Pe facebook: Faramituri care asigura pacea sociala in capitalism

duminică, 19 aprilie 2015

Faramituri care asigura pacea sociala in capitalism - 19 februarie 2015

Faramituri care asigura pacea sociala in capitalism – 19 februarie 2015

Prospectiv A-z a distribuit postarea publicată de Gabi Cretu.

In timpul colonialismului pe fata, enormele bogății aduse in metropole permiteau ca ceva resturi sa fie direcționate si spre clasele de jos, pentru a menține pacea sociala. Odată cu victoriile obținute in lupta de eliberare naționala si prăbușirea marilor imperii coloniale, aceasta sursa a dispărut (parțial, cel putin); pe la începutul anilor 70 lumea arată deja altfel...
Acela este momentul in care a apărut in economie conceptul de creștere. El il înlocuie pe cel de dezvoltare. E un fel de colonialism interior. Creștem, creștem, creștem, ca sa putem ceda ceva resturi si claselor de jos, tot pentru pacea sociala, știți... Altfel, ca sa simtă si ele progresul, ar fi ridicat o problema foarte supărătoare pentru clasele de sus - distribuirea diferită, mai echitabila, a rezultatului existent, atat cât este el... Asta e încă de neînchipuit...
PS Desi, cum amicii își imaginează, sunt pe tren, de am timp de scris, ideea nu mi-a venit in tren. Ma frământa de mai multă vreme. Începusem sa citesc cartea lui Galbraith, Marea criza, si mi s-a părut ca-mi confirma supoziția... Trec la citit!!!

Top of Form

Bottom of Form

Smaranda Dobrescu Situatia altor imperii si a fostelor /actualelor colonii nu o cunosc amanuntit. Am discutat insa de curand situatia Frantei care are dreptul de prioritate asupra tuturor resurselor brute sau naturale descoperite in colonii chiar azi in 2015. Aceste tari africane asigura anual un sfert din PIB-ul Frantei.
http://www.mondialisation.ca/le-saviez-vous-14-pays…/5369840

Le saviez-vous ? 14 pays africains contraints par la France à payer l'impôt...

mondialisation.ca

Prospectiv A-z .
Da, iata si scurta noastra discutie:

http://pefacebook.prospectiv.org/.../franta-si-coloniile...

pe facebook

Grupul Prospectiv pe facebook

pefacebook.prospectiv.org

Mihai Ion Turcu "Traiasca Franta !"

S.D Cu cata admiratie citeam cartile iluministilor: Montesquieu, Voltaire, Diderot, Beaumarchais, etc Cata admiratie imi impuneau!. Cata ipocrizie regasim acum la urmasii acestora! Si totusi, ce sa faca cei cu o cultura predominant franceza?

Ionel Iani Velciov Sa nu discutam de "altii" , sa ne uitam la noi, intr-un fel sau altul din Romania se extrage valoare.... Putem sa-i spunem plus-valoare, avutie, profit, return of investment, realitatea este aceiasi, fluxul de avere pleaca de la noi in afara ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 19 aprilie 2015

Faramituri care asigura pacea sociala in capitalism - 19 februarie 2015

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv