Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Poziția comisarului Stefan Fule, care a atacat din nou România și Bulgaria, imediat după ce a vizitat Bucureștiul, reflectă politica ”greilor” care conduc UE. Aderarea României apare în majoritatea pozițiilor oficiale din nuc

DCNEWS.RO|BY DCNEWS

Smaranda Dobrescu Este evident ca pastrarea decalajului este convenabila tarilor europene dezvoltate cel putin din trei motive:1. Llucratorii nostri care muncesc in Europa sunt dintre cei buni dar ingroasa armata altor imigranti"mana de lucru ieftina" care a imprimat in timpul crizei un trend de scadere generala a salariilor nativilor, ceea ce a dus la cresterea competitivitatii tarilor respective.2.Lipsa totala de interes a UE de a aloca fie un mini plan Marshall pentru tarile estice, in special Romania si Bulgaria , fie sa repartizeze fonduri R&D. 3. In timp ce tari dezvoltate precum Germania au permise deficite bugetare proprii de peste 3% PIB, noi avem limitate investitiile prin deficitul aprobat de abia putin peste 2% anul acesta si 1,7% la anul viitor. Nu sunt de acord cu parerea profesorul Cosea ca mana noastra de lucru ieftina produce relocalizari la noi. Daca ne uitam la volumul investitiilor straine vedem ca se gasesc intr-o diminuare drastica de la an la an. Si nu inteleg un lucru: Daca e cazul ca UE sa inaspreasca conditiile noastre de accesare a fondurilor, de ce incurajeaza Moldova si Ucraina sa adere, acestea avand o situatie economica chiar mai precara decat a noastra? Nu as vrea sa ma hazardez sa dau raspuns.
Smaranda Dobrescu Doar vesti bune din UE: Comisarul pentru integrare ne ameninta cu reducerea fondurilor iar premierul GB ne arata pericole la tot pasul: http://ampress.ro/.../anuntul-facut-de-premierul.../

Anunțul făcut de premierul britanic David Cameron în privința României | AM Press

Premierul britanic David Cameron a avertizat statele...

AMPRESS.RO
Un Prospectiv .
In Romania, nici nu poti privi soarele dimineata ca esti acuzat de filo-putinisme/dughinisme. Dar Štefan Füle, care a stat 5 ani la sovieti, da tonul la muzica in EUropa?

Štefan Füle
From Wikipedia, the free encyclopedia

European Commissioner for Enlargement and European Neighbourhood Policy

Personal details
Füle was born on 24 May 1962 in Sokolov, Czechoslovakia.[1]
He studied at the Charles University in Prague (1980–1981, two semesters at the Faculty of Philosophy) and the Moscow State Institute of International Relations (1981–1986).
...
Un Prospectiv .
Pacat ca Mircea Cosea scrie asa ceva abia acum. Stiu, mai bine mai tarziu decat niciodata, dar macar acum sper ca a lui continua re/convertire sa se fi desavarsit...

Reiau ce am postat acum cateva zile:
As a deputy, Coşea sat on the Committees for Economic Policy, Reform and Privatization (1996-2000) for Budget, Finance and Banks, and for Labor and Social Protection (both in 2004-2005); in 2005, he was appointed to the Committee for European Integration. Between 1993 and 1997, he was a Minister of State in the Nicolae Văcăroiu PDSR cabinet, and a member of the Council for Economic Coordination, Strategy and Reform. He was later Secretary of State in the Finance Ministry.
At the time, Coşea was among the initiators of mass privatization strategies, and organized the latter as a release of coupons to citizens, to be transformed into stocks (see History of Romania since 1989).[2] Although the measure was initially received with interest, the program was ultimately unsuccessful and most businesses up for privatization did not attract investors' attention[2] (by late 2006, a third of them had gone bankrupt or were about to do so).[3] Coşea attributed this negative phenomenon to the underdevelopment of the local capital market,[2] as well as to strategy errors of both the PDSR majority (who had refused to give backing by privatizing Bancorex and Banca Agricolă) and the new Democratic Convention cabinet of Victor Ciorbea (who changed the privatization law to accommodate an initial public offering, viewed by Coşea as more susceptible to political corruption).[3] He also indicated that only 60% of the companies listed for privatization had any real chance of success.[3]

Putzin praf in cap af fi OK...
Un Prospectiv .
David Cameron nu-i singurul care vrea sa foloseasca estul Europei impotriva Centrului EUropean. Altfel, decat cu grija britanicilor fatza de romani, mai bine NU!

SA SE CONSTITUIE POPULARII EUROPENI INTR-O ENTITATE EMINAMENTE CONTINENTALA, DEOSEBITA DE IMPERIILE DE APA SI CIOATELE USCATE ALE ACESTORA?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv