Adrian Severin

October 8, 2014

Mesaje de prezidențiabil

4. Mesaj pentru cei tineri

„Douăzeci și cinci de ani de post comunism au înstrăinat tânara noastră generație. Pe unii i-au înstrăinat de țară. Pe alții de morală. Pe unii de cultul muncii. Pe alții de cultul disciplinei. Cei mai buni emigrează, îmbogățind alte țări. Cei mai răi emigrează la rândul lor, făcându-și apoi de rușine țara de origine. Acasă rămân de regulă mediocritățile posesoare ale unor diplome fără valoare, comercializate în vrac de "industria universităților". La capătul acestui drum națiunea română este amenințată cu dispariția. Fibra ei vitală este deja afectată.

Toate reformele învățământului de până acum, unele copiate cu prea mare ușurință după modele străine nepotrivite nouă, au eșuat. O asemenea reformă trebuie promovată de guvern. Președintele poate, însă, anima dezbaterea publică aptă să ducă la formula de reformă potrivită.

Pe de altă parte, sunt necesare politici care să le ofere tinerilor - și cu precădere celor merituoși – un viitor în propria țară. Școala românească trebuie să redevină competitivă pe plan internațional. Este o umilință națională, din păcate meritată, goana tinerilor după locuri de studiu în universitățile străine. România este o națiune suficient de matură spre a-și construi un învățământ propriu de calitate comparabilă cu cel al marilor școli din Vest și din Est. De ce nu o face? Realitatea crudă este că absolventul unei forme de învățământ românești este de câteva ori mai puțin pregătit să facă față concursului vieții decât un absolvent al aceleiași forme de învățământ din SUA sau...China. O vină mare în acest sens o poartă "comercializarea" învățământului în România. Privatizarea învățământului este una; comercializare lui este alta!

Societatea românească trebuie să creeze locuri de muncă accesibile tinerilor și să îi premieze pe angajatorii care oferă slujbe acestora. Este necesar ca asemenea locuri de muncă să fie de natură a-i face pe tinerii plecați în lume să vină înapoi. Aici este casa lor. Aici este cea mai mare nevoie de ei. Să facem din această țară, inlcusiv cu contribuția lor, un loc care să îi atragă, un bun pe care să îl iubească și un motiv de mândrie. Mult prea mulți tineri își văd și își caută viitorul în străinătate. Este o rușine pentru națiunea română și un dezastru!

Acestea fiind spuse, să nu le promitem tinerilor că le va fi ușor. Greșesc cei care încearcă să îi seducă prin complimente de complezență sau promisiuni deșarte. Să le cerem mai multă muncă, mai multă autodisciplină și mai multă responsabilitate. Tinerii trebuie puși în fața propriei responsabilități. Dacă vom face așa ei și-o vor asuma. Tinerii nu trebuie feriți de concurență. Numai în concurență se vor căli și vor progresa. Ceea ce trebuie să facem este ca această concurență să fie loială. Aceasta presupune o societate curată din care corupția a fost eradicată nu doar prin metode curative ci mai ales prin metode profilactice.

Tineretul este viitorul națiunii. Această propoziție este banală. Mai puțin banală este afirmația că garantarea unui viitor decent pentru tineri reprezintă o prioritate pentru securitatea națională. Banii folosiți pentru apărarea acestei dimensiuni a securității naționale nu intră la capitolul de cheltuieli ci la cel de investiții. Este motivul pentru care creșterea bugetelor dedicate securității naționale trebuie să înceapă cu învățământul, sănătatea și stimularea apariției locurilor de muncă atractive pentru tineri. Fără succes în acest domeniu, creșterea bugetelor pentru securitate în alte domenii este inutilă.

Se impune, deci, o redefinire a conceptului de securitate națională a României și o strategie aferentă care să pună lucrurile în context și să refacă ordinea priorităților. De aceasta, precum și de lansarea unei dezbateri publice care să asigure o percepție corectă asupra securității naționale din partea societății, împreună cu o susținere populară pe măsură, responsabil este Președintele țării. El este acela care trebuie să propună și să promoveze un concept de securitate națională just, fezabil și durabil, în contextul căruia problema tineretului face parte din nucleul dur.”

CANDIDATUL CARE SUBSCRIE ACESTUI MESAJ ARE VOTUL MEU

• 

  Smaranda Dobrescu Frumos spus! Acest text depaseste problematica locurilor de munca, asigurarea carora apare ca o fraza in fiecare program de guvernare la capitolul tineret. Cerintele prezidentiabilului aici sunt mai profunde si oarecum mai de durata. Ca sa ma intorc insa la ocuparea tinerilor: Ea face parte din politica guvernului si este sarcina acestuia sa faciliteze prin orice mijloace creerea de noi joburi (scuze, D-ra Ministru de contrazicere!)
  Daca ii intrebi pe tineri ce ii nemultumeste iti raspund ca ei accepta orice concurenta, orice competitie, in afara celei politice. S-a ajuns ca aproape toate joburile cel putin in sectorul public sa fie ocupate pe criterii politice. As adauga la textul de mai sus a lui Adrian pentru rezolvare dilema: Este mai important sa recompensam pe tinerii zelosi din campanie sau sa promovam tinerii exact dupa competentele lor? Aici este punctul in care ii pierdem pe tineri. pe multi, definitiv caci vor zbura chiar si peste oceane ca sa gaseasca dreptate. si sa uite de recompensele "lipitorilor de afise"

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  "Privatizarea învățământului este una; comercializare lui este alta!" Explicati, va rog.
  
  Ca veni vorba, Germania a eliminat toate taxele la invatamantul universitar.

  
  
• 

  Draghi Puterity Legat de Germania, nu chiar toate, si nu in toate landurile si universitatile, dar dintre tarile dezvoltate occidentale e tara in care studiul e cel mai accesibil.

  
  
• 

  Adrian Severin Ce este învățământul privat se știe. Oamenii plătesc pentru a avea acces la o școală în care au încredere că este mai bună. Și în învățământul de stat se plătesc taxe uneori. Că statul ar trebui să asigure gratuitatea învățământului la un nivel cât mai aproape de absolut este o discuție. Cu totul altceva este "comercializarea" învățământului. Așa se întâmplă atunci când chiar și în învățământul de stat (inclusiv cel fără taxe) îi trecem pe studenți la examen și le dăm diplome fără să știe, întrucât altfel ei vor migra către unități școlare mai "generoase" iar noi ne pierdem normele / locurile de muncă.

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  "Că statul ar trebui să asigure gratuitatea învățământului la un nivel cât mai aproape de absolut este o discuție." Cred ca aceasta este o discutie de nivel prezidential. Comercializarea la randu-i nu-i decat o consecinta a privatizarii...

  
  
• 

  Adrian Severin Discursul prezidențial trebuie să poarte asupra serviciilor de interes social. Gratuitatea învățământului este categoric un deziderat (deși există și contra-argumente) dar nu trebuie uitat că asta ține și de disponibilitățile financiare ale statului. Cât privește relația dintre comercializare și privatizare, ca unul care predau și într-o univ de stat și în una privată (și nu numai din cauza asta) pot spune că nu privatizarea este cauza răului ci modul general de organizare a învățământului. Tot așa cum nu privatizarea pădurilor este responsabilă de jaful despăduririlor ci modul în care este reglementată și organizată în concret exploatarea masei lemnoase și protecția mediului.

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  "Gratuitatea învățământului este categoric un deziderat (deși există și contra-argumente) dar nu trebuie uitat că asta ține și de disponibilitățile financiare ale statului." Daca n-are astfel de disponibilitati, macar la nivelul 1989, este un stat fantoma. 
  
  "Modul general de organizare a învățământului" este rezultatul reformelor de dupa 1989. Invatamantul trebuia lasat in linii mari asa cum era--schimbam orele de indoctrinare cu ore de morala/religie, la alegere. De exemplu, tehnologia in scoli, alt semn al 'modernizarii', n-a imbunatatit eductia, a creat doar oportunitati de mega-frauda.

  
  
• 

  Adrian Severin După 1989 învățământul trebuia reformat. În linii mari sau în linii mici? Acestea sunt nuanțe. Inițial reforma a fost insuficientă și lipsită de o perspectivă coerentă. De pildă ne-am ocupat de autonomia universitară (ceea ce era bine) dar nu și de o reformă reală a învățământului preuniversitar. Tot atunci au proliferat universitățile fără nici un sens. După aceea, însă, așa zisa reformă a adus un dezastru. Ceea ce vreau să spun este că nu trebuie supra-simplificate concluziile și exagerat în nici un sens. Nu putem spune nici tot ce a fost înainte a fost rău, nici tot ce a fost înainte a fost bun; nici tot ce s-a făcut după 1989 a fost greșit, nici tot ce s-a făcut după 1989 a fost corect. Totul este, însă, de pus în discuție acum și de amendat.

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  Undeva pe drum, nunatele au devenit trasaturi principale ale caror rezultat se vede. 
  
  Prea de multe ori schimbarile au fost facute de parca erau primite de pe reversul Decalogului. Pana cand smecherii s-au prins si in numele reformei, anti-comunismului si anti-ceausismului, au privatizat statul, distrugandu-l.
  
  Domnule Severin, stiu ca ati fost printre primii reformatori ai tarii, inca mai caut sa inteleg ce a conditionat si determinat actiunile contingentului dvs. politic--din care, vai!, s-a nascut prin diviziune basismul. Sper sa avem luxul timpului si al circumstantelor la luminam generatiile viitoare despre ce si cum. Va datorati si le datorati asta.
  
  Va ascult cu atentia cuvenita in continuare si va asigur ca sunt de parerea ca talentul si cunostintele dvs. nu sunt cel mai fericit potentate de discutiile electorale. Dar accept ca si oameni ca dvs. trebuie sa-si puna resursele la bataie pentru a stinge focul din casa/cartier inainte sa se apuce de scris/facut cele ce vor dainui.

  
  
• 

  Fogarassy Paul De ce trebuia reformat invatamantul ?! Reforma aplicata a fost atat de profunda, de parca vechea generatie ar fi iesit niste analfabeti de pe bancile scolii si asa nu se mai putea. Absolventii de atunci au putut oricand sa isi gaseasca un loc de munca; cei de azi ...

  
  
• 

  Zoe Petre Absolventilor din seriile anterioare lui 1989 LI SE DADEAU locuri de munca OBLIGATORII, nu isi gaseau ei locuri de munca. E drept, nu toate compnentele reformei in educatie au fost bine gindite sau bine aplicate, dar o refora era la fel de indispensabila ca si reformarea industriei.

  
  
• 

  Fogarassy Paul Doamna Zoe Petre, cu siguranta exprimarea mea este incompleta; ma gandeam la gasirea unui loc de munca in strainatate, adica pe piata libera, unde competenta conteaza. In ceea ce priveste reforma invatamantului, totnu pricep ce era necesar de reformat ? Manualele alternative ? Caietele speciale ? sambata libera (adica echivalentul a 10 clase in loc de 12) ? cornul si laptele ? sau repararea scolilor din banii parintilor ?
  
  Priviti rezultatele invatamantului de atunci cu cele de acum (orice aspect, orice parametru); oare nu era mult-mult mai bine ca nimic, dar absolut nimic sa nu se fi schimbat ?! Rezultatele ar fi fost net superioare, cu mai putine cheltuieli.
  
  Ca reforma era necesara, suntem cu totii de acord, dar nu atat de profunda si nu in esenta sa, de parca absolventii dinante de '90 ar fi fost niste "anaflabe-ti".

  
  
• 

  Adrian Severin Depărtarea în timp de anumite perioade istorice permite miturilor de tot felul să ne invadeze gândirea. Așa este mitul extraordinar de performantului învățământ din perioada comunistă și al reformării total contraproductive a învățământului din perioada post-comunistă. Fascinația miturilor își găsește explicația și în aceea că ele nu cunosc nuanțe ci prezintă lucrurile în alb și negru, contrapunând simplu binele absolut răului absolut. Mai observ că refugiul în mitologie este un semn al nemulțumirii față de prezent. Așa se explică faptul că orice am discuta revenim la discuții despre trecut. Că nemulțumirea este justificată, este una. Că numai cu gândul la trecut nu putem construi viitorul, este alta. Nu putem conduce mașina națiunii spre viitor privind numai în oglinda retrovizoare. 
  
  Revenind la tema adusă în discuție de Prospectiv și Paul Fogarassy, trebuie să spun că sunt integral produsul sistemului de învățământ al României comuniste. Am fost mereu foarte performant (poate prea performant), inclusiv în competiția cu străinii. Din 1987 am lucrat în învățământul superior comunist ca lector universitar și titular al disciplinei de drept al comerțului internațional. Așadar am avut ocazia să cunosc sistemul de învățământ din interior. Acestea fiind spuse sunt convins că în 1989 învățământul românesc trebuia reformat. Principalul motiv nu era ideologizarea lui. În realitate nu era atât de ideologizat pe cât ne spun miturile anti-comuniste. Principalele motive erau orientarea către transmiterea cunoștințelor informative în detrimentul celor formative, dezechilibrul între caracterul extensiv și cel intensiv al instruirii (în condițiile în care concurența pe piața mondială era dominată de cei cu cunoștințe multe despre lucruri puține), sufocarea creativității în condițiile unei organizări iobăgiste a instituțiilor de învățământ. Aveam mulți olimpici (și, din câte știu, continuăm să avem) dar foarte puțini oameni de succes în competiția din viața reală. Românii erau (și continuă să fie) apreciați în străinătate dar aproape exclusiv pentru abilitățile lor tehnico-științifice. Puțini au ajuns mari întreprinzători sau lideri (cu excepția unor mici funcții de conducere în laboratoarele în care lucrau). 
  
  Deși în 1990-1991 am fost ministrul reformei, nu am avut cum intra în profunzimea procesului de reformă a învățământului. Erau multe alte reforme urgente de care nu avea cine se ocupa. Singura lege de care îmi aduc aminte că m-a implicat direct a fost aceea privind autonomia universitară. Proiectul inițial fusese întocmit de regretatul profesor Marian Papahagi. Rezultatul nu m-a mulțumit. El nu a fost nociv, însă, ci doar incomplet. Era un pas către descătușarea energiilor blocate la nivelul universităților cu gândul că astfel le vom da acestora impulsul spre a crea mai mult și mai bine, sporind concursul intelectual într-un cadru conceptual totuși unitar la nivelul țării. Din păcate, ulterior, s-au făcut pași înapoi spre reinstaurarea controlului politic asupra universităților și spre rebirocratizarea lui, în condițiile în care haosul conceptual a sporit iar calitatea absolvenților a scăzut.
  
  Întrebarea dacă era mai bine ca nimic să nu se fi schimbat, este inutilă. Nu numai că era destul de schimbat dar a nu schimba nimic era imposibil atât din cauza presiunii interne cât și a concurenței externe. Nu trebuia aruncat totul. Da! Era chiar mult de păstrat. O reformă de fond era, însă, necesară. Această reformă avea să fie înghițită în cele din urmă de mlaștina corupției și de procesul de colonizare a României.

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu Problema schimbarii echilibrului intre invatamantul informativ si cel formativ o consider deosebit de importanta in special in domeniul stiintelor tehnice, inclusiv economice.
  Cunosc un caz apropiat in care un profesor la Politehnica inainte si dupa 1989 a insistet ani buni sa schimbe ceva din modul de a gandi si a invata al studentilor in sensul dobandirii gandirii libere si creative. Ca atare, examenele scrise se dadeau la disciplina lui cu cartile/caietele/cursul pe masa. Puteau fi consultate. In tot acest rastimp studentii continuau sa ia note mici la profesorul excentric. Dupa ani de zile a renuntat intrucat notarile acestuia stricau performantele de ansamblu ale absolventilor.Si totusi unii calculatoristi luau nota maxima! Ce vreau sa spun este ca mometul acestor incercari era mult prea tarziu aparut in formarea copiilor. Din ciclul primar ar trebui inceput procesul de gandire si formare intelectuala. Aici parca m-as lovi insa de calitatea si lipsa de imaginatie a dascalilor.

  
  
• 

  Adrian Severin Dle Prospectiv, "băsismul" nu s-a născut prin diviziunea curenului reformator din anii 1990-1991 ci prin parazitarea lui. De fapt am avut de a face cu o virusare complexă. Programe revoluționare sau programe de reformă au existat (și eu am avut unul) dar ele nu s-au putut aplica în mod coerent și structurat întrucât mediul a fost ostil. Reforma a trebuit să ia virajele prin derapaje controlate. Eu însumi am fost o "bacterie" care s-a inserat în vechile structuri național-comuniste românești după ce acestea suferiseră mutația genetică provocată de virusul revoluției "prestroikiste" adus la noi de vânturile Maltei. În această calitate - parțial autoasumată, parțial tolerată de alți actori ai momentului - am trecut la descompunerea vechilor elemente nocive și astfel la restructurarea sistemului. Asta până când, pe principiul acțiunii și reacțiunii, au apărut alți viruși sau alte bacterii ca să schimbe mai departe dar în alte sensuri ceea ce realizasem eu și alții ca mine. În acest context a apărut "băsismul". El nu a derivat din altceva ci este un fenomen endemic facilitat de lipsa de înțelegere a românilor pentru propria lor istorie și dorința străinilor de domina România. "Băsismul" este produsul frustrărilor noastre și al poftelor hegemonice ale altora. 
  
  Când urmăresc acum dezbaterile pe FB, îmi dau seama îngrozit că au fost cu adevărat două Românii (ca să reiau titlul unei cărți recente a lui Adrian Năstase). O lume a luptei crâncene pentru apărarea acestui neam nefericit, din care am făcut parte eu (alături de alții, printre care și dna Zoe Petre) și o lume a nemulțumiților, cu sau fără vina lor, inactivi. Cele două Românii au trăit în paralel și nu știut una de alta. Citesc acum comentarii care fac referire la fapte care nu s-au întâmplat sau care ignoră evenimente improtante petrecute atunci și de realitatea cărora nu mă îndoiesc întrucât le-am fost martor. Constat că România nemulțumiților inactivi nu a aflat mai nimic din ceea ce s-a întâmplat în cealaltă Românie. În consecință nu a înțeles-o și nu a sprijinit-o. Aceasta explică în mare parte atât eșecul nostru comun, ca națiune, cât și dificultățile prezente în găsirea unei căi către un viitor mai bun.

  
  
• 

  Draghi Puterity Cu permisiunea domnului Severin, as dori ca in contextul ultimei postari sa va supun atentiei un articol al domniei sale, publicat in 2005, articol care completeaza foarte bine randurile de mai sus si care m-a marcat profund:
  
  http://www.9am.ro/.../2005-08-02/epopeea-frustratilor.html

  

  Epopeea frustratilor

  Atunci cand vor puterea, alogenii stiu sa inteleaga si sa manipuleze perfect suferintele popoarelor in mijlocul...

  9AM.RO

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu "Băsismul" este produsul frustrărilor noastre și al poftelor hegemonice ale altora." As adauga, Adrian, frustrarile noastre care in cazuri politice patologice s-au transformat in dorinta de putere nelimitata bazata pe delatiune, probe reale sau contrafacute pe dovezi adunate in dosare dosite bine, in stiinta influentarii justitiei. Cam asta ar fi o fateta importanta a basismului. Romania celor inactivi, sigur are contributia ei la neinfluentarea in bine a drumului tarii. Ei au insa scuza ca poate au incercat odata, de doua ori sa se manifeste dar au suferit dezamagirea inutilitatii demersului lor. Mai mult, raspunderea este doar simbolica a lor, altii find mandatati sa scoata binele la suprafata. As aduce insa in discutie ca un contributor la "virusarea" de care vorbesti, media romaneasca. De cate ori ai incercat sa explici actiunile si intentiile tale, zbaterile si greutatile tale ca om politic de decizie unui reprezentant al presei? De cate ori acesta taind cu foarfeca ce i-a venit bine a inteles sa redea esenta spuselor tale? De cate ori presa nu a cazut in capcana gustului comun, a atentiilor opozantilor, a dorintei de scandal,etc, influentand si distorsionand fapte si adevaruri? presa insa este puterea din stat intangibila. Tu, Adrian cred ca esti cel mai constient de puterea presei care poate schimba destine fara nicio dovada, fara nicio remuscare.

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu "Asa se explica de ce cu Traian Basescu Romania nu i-a pierdut nici pe corupti si nici pe birocratii comunisti, ci si-a pierdut linistea. Si asa va fi cat timp el va ramane la Cotroceni."

  Excelenta premonitie a lui Adrian Severin bazata pe cunoastereapersonajului.Cred insa ca in 2005 cand a facut-o, jumatate dintre votanti l-au dezavuat, convinsi ca cine stie ce resentimente il animau pe autorul predictiei. Acest tip de dezacord se transforma in cei "inactivi" in cliseu bine incastrat care nu mai poate fi dezarticulat, desi intre timp acea majoritate a devenit o minoritate infima sub greutatea evidentei. Asta e psihologia multimii la ea trebuie adaptat mesajul si demersul. Este aproape imposibil de greu sa te lupti cu cliseele!
• 

  Draghi Puterity Superb punctat, Smaranda!

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu 

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  Ca tot era vorba de tineri
  
  http://www.cotidianul.ro/scrisoarea-de-adio-a-unui-tanar.../

  

  Scrisoarea de adio a unui tânăr care divorțează de România

  Ștefan Moisanu, un tânăr care s-a hotărât să plece din...

  COTIDIANUL.RO

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu Prospectiv, esti sigur ca nu tu ai scris-o sau poate Draghi?

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  N-as scrie asta: "Cred că vei muri bătrână și singură. Cei care te-au iubit și pe care i-ai batjocorit vor obosi sau vor pleca, iar cei care doar te-au folosit se vor muta la alta când nu vei mai putea să le oferi nimic. Și mai cred ca îți meriți soarta"."

  
  
• 

  Draghi Puterity Desi rezonez cu tristetze la unele aspecte din scrisoare, eu nu pot sa ma supar "pe Romania". Eu percep Romania mai mult ca o mama bolava care are nevoie de ajutor, decat ca o partenera depravata. 
  
  Sunt curios ce va simti Paul Dumitrescu dupa ce va face un "reality check" in lumea noua in care va ajunge.

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  „Cred că ceea ce s-a întâmplat azi arată că munca, perseverenţa, educaţia de bază care mi-a fost oferită în România şi de care m-am bucurat a fost un lucru foarte important.Toţi pot fi la fel de mândri ca şi mine de acest premiu. Cred că e foarte important să te simţi bine, să te bucuri de ceea ce faci. Această bucurie de a face ştiinţă am învăţat-o mai devreme, în judeţul Arad, în Sfânta Ana am avut profesori minunaţi care mi-au stimulat interesul pentru ştiinţă. Această atitudine pe care am avut-o m-a ajutat să urmăresc probleme interesante și să reuşesc până la urmă. La Timișoara, pentru prima dată, m-am îndreptat spre fizică. Am câştigat un consurs local la fizică şi am fost încurajat să îmi urmez studiile în fizică. Educaţia primită atunci în România mi-a ajutat mult. Mi-a uşurat viaţa. Când am ajuns în Germania mi-a fost mai uşor.”
  
  http://www.cotidianul.ro/stefan-hell-educatia-primita-in.../

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  "chiar credeți că nimic nu trebuia schimbat în România anilor 1990? Nu trebuiau liberalizate prețurile? Nu trebuiau liberalizate dobânzile la credit? Nu trebuia reformată piața financiară? Nu trebuia reorganizată Banca Națională care în acel moment lucra mai mult ca o bancă comercială? Nu trebuiau trecute întreprinderile de stat pe bazele economiei de piață? Nu trebuia recunoscut dreptul la grevă? Nu trebuia reglementat dreptul la libera circulație a persoanelor?"
  
  Atat chinezii cat si celelalte tari din blocul sovietic s-au imbarcat in corabia reformelor. Reforma sistemului socialist la acel moment dat era pe buzele tuturor. Numai ca luat dupa rezultate, Romania e la un capat al spectrului. De ce? Coruptia, conservatorii, cozile de topor etc. nu-s factori unici Romaniei, dar Romania a realizat o performanta unica. As vrea sa aflu raspunsul din cartea dvs., domnule Severin, mi-e teama ca nu-i destul. 
  
  Ma uit la infatuarea elitei romanesti cu Vestul si la dispretul acesteia fatza de ce este autentic romanesc. Poate fi aceasta stare o explicatie?
  
  _______________
  Afisarea Gabrielei Vranceanu-Firea in port popular pe timpul alegerilor mi se pare o fatarnicie; ca si aducerea preotilor cu cadelnita la functii publice. In alte cuvinte, nu acestea sunt expresiile respectului pentru autenticul romanesc.