Guvernul si partidele chemate la dialog si actiune pentru reforma electorala

Guvernul si partidele chemate la dialog si actiune pentru reforma electorala – 19 nov.2015

 

Smaranda Dobrescu

 

Dialogul social care de fapt in urma reformelor structurale ale pietei muncii s-a diminuat pana la disparitie in Europa, iata ca la noi va avea trei componente incepand de azi: Un compartiment de dialog social gneral care a trecut din structura Guvernului in cea a Ministerului Muncii, vechiul CES in care partenerii traditionali Guvern, Patronate Sindicate vor dezbate si poate se vor mai putea exprima si noul minister al Consultării Publice și Dialogului Civic infiintat azi ca o surpriza hors programme, la cererea strazii, adica pentru dialogul cu ONG-urile as zice. Ca orice dialog institutionalizat acesta trebuie organizat in sensul ca ministerul va dialoga cu structuri reprezentative supuse in prealabil unor proceduri de inscriere juridica, alegeri la nivel de tara, etc. 
De aceea pare absolut aiuritoare scrisoarea adresata noului ministru al dialogului de catre o formatie numita Initiativa Romaniei nascuta in valtoarea strazii care someaza Guvernul si Parlamentul sa refaca legislatia electorala pana la sfarsitul acestui an. E remarcabila intentia, dar pana la noi legi aceasta tanara formatie ar fi bine sa stranga cele 250 mii semnaturi necesare propunerii lor. Odata produs si acceptat precedentul, perceptia vad ca evolueaza in sensul ca un numar de cateva mii din Bucuresti poate schimba guverne, legi, reguli, etc. De ce era nevoie de acest minister care nici macar nu este conform minusculului program de guvernare care stipula mentinerea structurii Guvernului?
In fond si comentatorii sunt societate civila!!

 

 

Guvernul și partidele, chemate la dialog și acțiune pentru reforma electorală

Inițiativa România, organizaţie înfiinţată în urma recentelor proteste de stradă, cheamă Guvernul la dialog și acțiune pentru reformă electorală. "Cerem partidelor…

COTIDIANUL.RO

Eugénia Paraschiv mda, da, or fi membrii fondați de inițiativă?

Smaranda Dobrescu Nu stiu, dar vizeaza acelasi trend: Accesul in Parlament mult mai usor al partidelor de 3 membri sau al independentilor asociati unor liste. In ce priveste reprezentativitatea celor care doresc aceste schimbari radicale. ma tot intreb eu de doua saptamani incoace.Ma tot gandesc la formele de democratie participativa propuse de neoconi in scopul debarasarii de democratia reprezentativa, prea riguroasa cu reprezentativitatea.

Eugénia Paraschiv La forma participativă mă gîndeam, fără a uita consecința ei invizibilă: înflorirea/?multiplicarea intereselor particulare la umbra birocrației.Ori în acest punct, admirabilul check and balance poate ajunge bagheta magică a mecanismului lucrativ al capitalului financiar plus corporații; din punctul orb lobbismul va-ntruchipa puritatea civiliei....emoticon smile

Casandra Troya Distinsa doamnă care va fi ministrul Consultării Publice(!) a intrat la audieri ca fiind propusă ministru-delegat (fără minister, adică), a iești cu aviz de ministru-delegat, dar a ajuns ministru plin. Curat legal, coane Juliene!.

Smaranda Dobrescu In primul rand este declaratia din Parlament din cadrul programului ca structura Guvernului va ramane neschimbata. Dupa ce schimba prin OUG organigrama guvernului si o trece fluerand prin Parlament nu-l opreste nimeni pe PM sa trimita noul ministru in Parlament si la Presedinte. Simplu? Curat legal, coane Zgonea care va trece amanuntul din program cu vederea si cu telefonul!

Adrian Rusan Îl poate doar dărâma!

Stefan Kovacs Bineînțeles că accidentul cel nenorocit s-a datorat lipsei de reformă electorală...

Smaranda Dobrescu E doar o legatura stransa..., nu-i asa??

Smaranda Dobrescu Un minim profesionalism al celor care aspira ocuparea Parlamentului in calitate de societate civila ar fi sa cunoasca mentiunea constitutionala ca legea electorala nu poate fi modificata in perioada de pana la un an pana la data alegerilor.

Ce vor Ciolos si Johannis si ce vrea tara?

Ce vor Cioloş şi Iohannis şi ce vrea ţara? – 23 noiembrie 2015

Smaranda Dobrescu

 

Tactica jurnalistica, credulitate sau ambele. Cornel Nistorescu si-a schimbat opinia asupra demonstratiilor din strada si a ajuns la o concluzie pentru a carei exprimare timpurie eu mi-am pierdut cativa prieteni FB:
"Oamenii Monicăi Macovei şi ai Cristinei Guseth, cu încă vreo câteva ONG-uri, au ieşit în piaţă şi au încins lumea revoltată de tragedia de la Clubul Colectiv. Şi au împins-o uşor-uşor spre contestarea partidelor politice, a parlamentului şi cu ţelul formării unui nou partid emanat din stradă, din chiar minunatul simbol al democraţiei care este Piaţa Universităţii."

 

 

Ce vor Cioloş şi Iohannis şi ce vrea ţara?

M-a pus dracul să scriu că eu unul nu cred că asemenea demonstraţii cum au fost cele din Capitală şi din România pot fi orchestrate. Atât mi-a trebuit

COTIDIANUL.RO

Cornel Nistorescu

 

M-a pus dracul să scriu că eu unul nu cred că asemenea demonstraţii cum au fost cele din Capitală şi din România pot fi orchestrate. Atât mi-a trebuit! M-am trezit bombardat cu tot felul de informaţii şi asaltat de tot felul de persoane. Adevărul este că există nenumăraţi compatrioţi cărora li se rupe în paişpe de puterea serviciilor secrete şi de ipotezele jurnaliştilor. Au informaţiile lor, pun cap la cap alte date şi informaţii şi îşi alcătuiesc singuri concluzia pe care şi-o rostesc în faţa celorlalţi, fără să se gândească, oare nu păţesc ceva, oare nu mă ascultă SRI-ul? Şi dacă mă înjură ziariştii la televizor? Trebuie să recunosc că afirmându-mi public naivitatea m-am ales cu date suficiente ca să pot spune că toate demonstraţiile din România care au dus la căderea guvernului Ponta au fost o operaţiune orchestrată. Ar fi un mare elogiu pentru puterea de bondar a ONG-urilor implicate! Numai că ele au făcut mult zgomot, au amplificat la trompete şi microfoane mesajele demolatoare, dar nu au fost nimic mai mult decât grupusculele care au trimis mulţimea în stradă şi au înfierbântat-o. Ei au fost agenţii care au încercat să mobilizeze (scenele cu scena sunt admirabile şi grăitoare), să mobilizeze, să strige împotriva partidelor, să ceară desfiinţarea Parlamentului şi aşa mai departe. Adevăratul organizator a fost şi este însă altcineva. Exact ca la aşa-zisa revoluţie din 1989. Revolta împotriva dictatorului şi entuziasmul generat de adierea libertăţii au fost preluate de organizatori. Şi de aici mai departe lucrurile devin extrem de complicate. Adică devine imposibil de strâns probe. Ele se pot eventual înlănţui prin deducţii logice, prin prezenţe simultane în organisme, prin promovări cu cântec, prin identitate de limbaj cu planuri de diversiune etc. Cine vrea să afle întreg adevărul (scenariu) n-are decât să citească şi să îşi construiască singur această jucărie logică produsă de gândire şi care ne duce la birourile inaccesibile ale serviciilor secrete româneşti. Şi străine! Adică departe, foarte departe! Şi încă o precizare. Eu n-am susţinut niciodată că accidental tragic de la Colectiv a fost o explozie, un atentat, o diversiune. M-am aşezat sănătos pe butucul pe care stau când susţin că demonstraţiile au fost organizate pentru debarcarea guvernului Ponta şi pentru instalarea "guvernului meu", adică a lui Klaus Iohannis.

Mă simt ca o barză chioară căreia Dumnezeul presei îi face cuib din când în când. Mi s-a mai întâmplat de câteva ori în viaţă. Şi atunci am avut sentimentul ciudat că mi se spune, ai grijă de pix, că eu îţi împing martorii şi dovezile! Aşa şi acum! Oamenii Monicăi Macovei şi ai Cristinei Guseth, cu încă vreo câteva ONG-uri, au ieşit în piaţă şi au încins lumea revoltată de tragedia de la Clubul Colectiv. Şi au împins-o uşor-uşor spre contestarea partidelor politice, a parlamentului şi cu ţelul formării unui nou partid emanat din stradă, din chiar minunatul simbol al democraţiei care este Piaţa Universităţii. Cu aerul că aparţin străzii, adică valurilor de demonstranţi, aceşti ONG-işti vanitoşi, flămânzi de putere şi în acelaşi timp ascultători faţă de stăpânii şi finanţatorii lor au şi anunţat programul unui nou partid, Iniţiativa România, şi au început să lucreze la el, să-l facă primar al Bucureştilor pe Nicuşor Dan, să o ridice pe Crisina Guseth în guvernul Cioloş şi apoi să impună partidul ca reprezentant şi voce a generaţiei tinere, ieşită la proteste în acele zile prin Bucureşti şi prin toată ţara. Cu experienţa lor într-ale diversiunii, comunicării şi protestului, ei au reuşit să inoculeze în demonstranţi sloganuri anti-democratice. Ba au încercat să creeze o stare de ameninţare şi iluzie, de pericol şi de prăbuşire a României, făcând astfel posibil să treacă prin parlament un guvern încropit. Dar ce guvern, cu un chiloţar drăguţ la cârma Ministerului Sănătăţii şi care în fapt nu era decât o propunere neroadă a unui liberal, Cristian Buşoi. Aceiaşi militanţi care au puz bazele lui M 10 (o emanaţie a băsiştilor, a ONG-urilor finanţate din străinătate, unele purtătoare ale unor comandamente scrise prin alte cabinete politice) au încercat să lanseze şi un partid politic zis al străzii, în fapt simbolului numit Piaţa Univerrsităţii controlat însă de prin respectivele ONG-uri.

Gonflarea demonstraţiilor de aceste ONG-uri (invitate şi în consultările simulate la Cotroceni) a dus România într-o criză politică şi mai departe, la instalarea mult visatului "guvern al meu" dorit de Klaus Iohannis şi înfăptuit pe SRI şi alte servicii şi cu ajutorul unui hei-rup al lui Liviu Dragnea şi Gabriel Oprea. De fapt, România a ajuns la un guvern de tehnicieni susţinut de partide şi prin trădarea PSD-ului (care s-a ales cu un post de vicepremier şi cu fotoliul de la Ministerul Dezvoltării) şi de disperarea lui Gabriel Oprea de a scăpa de folosirea abuzivă a coloanelor de însoţire şi a motociclistului Gigina. De fapt, construcţia democratică din România (cea cu guvern rezultat din negocierile purtate între partidele parlamentare) s-a prăbuşit de la PSD-ul care şi-a abandonat condiţia prin Liviu Dragnea,(peste noapte extrem de generos şi de acord cu orice) şi prin schimbarea de macaz a lui Gabriel Oprea, cel care a folosit "interesul naţional" până la nivelul monedei de schimb pentru salvarea sa.

Asta a vrut Klaus Iohannis şi nu putea fi împlinit decât de cei care îl servesc sau vor să obţină ceva de la el. Iar între cei implicaţi în instalarea "guvernului meu" în Piaţa Victoriei se află zeci şi zeci de băsişti, de care Klaus Iohannis nu s-a depărtat niciodată. Nici el şi nici Traian Băsescu.

Căderea guvernului Ponta se arată din ce în ce mai mult a fi fost o cacealma jucată cu măiestrie de agenţii de influenţă, speculanţi de clasă ai sentimentelor de durere şi revoltă din piepturile a zeci şi zeci de mii de români ieşiţi în stradă. Ei au încercat să-şi arate dispreţul şi să protesteze faţă de mântuiala controalelor de la ISU (tot sub conducerea lui Gabriel Oprea) iar artizanii democraţiei româneşti au deturnat totul pentru ca "guvernul meu" să se instaleze în Piaţa Victoriei.

Problema care mai rămâne este simplă. Asta a vrut România? Sau numai Klaus Iohannis şi trepăduşii săi şi ai lui Traian Băsescu?

 

Alexandru Botu Manipularile incep sa fie din ce in ce mai nesimtite. Cu mercenari infiltati se pare ca se poate confisca si cel mai ingenuu protest. De aceea, daca am o nevoie presanta, incerc sa o rezolv doar la Piata Berceni.

jurgen Habermas: Jihadismul, o forma moderna de reactie la dezradacinare

Smaranda Dobrescu – 24 noiembrie 2015

 

Jurgen Habermas: "Jihadismul, o formă modernă de reacție la dezrădăcinare"

 

Interviu luat de Nicolas Weill lui Jurgen Habermas, apărut în Le Monde în 21 noiembrie 2015

Reporter: Președintele Francois Hollande vrea să definească  o "stare de război" adaptată situației. Ce părere aveți despre acest subiect? Credeți că o modificare a Constituției ar putea fi un răspuns potrivit atentatelor din 13 noiembrie?

 

Jurgen Habermas: Mi se pare a avea sens să adaptezi situației actuale cele două dispoziții din Constituția franceză referitoare la starea de urgență. Dacă această problemă va fi la ordinea zilei de acum înainte este pentru că președintele a proclamat starea de urgență ca urmare a evenimentelor șocante din noaptea de 13 spre 14 noiembrie, și are de gând să prelungească perioada cu încă trei luni. Judec cu dificultate necesitatea acestei politici și rațiunile sale. Nu sunt câtuși de puțin un expert în probleme de securitate.
Dar văzută de la distanță această decizie pare a fi un act simbolic care permite guvernului să acționeze probabil de maniera care îi convine – funcție de climatul din țară. În Germania retorica războinică a președintelui francez ghidat pare-se de considerații de natura politică internă, suscită mai degrabă rezerve.

 

R: Președintele Hollande a mai decis să crească nivelul său de intervenție în Siria, în special prin bombardarea Rakka, "capitala" Statului islamic, apropiindu-se astfel de Rusia. Ce credeți despre intervenționism în general?

 

JH: Nu e vorba de o decizie politică inedită ci doar de intensificarea angajării aviației franceze, deja în actiune de ceva timp. Sigur, experții se arată a fi de acord în a spune că un fenomen atât de deconcertant precum Statul islamic- acest amestec de "califat" ce nu și-a gasit încă teritoriul său definitiv și de commando de ucigași ce roiesc la scara globală- nu poate fi învins doar cu ajutorul forțelor aeriene.

Dar intervenția la sol a trupelor americane și europene nu e numai nerealistă ci și foarte imprudentă. Nu ajută la nimic să acționezi scurtcircuitând puterile locale.Obama a învățat din intervențiile predecesorilor săi și din eșecurile acestora și a insistat asupra unui punct important în timpul ultimului Summit G20 care a avut loc de puțin timp în Turcia, El a subliniat că trupele străine nu pot garanta prea mult timp după retragere, rezultatul succeselor lor militare.Și apoi, nu putem să luăm de gât Statul islamic recurgând doar la mijloace militare. Experții sunt unanim de acord asupra acestui aspect.Noi putem considera barbarii drept inamici și trebuie să luptăm împotriva lor, necondiționat; dar dacă vrem să învingem această barbarie pe termen lung, nu trebuie să ne amăgim asupra rațiunilor acesteia care sunt de natură complexă.

Nu e fără îndoială momentul unei națiuni franceze profund rănite, unei Europe bulversate, unei civilizații occidentale sufocate care să-și amintească neîncetat de originea acestui potențial de conflict exploziv și pe moment neînfrânt al Orientului Apropiat- de la Afganistan și Iran până la Arabia Saudită, Egipt și Sudan. Să ne amintim doar ce s-a întâmplat în această regiune începând cu criza din Suez din 1956. O politică a SUA, a Europei și a Rusiei determinată exclusiv de interese geopolitice și economice este în această regiune fragilă a lumii sortită unei moșteniri din epoca colonială pe cât de artificială pe atât de resentimentară. Această politică a tras profituri din conflictele locale fără să stabilizeze de fapt nimic din starea de fapt.

 

În Germania, retorica războinică a președintelui francez  condusă se pare de considerente ale politicii interne, suscită mai degrabă rezerve.

 

După cum știe toata lumea, conflictele care au opus sunniții șiiților, asupra cărora fundamentalismul Statului islamic e îndreptat în prezent în primul rând s-au derulat în mod evident urmare a intervenției americane în Irak, decisă de George W Bush, care a încălcat regulile dreptului internațional. Momentul stopării procesului de modernizare a acestor societăți se explică în mod egal și prin anumite aspecte specifice ale caracterului foarte mândru al culturii arabe. Dar absența perspectivelor și speranței în viitor care cuprinde generațiile tinere a acestor țări, avide să ducă o viață mai bună, avide de asemenea de recunoaștere este în parte isprava politicii occidentale. Aceste tinere generații dacă au eșuat în toate tentativele politice se radicalizează pentru a-și recâștiga stima de sine. Cam acesta este mecanismul acestei patologii sociale. O dinamică psihologică asemănătoare disperării care își gasește originea în acest eșec al recunoașterii, pare să ducă la apariția de mici criminali izolați, ieșiți din populațiile imigrante în Europa, eroi perverși ai commandourilor de ucigași teleghidați.

Primele anchete jurnalistice consacrate mediului și itinerariilor respectivilor teroriști din 13 noiembrie lasă cel puțin să se înțeleagă acest lucru. Alături de lanțul de cauzalități care conduce la Siria, mai există și un altul care atrage atenția asupra destinelor ratate de integrare în adăposturile sociale ale marilor noastre orașe.

 

R: În timpul atentatelor din 11 septembrie 2001, intelectualii, printre care Jacques Derrida și D-voastra s-au arătat îngrijorați de reculul libertăților democratice care riscau să provoace presiuni asupra luptei împotriva terorismului și recurgerea la noțiuni cum ar fi: "războiul civilizațiilor" sau "statele huligane". Diagnosticul a fost verificat prin folosirea torturii, controalelor NSA, detențiilor arbitrare de la Guantanamo, etc. O luptă împotriva terorismului care să permită păstrarea intactă a spațiului democratic este după părerea D-voastra posibilă? Și în ce condiții?

 

JH: O privire retrospectivă asupra datei de 11 septembrie nu poate decât să ne conducă la constatarea comună cu cea a altor americani că "războiul cu terorismul" al  lui Bush, Cheney și Rumsfeld a creat o prăpastie în conștiința politică și mentală  a societății americane. Acel Patriot Act adoptat în acea epocă de către Congres,încă în vigoare și astăzi aduce atingere drepturilor fundamentale ale cetățenilor si lezează  însăși substanța Constituției americane. Și e permis chiar să spunem că extensia fatală a noțiunii de combatant inamic care a legitimat Guantanamo și alte crime nu a fost rejectată decât de către administrația Obama. Această reacție negândită față de atentatele din 11 septembrie care ar fi fost până atunci de neacceptat, explică în bună parte propagarea unei mentalități încarnate azi de o personalitate atât de greu de denumit precum cea a candidatului republican Donald Trump .De fapt nu am răspuns la întrebarea D-voastră.

Dar n-am putea noi, precum norvegienii în 2011 după îngrozitorul atentat comis pe insula Utoya, să rezistăm primului reflex de retragere în fața necunoscutului de neînțeles și a agresiunii contra "inamicului interior?"

Am o bună speranță că națiunea franceză va da lumii un exemplu de urmat, așa cum a făcut-o după atentatul care a vizat Charlie Hebdo. Nu e nevoie pentru asta să se riposteze unui pericol fictiv cum ar fi acela de "aservire" unei culturi străine care fie spus ar amenința. Pericolul este cu mult mai palpabil. Societatea civilăa trebuie să aibe în vedere sacrificiul pe altarul securității a tuturor  virtuților democratice ale unei societăți deschise cum ar fi libertatea individului, toleranța față de diversitatea formelor de viață  și o bună dispoziție de a se adapta perspectivei celuilalt. În fața unui Front Național în curs de a prinde forțe din ce în ce mai mari aceasta este mai ușor de zis decât de făcut.

Dar există bune rațiuni să acționezi în acest fel care au prea puține în comun cu incantațiile. Cea mai importantă este evidentă: prejudecata, neîncrederea și respingerea Islamului, teama de Islam și lupta preventivă împotriva acestuia datorează mult unei simple proiecții mentale.
De fapt, fundamentalismul jihadist a recurs neîndoielnic în maniera lui de a se exprima  la un cod religios; dar acesta nu are nimic dintr-o religie. Ar fi putut sa recurgă în locul limbajului religios pe care-l utilizează la indiferent ce alt limbaj religios sau la indiferent ce ideologie promițătoare a unei justiții de răscumpărare.

Marile religii monoteiste au origini care urcă foarte departe în timp. Jihadismul, în compensație este o formă absolut modernă de reacție la condițiile de viață caracterizate prin dezrădăcinare. A atrage atenția, în scop preventiv asupra unei integrări sociale în pană sau asupra unei modernizări eșuate nu înseamnă neapărat  să-i scutești de responsabilitatea personală în privința acestor neajunsuri pe înșiși autorii acestora.

 

R: Atitudinea Germaniei față de afluxul de refugiați a surprins pozitiv, în ciuda reculului  recent. Credeți că valul terorist ar putea modifica această stare de spirit- deoarece anumiți islamiști au încercat să se infiltreze în grupul de refugiați?

JH: Sper că nu. Noi suntem toți pe aceeași punte a unui vapor. Terorismul ca și criza 

refugiaților constituie provocări dramatice, poate ultime și reclamă o cooperare strânsă, solidară la care națiunile europene nu par să se fi angajat până in prezent, inclusiv în cadrul uniunii monetare. (tradus din franceza de S.D)

 

 I

 

 

Alexandru Botu Pare sa fie corecta observatia!...

Alexandru Botu Dezradacinarea dezorienteaza atat de mult incat face posibil fanatismul pentru nimic!...

Eugénia Paraschiv "modernizări în defensivă" încerc să citesc textul pentru a înțelege conceptul, și mă-ntreb de-o fi lansat pe piața ideilor și noțiunea-i corelativă: "modernizare (în) ofensivă"

Alexandru Botu Modernizarea, ca si alte actiuni asupra societatii, poate fi fortata, reactia societatii putand fi in general defensiva (de respingere, de opunere, de incetinire) ori ofensiva, cum propuneti Dumneavoastra, daca este sustinuta consistent, chiar daca nu majoritar. Ori situatiile despre care se face vorbire sunt de tarare a societatii spre ce vor unii si pentru ce militeaza ei.

Smaranda Dobrescu Buna observatie! E vorba de o modernizare defectuoasa sau esuata

Mihai Ion Turcu "Modernizarea in ofensiva" in special in cazul in care este impusa de puteri straine in fapt in interesul lor, ideologic sau doar pragmatic, care nu tine cont de substanta obiectului supus modernizarii ofensive.Experientele, si cele care par fericite, sunt departe de intentiile modernizatorilor.Modernitatea trebuie sa rezulte din evolutii intrinice devenind posibila la un moment dat ca emergenta fireasca. Mesianismul occidentului modern, schematic ca toate mesianismele, si instrainat ca toate "...ismele" de sursa lor spirituala, genereaza crize insolvabile. Noi, UE avem o problema reala si actuala, un aflux de populatii neintegrabile in sistemul european in complexitatea si specificitatile sale. Este un fapt despre care "se discuta imprejur", steril si cu potential conflictual in Uniunea Europeana. Problema nu este "terorismul' un fapt de criminalitate vulgara tarat poetic de sistemul de securitate publica, poezii europene, ci esecul gestiunii imigrantilor din Europa si dinafara ei.

Preda Mihailescu Acest esec este o alta fateta a unei colectivitati care a renuntat sa se respecte pe sine, sa se ofere ca referintat - punand accentul mai mult pe o imposibila deschidere fara limite. Experienta mea foarte restransa cu tineri musulmani, este ca le-am putut fi de mare folos cand le-am impus limite, uneori cu izbucniri emotionale, ton ferm si tot tacamul arhaic. Exact atitudinea interzisa de falsele ideologii, care nu mai cunosc mustrarea din dragoste. Este un aspect important - dar nu explica nici jumatate din fenomen. Caci indoctrinarea, inzestrarea cu bani si arme, NU SUNT consecinte ale vreuei adaptari falimentare. Daca discutam un aspect fara indoiala cu pondere, sa nu uitam pe celelalte cu pondere chiar mai activa. Caci fara indoctrinatori si antrenatori de o parte, si mai ales fara arme si bani, nemultumirea aceasta se opreste la marginea cartierului.

Smaranda Dobrescu Corect. D-l Habermas nu exclude aceasta cauza, dar nici nu o subliniaza cu rosu. "A atrage atenția, în scop preventiv asupra unei integrări sociale în pană sau asupra unei modernizări eșuate nu înseamnă neapărat să-i scutești de responsabilitatea personală în privința acestor neajunsuri pe înșiși autorii acestora".

Preda Mihailescu Da, este patetic de cate explicatii avem nevoie, sa nu fim intelesi gresit - sunt convins ca daca am avea mai mult curajul la normalitate fara prejudecati pozitive sau negative, s-ar consuma o mare parte din tensiunile de care vorbeste Habermas. Dar despre aceasta "normalitate" este greu sa discuti, caci se topeste ...

Mihai Ion Turcu Paradoxal da, desi ar trebui sa fie denezdruncinat. In patologie "Verlusst der Selbstverstandlichkeit" este considerata esenta patologiculului.

Preda Mihailescu Normalitatea este de nezdruncinat, caci este in Dumnezeu. Dar noi oamenii suntem mai impresionabili, mai prinsi in inertii si asteptari ... si dificultatea este ca ne orientam mai mult fata de altii la fel de oameni ca noi, caci de Dumnezeu ne lipseste si timpul si stiinta, deprinderea, am cam rarit-o!

Avionul rus de lupta a fost doborat

Avionul rus de lupta a fost doborat – 24 noiembrie 2015

 

Smaranda Dobrescu

 

Reactii din partea analistului Marwan Bishara de la Al Jazeera:
Mesajul Turciei este destinat nu doar Moscovei dar si Washingtonului si Parisului-nu puteti face manevre politice si militare in Siria, ignorandu-ne pe noi.
Ce s-a intamplat azi este semnalul ca Turcia se asteapta sa reinceapa discutiile despre viitorul Siriei. Turcia spune de fapt: "Sa hotaram impreuna asupra viitorului Siriei"

Îmi placeComenteazăDistribuie

George Halarescu Turcia arata ca prin venele ei curge sange imperial.

Iani Ionel Velciov Turcia joaca poker.. poate castiga...poate pierde ... Vom vedea mai la primavara !

Smaranda Dobrescu Declaratii dupa incident: http://www.lefigaro.fr/.../01001-20151124LIVWWW00087-en...

 

 

EN DIRECT - La Turquie a abattu un avion militaire russe

DE LEFIGARO.FR

Tora-kai Dojo Să nu uităm că în Evul Mediu a fost o forță care avea un cuvînt greu iar capuchihaiele Franței, Angliei și ale Occidentului în general cam sărutau papucii Mărețului Sultan, asta înainte de a deveni ,,bolnavul" Europei....dar un lucru este cert: sînt doar replici timide ale unei măreții demult apuse. Paisie Aghioritul a prezis o iminentă pierdere a Turciei în dauna Rusiei....chiar distrugerea ei. Vedem...