Interesul national si interesele nationale-25 mai 2014

Adrian Severin  Lumea fierbe, insa, in jurul nostru. Ordinea lumii se reaseaza. Romania nu trebuie sa lipseasca din acest proces. In acest scop este necesar sa convenim cu totii asupra „interseului national” pe care il adoptam oficial si il sustinem cu totii, dincolo de tot ceea ce ne separa. ”Interesul national” nu se decreteaza ci se convine. Cu viziune, pricepere, onestitate, curaj si noroc el va triumfa. In pragul nasterii unei noi arhitecturi de securitate globale avem nevoie, deci, de un nou consens national. Iata indemnul si chemarea zilei!

Interesul national si interesele nationale

May 24, 2014

De regula vorbim despre „interesul national” numai la singular, ca despre un adevar unic, indiscutabil si imuabil, stabilit aprioric de o forta aproape supranaturala care l-a revelat „alesilor” sai. Cand se pune problema de a da o expresie concreta acestui interes suprem, cei care au o anumita opinie ii considera pe cei cu o opinie diferita ca pe un fel de tradatori ori, in cel mai bun caz, ca pe niste rataciti.

Criza ucraineana pune sub presiune aceasta abordare, obligandu-ne sa observam ca si daca „interesul national” in abstract este unic, in concret perceptia asupra sa si definitia sa pot fi plurale. Lucrul este in functie de nivelul de informatie si de cultura, de profunzimea viziunii si gradul de emotivitate, de raportul dintre pragmatism si principialitate, dintre abilitate si caracter ale fiecaruia. Trecand situatia de fapt asa cum apare ea la prima vedere prin filtrul acestora, in cautarea „interesului unic” fiecare ajunge la propria lui concluzie.
In speta, se inregistreaza cel putin trei opinii principale, avand la randu-le diverse variante.
Unii spun ca granitele Ucrainei, mostenite de la URSS si trasate potrivit cu logica geo-politica a liderilor acesteia, trebuie aparate cu orice pret. Inclusiv cu pretul nerecunoasterii unui eventual act de autodeterminare a romanilor bucovineni (sic!). Aceasta intrucat „interesul national” romanesc impune descurajarea oricaror miscari separatiste, mai ales cand ele au loc fara o baza in Constitutia statului amenintat de secesiune. Altminteri am putea fi obligati si noi sa acceptam segregarea unor comunitati etno-culturale astazi integrate in natiunea civica romana si sa satisfacem pretentiile revizioniste si iredentiste indreptate impotriva Romaniei. Apararea integritatii teritoriale si unitatii statului roman in frontierele lui actuale, recunoscute pe plan international! Iata „interesul national romanesc”.
Un punct de vedere contrar afirma ca Ucraina nu este un stat national ci un stat geo-politic, lipsit, in consecinta, de criterii de coeziune puternice. Aceasta cu atat mai mult cu cat calculele geo-politice asezate la baza formarii sale nu au fost nici macar facute la Kiev ci la Moscova, nu conform conceptiilor si nevoilor strategice vitale ucrainene ci in conformitate cu interesele imperialismului ruso-sovietic. In masura in care proiectul politic sovietic se dovedeste neviabil – in lipsa coeziunii interne – si este repus in discutie chiar de catre urmasii celor care l-au impus, „interesul national” al Romaniei este acela al reintregirii natiunii culturale romane si a teritoriului sau istoric, in frontierele natiunii civice romane conforme unei logici geo-politice viabile. Aceasta implica reconfigurarea statului ucrainean si refondarea lui potrivit principiului nationalitatilor, ca stat-natiune. Ucraina poate si trebuie sa existe dar ca stat-natiune; adica potrivit argumentelor sale etno-culturale.
Desigur se poate spune ca ambele abordari se refera la un „interes national” unic care priveste in orice caz securitatea nationala. In primul exemplu de mai inainte era vorba despre securitatea nationala prin excluderea amenintarii precedentelor negative iar in al doilea prin cresterea puterii geo-politice proprii. Cel dintai tine de psihopolitica iar cel din urma de realitatea politica.
In cautarea aceleiasi securitati unii cred, insa, ca „interesul national” este acela de a obtine compensarea slabiciunilor noastre prin taria aliantelor din care facem parte, mai degraba decat de a urmari cresterea directa a puterii pe calea reintregirii geo-politice. Asadar, nu prin noi insine ci prin aliatii nostri!
Optiunea reintregirii ar fi prea scumpa si prea riscanta, mai ales daca pretul ei ar include singuratatea sau izolarea Romaniei ca urmare a abandonarii de catre aliatii doriti. Potrivit acestei teorii o „Romanie mica” poate avea aliati mari dar o „Romanie mare” nu poate avea decat aliati mici, in cel mai bun caz. O alternativa ar fi, conform unor pareri (inclusiv occidentale), o „Romanie mare garantata de Rusia” numai ca toate aceste „garantii” vin la pachet si cu standardele cultural-civilizationale ale garantului. Or, se pare ca romanii le prefera pe cele vest-europene.
Chiar daca noua ne place sa credem ca in 1859 unirea Principatelor danubiene iar apoi in 1918 Romania Mare s-au realizat prin vointa auto-determinatoare a poporului roman, realitatea este ca acele evenimente istorice faste pentru noi au fost rezultatul intelegerii sau raportului de forte dintre marile puteri ale lumii, implicate in jocurile globale de interese. Romania a fost cand mai mare cand mai mica in functie de dinamica nevoilor si puterii acestora. Este adevarat ca romanii au fortat uneori destinul dar au facut-o numai in functie de datele contextului si in cele din urma au acceptat consecintele transformarii acestuia tot astfel cum astazi ucrainenii ar putea fi nevoiti sa accepte o Ucraina (mai) mica daca vor sa aiba un stat cu adevarat al lor. Cand, in trecut, au refuzat-o, au disparut ca stat suveran. (Cum li s-a intamplat si bravilor polonezi, de altfel.)
Concluzia acestui rationament ar fi ca ambitiile si agenda politica a Romaniei in actuala criza ucraineana ar trebui sa fie circumscrise de „interesul national” al sincronizarii cu ambitiile si agenda aliatilor euro-atlantici capabili sa ne furnizeze suplimentul de securitate internationala din care sa acoperim deficitul structural de securitate romanesc. Problema suplimentara care apare aici este eterogenitatea Occidentului euro-atlantic si controversele sale interne.
Unii spun ca „interesul national” ne impune alinierea cu superputerea globala care sunt (inca) SUA si inserarea utila in strategia regionala a acestora. In chestiunea ucraineana aceasta inseamna pastrarea status quo-ului post sovietic si, deci, respingerea oricarei idei de recuperare a asa ziselor teritorii istorice romanesti. Teoria se confirma: un maxim de securitate externa la un minim de teritoriu propriu.
Altii sunt convinsi ca „interesul national” ne impinge spre UE si anume spre Germania (puterea dominanta a zilei in Europa). Aceasta presupune evitarea confruntarii cu Rusia si acomodarea maximala la pretentiile ei geo-politice cu avantajul securitatii oferite de integrarea in ordinea tandemului strategic ruso-german (acolo unde Ungaria, sora geamana vesnic rivala a Romaniei, deja se afla). Orice intelegere ruso-germana realizata in conditiile in care Romania nu este nici aliatul Germaniei nici cel al Rusiei, se face in detrimentul Romaniei. Orice alianta din care face parte Ungaria dar nu si Romania este o amenintare pentru Romania. Cum in speta, atat Rusia cat si Germania sunt interesate intr-o Ucraina mica, Romania poate spera, in functie de evolutia necontrolata a evenimentelor, la consecinte etno-teritoriale pozitive obtinute fie direct fie prin intermediul Moldovei si/sau al autodeterminarii interne a romanilor din Bucovina de Nord; eventual acompaniate de integrarea europeana a Moldovei si/sau Ucrainei.
O alta scoala de gandire afirma ca „interesul national” romanesc leaga securitatea si stabilitatea Romaniei de securitatea, stabilitatea, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Ucrainei. Aceasta cu atat mai mult cu cat Ucraina ar fi aliat strategic al Romaniei, intr-o relatie bilaterala sau intr-una trilaterala cu Polonia sau chiar intr-una patrulaterala aducandu-le impreuna cu Polonia si Turcia. O alta alianta regionala, asadar, ambitionand la garantarea in comun a securitatii membrilor sai prin rezistenta si balans fata de actorii globali. Probabil ca, mai interesate de o politica a echilibrelor stabile in spatiul euro-asiatic (politica de natura a-i lasa mainile libere in Pacific si trupele la vatra), SUA ar simpatiza cu o asemenea idee. UE si Rusia, mai putin.
Pe de alta parte, Romania nu are „interesul national” de a se lega sau invecina cu o federatie ucraineana de tip simetric in care regiunile federate, avand orientari geo-politice diferitesi disparitati economico-sociale profunde, sunt asezate pe pozitii de egalitate juridica cu intregul federal si, prin blocarea politicii sale, provoaca in fiecare moment crize politice interne si externe. Dupa cum nu se poate simti confortabil in proximitatea unei Ucraini nationaliste, frustrate si subdezvoltate. Mergand pe o atare linie se ajunge la ideea unei Ucraini unitare retransate pe baze etno-culturale certe si integrata intr-un proces de modernizare sub egida europeana. O asemenea inginerie geo-politica este, insa, peste puterile Romaniei si nu intra nici in sabloanele de gandire impuse de dogmele mesianismului euro-atlantic privind ordinea globala.
Care din abordarile acestea reprezinta „adevaratul interes national” al Romaniei. Cine o poate spune? Iar cel care o spune, cum poate garanta ca numai el are dreptate?
Lumea fierbe, insa, in jurul nostru. Ordinea lumii se reaseaza. Romania nu trebuie sa lipseasca din acest proces. In acest scop este necesar sa convenim cu totii asupra „interseului national” pe care il adoptam oficial si il sustinem cu totii, dincolo de tot ceea ce ne separa. ”Interesul national” nu se decreteaza ci se convine. Cu viziune, pricepere, onestitate, curaj si noroc el va triumfa. In pragul nasterii unei noi arhitecturi de securitate globale avem nevoie, deci, de un nou consens national. Iata indemnul si chemarea zilei!

 Mihai Stan Vai ce frumos mesaj, cat de placut si util suna. Cu cine sa sustii "Interesul National" ??? Cu CIOLANISTII care alearga dupa REGIONALIZARE ???

Smaranda Dobrescu Este o analiza corecta, dar poate nu chiar atat de completa. Notiunea de "ïnteres national"cred ca are chiar mai multe si diferite conotatii decat cele sustinute de autor. Apoi, ce faci cu specificul nostru romanesc care denota o intoleranta si o lipsa de deschidere categorica fata de alte idei decat cele personale sau ale unui grupuscul din care faci parte? Cine convinge pe cine daca toti detinem adevarul in privinta intereselor nationale? Si totusi, nu sunt eu cea care sa depun armele; discutii deschise, aparitia lor necosmetizata in media, jurnalisti onesti si mai putin analisti, "pielea la bataie"a politicienilor , cercetatorilor, istoricilor, oamenilor de cultura, profesionistilor in strategii geopolitice, etc. Si peste toate, informatii, si buna credinta.

Henrieta Szabo Din pacate Romania ultimilor ani are prea putini oameni politici valorosi care sa formeze o elita politica si care sa reprezinte interesul national la nivelul unor adevararati oameni de stat. Chiar si ziua de astazi va fi relevanta privind perceptia asupra interesului national....... Totusi concluziile domnului Adrian Severin ne dau sperante..........."interesul national nu se decreteaza ci se convine.Cu viziune, pricepere, onestitate, curaj si noroc el va triumfa in pragul nasterii unei noi arhitecturi de securitate globale avem nevoie , deci, de un nou consens national. - Iata indemnul si chemarea zilei! Absenta in viitor a lui Adrian Severin din PE va fi o pierdere atat pentru Romania cat si pentru interesul national.

Un Prospectiv Dragi prospectivi, in pofida istoriei conform careia romanii au fost numai in razboaie de aparare, ca acolo-i just si acolo trebuie sa ramai, ca si cum dreptatea apriori ar fi aceeasi cu aceea a posteriori, vad ca mai bine merge 
celor care se aliniaza cu, anticipeaza si executa miscarile folositoare sistemului.

In timpuri liniare, a decide cum sa anticipezi nu-i cel mai greu lucru, desi executia ne omoara. Actiunea in sensul asta ar trebui sa fie una de cresterea pro-activa presiunii pe anti-sistem si extragerea a niscaiva avantaje.

Numai ca timpurile de acum miros a neliniaritate. Cei care risca, vor castiga/pierde pe masura. Cei care asteapta vor citi istoria proprie din ziarele centrale.

Dintre vecini, polacii par a se misca pro-activ, pe cand ungarii stau si asteapta. Romanii se lupta impotriva basescului, desi basismul ar fi o tzinta mai buna.

S.D Sarada...

Un.P
http://adevarul.ro/.../un-pericol-careamerica.../index.html

Un pericol de care America avea nevoie: Rusia

adevarul.ro

În cartea „Chestiunea rusă la sfîrşit de secol XX“, Alexandr Soljeniţîn răspunde la o întrebare pe care mulţi nici măcar nu şi-au pus-o: de ce n-au intervenit occidentalii pentru a lichida Revoluţia bolşevică?

Candidatule! Ascultă ce vreau eu, înainte de a-mi face tu o ofertă!

Candidatule! Ascultă ce vreau eu, înainte de a-mi face tu o ofertă!- 7 august 2014

 

Un Prospectiv a pus o întrebare.

7 august la 16:47

.
Candidatule! Ascultă ce vreau eu, înainte de a-mi face tu o ofertă!
http://www.cotidianul.ro/vreti-votul-nostru-acestea-sunt-conditiile-244801/

DA

NU

Care sunt punctele cu care nu esti de acord?

"Lucrurile trebuie să funcţioneze în favoarea cetăţeanului"

Vreţi votul nostru? Acestea sunt condiţiile!

Candidatule! Ascultă ce vreau eu, înainte de a-mi face tu o ofertă.- 7 august 2014

Într-un material trimis redacţiei Bistriţa News, un cetăţean se adresează candidaţilor, în prag de alegeri, înainte ca aceştia să vină cu "ofertele" lor. Redăm mai jos integral materialul amintit.
Candidatule! Ascultă ce vreau eu, înainte de a-mi face tu o ofertă!
1. Respectarea rezultatului referendumului din 2009 pentru reducerea numărului de parlamentari la cel mult 300.
2. Imprescriptibilitatea infracţiunilor de furt din bani publici, comise de demnitari.
3. Demnitarii şi familiile lor (copii, părinţi) să îşi asume obligaţia de a folosi doar sistemul public de sănătate. În caz contrar îşi pierd calitatea de demnitar. Doar aşa s-ar putea schimba ceva în sistemul public de sănătate.
4. Copiii/nepoţii demnitarilor vor învăţa doar în sistemul public de învăţământ de stat. În caz contrar îşi pierd calitatea de demnitar. Poate aşa se va schimba ceva în învăţămant.
5. Orice pedeapsă primeşte un demnitar pentru infracţiuni comise în timpul mandatului să fie dublata.
6. Averea demnitarilor care nu poate fi justificată să fie confiscată, la fel şi a rudelor care nu o pot justifica.
7. Parlamentarii care nu au iniţiat nicio lege pe toată perioada mandatului să restituie 50% din sumele primite ca indemnizaţie. Nu sunt acolo doar pentru a încasa un salariu pe care mulţi dintre noi nu îl au.
8. Interzicerea totală a traseismului politic. Pleci din partid, renunţi şi la funcţia obţinută.
9. Parlamentarii care prin vot s-au opus solicitării Parchetului pentru cercetarea altor demnitari să nu mai aibă dreptul de a candida pentru funcţii publice timp de 10 ani.
10. Interzicerea prin lege a dreptului parlamentarilor de a se pronunţa în privinţa cercetării unui demnitar.
11. Redeschiderea tuturor dosarelor care s-au închis prin prescriere ale foştilor şi actualilor demnitari.
12. Cheltuielile parlamentului să fie reduse cu 50% faţă de nivelul actual. Un stat sărac nu poate suporta costurile unui parlament bogat.
13. Produsele/serviciile din instituţiile de stat să fie în proporţie de 70% produse în România.
14. Reintroducerea pedepsei cu moartea pentru infracţiuni deosebit de grave.
15. Înăsprirea pedepselor din codul rutier. Despre cât de aspre să fie să-i întrebăm pe cei care şi-au pierdut copiii sau părinţii în accidente rutiere.
16. Puscăriaşii să muncească pentru cazare, mâncare, îngrijire medicală. Ei ne fură, ne tâlhăresc, ne violează copiii sau părinţii şi noi îi ţinem pe banii noştri! În puşcărie, munca să fie obligatorie, mai puţin cauzele medicale certe.
17. Castrarea pedofililor şi a violatorilor.
18. Pentru traficanţii de droguri, închisoare pe viaţă.
19. Mărirea alocaţiei pentru copii la cel puţin 150 lei.
20. Părinţii care nu-şi trimit copiii la şcoală să fie decăzuţi din drepturi.
21. Interzicerea exploatării zacamintelor de orice fel, prin metode care duc la distrugerea pe termen lung a mediului înconjurător.
22. Reîmpădurirea terenurilor defrişate, costurile urmând să fie suportate sau imputate tuturor celor care le-au defrişat sau trebuiau să apere pădurile, nu să le distrugă!
23. Interzicerea vânzării pământului agricol românesc către străini. Copiii şi nepoţii noştri vor trebui să-şi crească copiii. Noi dacă avem astăzi pământ românesc avem datorită străbunilor noştri care nu l-au vândut, ci s-au jertfit să-l pastreze.
24. În procesele câştigate la CEDO, daunele să fie plătite de către judecătorii care au dat sentinţele. Nu trebuie să plătim noi pentru că şi-au băgat ei bani în buzunare.
25. Executarea silită a datornicilor Bancorex, pentru recuperarea sumelor nerestituite.
26. Tranzacţiile în cash între persoane fizice să nu fie limitate de sumă. În actul de vânzare-cumpărare sunt părţi: notarul, vânzătorul, cumpărătorul. De ce trebuie să primească banca un comision?
27. Înlocuirea prin lege a denumirii de rrom cu denumirea de ţigan.
28. Deschiderea unui proces împotriva tuturor guvernanţilor, a celor care se fac vinovaţi de distrugerea industriei.
29. Depolitizarea autorităţilor de reglementare şi control (fisc, media, protecţia consumatorului etc.).
30. Desecretizarea tuturor contractelor civile făcute cu statul român. Contractele de achiziţie din bani publici să fie transparente şi să nu fie acceptată nicio forma de secretizare.
31. "Catedrala Neamului" să devină în totalitate şcoală pentru copiii defavorizaţi, cămin pentru bătrânii fără ajutor şi spital social - administrarea şi costurile să fie în sarcina Bisericii Române (BOR).
32. Anularea subvenţiilor de la buget către cultele religioase.
Voi vota cu cel care ştie să răspundă aşteptărilor mele. Dacă cineva consideră că ceea ce am scris mai sus contravine Constituţiei, legislaţiei (multe legi fiind făcute special pentru a servi intereselor clientelei politice), normelor europene, precizez că asta va trebui să facă cel care îmi cere votul şi care astfel se obligă: să iniţieze legi, să le corecteze pe cele greşite, să găsească soluţii, aşa încât lucrurile să funcţioneze în favoarea cetăţeanului.
Distribuie dacă eşti de acord... dacă nu, poate faci parte din "sistem".

Smaranda Dobrescu Sper ca e vorba de candidatii la legislativ. Dupa stiinta mea presedintele nu poate initia modificarea Constitutiei si a legilor. Cei care se vor incumeta sa raspunda afirmativ vor trebui sa accepte ca legea nu este egala pentru toti si puterile in stat nu mai au acelasi rang. Ne avand alta dorinta decat a initiatorului, adica a eliminarii discriminarilor pozitive din practica ma pot oferi sa ofer unele mici sugestii care sa scoata aceste cerinte de sub marca populismului inaplicabil.

S.D Nefiind prea multi candidati printre membrii grupului nu ne putem pronunta cu ce nu suntem de acord!

Draghi Puterity Sunt curios cine ar mai candida daca lucrurile astea s-ar aplica "pe bune" In consecintza, mi se pare o abordare populista.

Gradinaru Gheorghe Cred ca populismul criteriilor rezulta prioritar din lipsa argumentelor de natura legislativa si incalcarea altor principii de drept care ar trebuii sa stea la baza actiunilor prezente sau viitoare ale oricarui sef de stat.

Un Prospectiv .
GG, nu stiu daca inteleg.

Mai intai, cred ca mai sus s-a inteles ca-i vorba in principal de viitori parlamentari.

Dupa aceea, inseamna cumva ca "incalcarea altor principii de drept" este testul suprem al presedintelui roman? Chiar si cand statul s-a indreptat la ordin?

La al doilea punct, se observa ca statul roman post-89 de drept a fost definit si reevizuit, nu intotdeauna cu consultarea romanilor sau in interesul lor. Sunt multe chestii cu care romanii n-ar fi de acord--de exemplu, regionalizarea anuntata ca parte din urmatoarea revizie a Constitutiei etc.

Stiu, Basescu a facut un terci din mai orice intelege omul din statul de drept, numai ca unii mai avizati atrag atentia ca sub numele 'staului de drept' au fost bagate prea multe care nu-si aveau locul acolo, unele tocmai pentru a-l propti pe Basescu, altele pentru a propti alte interese.

D.P  Mi s-a facut pofta de comentat... La repzeala:

1. In ce conditii a avut loc acel referendum? Nu cumva a unei propagande populiste a unui impostor ce se dorea dictator? Un numar mic de parlamentari nu inseamna automat si sume mai mici pentru cei care vor sa ii corupa?

2. De ce un caz aparte pentru demnitari? Nu suntem toti egali in fata legii? Sau vrem ca o greseala sa ne urmaresca o viatza, chiar si cand ea nu mai produce efecte?

3. 4. 5. Iarasi, cu ce drept limitam dreptul unor concetateni? Care va mai fi motivatia unui om sa devina demnitar, daca are doar dezavantaje din job-ul asta?

6. De ce nu pentru toata lumea? Cum era "legea 18" din dictatura lui Ceausescu (OK, nici aia nu se aplica la clanul Ceausescu si la protipendada PCR).

7. Nu va duce o astfel de masura la o inflatie de legi aiuristice?

8. Asta ar trebui sa fie treaba fiecarui partid in parte. Eventual am putea face o lege care sa nu iti permita sa iti iei o nevasta decat daca e virgina. E cam in aceeasi idee.

9. 10. Aiurea. Cum sa se opuna altfel unor abuzuri a parchetului (se scrie cu majuscula?) ?

11. Deci vrem sa renuntam la ideea de presciere a unor fapte. Bun, sa zicem ca asa e Crestineste. Dar de ce doar pentru o categorie de oameni?

12. Scadem astfel motivatia alesilor cu 50%, ii facem cu 50% mai usor coruptibili, etc.

13. Cu asta sunt de acord, desigur daca ideea nu e aplicata ad-absurdum.

14. 17. 18. De nu si mutilare, taierea membrelor? Sau arderea pe rug a femeilor care culeg plante medicinale, ca in evul mediu.

16. In principiu de acord, dar ca morcov, nu ca bici. De ex. se poate reduce din pedeapsa pentru cei care muncesc (nu e asa?).

19. De acord.

20. Cam radical. Mai bine ar fi sa fie convinsi ca e bine sa isi trimita copii la scoala. Cel mai bine constientizand faptul ca numai daca ai carte ai parte. Dar pentru asta ar trebui schimbat ceva in DNA-ul societatii romanesti.

21. De acord, referitor la metode.

22. De acord, desi nu vad cum ar fi realizabila in practica imputarea unor necunoscuti. Sau ii batem pe toti cei din zona pana cand cativa recunosc ca au furat?

23. Frumos, insa si realizabil? Nu ar fi mai bine sa incercam sa fim noi mai bogati si sa cumparam noi pamanturi in strainatate?

24. Probabil nu ar ajunge banii, insa de acord cu responsabilizarea judecatorilor. Cu conditia de a putea fi siguri ca CEDO reprezinta intotdeauna dreptatea absoluta.

25. De ce un caz particular?

26. Nu va duce asta la generalizarea unei economii "la negru"? In rest, de acord cu limitarea comisioanelor la banci intr-un domeniu care sa le acopere munca si un mic profit.

27. Avand in vedere ca si tiganii isi spun ei insisi asa, nu vad care ar fi problema. Traba cu rromi pare o grefa venita din afara de la altii care au o istorie mult mai incarcata in ce ii priveste pe tigani.

28. De ce doar a guvernantilor. De ce sa nu il pedepsim si pe muncitorul care a distrus o masina unelata de sute de mii de dolari, pentru a fura niste tranzistori sa isi faca amplificator de antena? (caz real, si evident, tranzistorii nu erau cei adecvati)

29. OK

30. Si cum ii mai convingem pe partenerii straini mai "speriosi" sa faca contracte cu noi in cazul in care noi avem nevoie de ei?

31. Cred ca putem avea si una si alta.

32. In principiu de acord, dar ce facem cu prozelitismul sponzorizat din afara tzarii?

Na? Fac parte din sistem? Sau poate doar nu imi place populismul asta anacronic cu tenta stalinista?

S.D   Draghi Puterity parca te-as fi rugat sa scrii in locul meu. Esti gata pregatit sa intri in politica. Nu te poate pacali nimeni.Proba populismului ai trecut-o! Ce este adevarat insa, este faptul ca resentimentele ce razbat la adresa demnitarilor din fiecare vorba a cetateanului solicitant sunt adancite si impietrute in credinta omului. Aici e nevoie de regandire pe de o parte a comunicarii din partea clasei politice, a educarii media sa inteleaga exact intelesul unei stiri pe care o propaga si nu in ultimul rand al alegerii unor alti demnitari diferiti de aceia care fac lucruri reprobabile si au o grija permanenta sa si le acopere, apeland inclusiv la coruperea justitiei. Asadar, un efort comun!

Un.P "Aici e nevoie de regandire pe de o parte a comunicarii din partea clasei politice" Cand doua circuite cu impedante diferite sunt cuplate (catastrofal) nu cred ca se rezolva mare lucru cu comunicarea--in cazul sociopolitic, comunicarea e facuta unidirectional si ia forma indoctrinarii.

Iata ce amintea recent Andrei Marga in Cotidianul:

"Prima o datorăm lui Carl Schmitt, care a sesizat (deja în premonitoria sa capodoperă „Die geistesgeschichtliche Lage des heutigen Parlamentarismus”, Dunker & Humblot, Berlin, 1923) că democraţia şi parlamentarismul nu mai sunt legate şi că s-a produs o schimbare istorică plină de consecinţe. Simplu spus, parlamentarul nu mai este dependent, după alegere, nici de cei care l-au ales şi nici măcar de conştiinţa proprie, ci pur şi simplu de grupul parlamentar al partidului. Iar grupul este controlat de conducerea partidului şi, până la urmă, de executiv, mai ales atunci când partidul se află la guvernare. Cu alte cuvinte, disciplina de partid a sufocat în practică reprezentarea democratică despre care se vorbeşte în unele state moderne."

D.P Inteleg resentimentele si frustarile oamenilor, Smaranda. Insa pentru fiecare problema complexa, exista o solutie simpla. Si gresita. Cu care nu pot fi de acord, nici macar ignorandu-i pe cei care o propun.

Nu stiu daca comentarii de genul celor facute de mine vor reusi sa dezimpietreasca sufletul autorului si a celor care gandesc ca el. Pentru ca am banuiala ca acest gen de impietriere e rodul unui adevarat razboi psihologic facut de specialisti. Poate ar trebui oprita aceasta agresiune mai intai, decat sa incercam sa tratam simptomele la toate victimele ei.

S.D Nu prea pot intra cu tine Draga Puterity intr-o disputa, desi mi-ar placea, caci nu-mi spui nimic care sa ma contrarieze!

D.P Soft skills

Un.P https://pbs.twimg.com/media/BuVWp4pIIAAh6m2.png
http://gu.com/p/4vgk9/fb

pbs.twimg.com

Smaranda Dobrescu Cel care trebuie sa-si adapteze impedanta este demnitarul, sa explice simplu si convingator chiar daca ce doreste el sa faca cunoscut nu e nici simplu si nici popular. Daca s-ar scapa de sentimentul permanent de lupta pentru imagine, ar fi un bun inceput. Educatia receptorilor se face prin repetarea principiilor simple si firesti, caci legislatia nu au cum sa o posede.Macar daca ar poseda-o ceilalti!

S.D  Matematica e universala!

Un.P Receptorul, Smaranda este de fapt si emitator. Numai ca este ignorat. Politicianul a decis ca-i si ignorant!

Dupa aceea, receptorul roman vede de ceva timp ca partea sa de drepturi din contractul social NU-MAI-ESTE. Putem tamaia cat vrem, oamenii nu-s prosti pe ansamblul lor, ei sunt(em) poporul.

S.D Ca sa ramanem in acest domeniu, receptorul este senzorul realitatii care daca nu e conectat la reverul demnitarului, binomul ales-alegator s-a dus, reprezentativitatea, si ea, ne gandim precum marii intelectuali ai neamului sa mai renuntam la categorii de votanti. Poate la toti.

Un.P Am adaugat mai sus o citatie din Marga despre situatia parlamentarismului de acum aproape 100 de ani prin prisma lui Carl Schmitt.

S.D  ??

 Un. P Reiau: Iata ce amintea recent Andrei Marga in Cotidianul:

"Prima o datorăm lui Carl Schmitt, care a sesizat (deja în premonitoria sa capodoperă „Die geistesgeschichtliche Lage des heutigen Parlamentarismus”, Dunker & Humblot, Berlin, 1923) că democraţia şi parlamentarismul nu mai sunt legate şi că s-a produs o schimbare istorică plină de consecinţe. Simplu spus, parlamentarul nu mai este dependent, după alegere, nici de cei care l-au ales şi nici măcar de conştiinţa proprie, ci pur şi simplu de grupul parlamentar al partidului. Iar grupul este controlat de conducerea partidului şi, până la urmă, de executiv, mai ales atunci când partidul se află la guvernare. Cu alte cuvinte, disciplina de partid a sufocat în practică reprezentarea democratică despre care se vorbeşte în unele state moderne."

S.D  De la Carl Schmidt s-au tras destule idei care in zilele noastre ajung sa sustina si sa fundamenteze ideile lui Orban, etc. Nu inseamna ca sunt larg acceptate. Daca doar disciplina de partid conteaza, ce rost mai au alegerile uninominale, de exemplu? Oricum, pana la noi asezari ale sociatatilor moderne, Constitutia noastra nu are nimic comun cu spusele lui Schmidt. Circuitul raspunderii alesului a ramas acelasi: in fata alegatorului. In ce priveste mandatul alesului , acesta nu poate fi imperativ. Cu alte cuvinte, alte vremuri, viziuni, legi de baza.

Un.P  Observatia lui Schmitt e una empirica, nu doctrinara, si aparent confirmata de Marga.

S.D  Se schimba ordinea lumii, dar-mi-te oamenii? A aflat probabil a principiile se schimba si ele...

Un.P Suntem inca in planul practic, n-am ajuns la ordinea lumii sau principii. Oamenii traiesc o drama, se exprima in termeni etichetabili ca populisti si ideea era ce anume se ia mai departe din lista aceea si ce (si eventual de ce) se ignora.

Nu stiu cate operatii se fac, retete se elibereaza sau legaturi de patrunjel se dau pe altceva decat bani. Cert este ca oamenii intra in politica sa scape de saracie furand ce a mai ramas de furat. Ceilalti, electoratul, fluiera a paguba.

S.D  Lista lui Draga Puterity mi se pare corecta. Voi citi din nou , poate gasesc ceva de ales. Nu ar fi rau Deci, candidatul este viitorul Presedinte?

Un.P Parca s-a stabilit la inceput ca-i parlamentarul roman in principal--deoarece prea multe elemente din lista n-au de-a face cu prerogative prezidentiale.

S.D  Dupa parerea mea se pot discuta in cadru foarte larg acceptarea solicitarilor de la punctele: 1, 15, 16, 20, 21, 22, 23, 25, 27, 30.
Solicitarile de la punctele 14, 17, 18 necesita referendum
Solicitarile de la punctele 2...12, 24, 26 creaza inegalitati de tratament intre cetateni si intre puterile statului
Solicitairle 19 si 29 fie nu tin de demnitari, fie sunt deja reglementate.
Punctul 13 este directiva europeana
Punctul 23 nu depinde de demnitarii alesi. Necesita renegociere europeana.
Cum gandeste alegatorul oare sa opreasca demnitarii si familiile lor sa se duca la dentist sau sa-si faca analize imagistice, care sunt doar in medicina privata? Cel mult sa propuna imbunatatiri concrete in sistemul medical.

A.S  "Alegătorule! Ascultă ce vreau eu înainte de a-mi face tu o ofertă!" Se poate spune și așa întrucât între alegător și ales se încheie până la urmă un contract. Nu contează cine este primul care ofertează și cel care contra-ofertează. Contează rezultatul negocierii. Dacă alegătorul vrea să iasă ieftin va primi un conducător prost. Conducătorii buni sunt scumpi. Despre asta este vorba. Restul este populism, demagogie, incultură și prostie.

V.S  Cei buni sint scumpi,cei rai sint corupti ,pe cale de consecinta mai scumpi.

Adrian Rusu Superba discutie, doamnelor, domnilor.

A.R  Mie mi-a venit o idee, citind in cadă. (Citind ceva anost). Votul censitar e chiar idee murdara. Dar de ce nu spunem alesii, inainte de a fi alesi, unui „bacalaureat pentru alesi”? (examen de maturitate...etc). Trebuie sa cuprinda (iau limbajul constatat la tv): examen de competente CERTE la limba romana, (scris-oral); de inteles logica unei legi (disertatie pe tema), disertatie de morala...„practica” -sa-i zicem. Trebuie sa fie anonim, (cu numere atribuite candidatilor....cum fac arhitectii). Comisiile de examinare trebuie sa fie nationale, in centrele urbane mari (Buc, Cluj, ...etc), alcatuite din profi universitari. Plus expunerea unui „credo” individual, compus de el insusi, si verificabil, dupa biografie. Nota obtinuta sa-l insoteasca pe candidat in toate aparitiile publice. S-o poarte pe piept (mie mi-ar placea chiar sa-i fie tatuata- dar cred ca exagerez). De ce nu facem asta? Pe urma i-as aduna pe toti intr-o sala la un match de „debate” televizat, unde sa ia note de la public. Apoi purcedem la alegeri universale. De ce nu facem asa?

Un.P Domnule Severin, oferta alegatorului e stipulata prin lege (salariu + diurna, masina, birou, alte cheltuieli acoperite etc.). Nu-i obliga alegatorii pe politicieni sa candideze daca acestia din urma considera oferta PUBLICA nerezonabila. In plus, cand politicienii cred ca n-au destul, isi mai aloca prin hotarari de Parlament cate una sau alta. Cand a fost ultima oara cand poporul a spus: NU PLATIM ASTA, POLITICIENILOR!

Fapt este ca zdrente umane au ajuns multimilionari din politica, aproape singura indeletnicire atat de profitabila si accesibila pana la un moment dat romanilor. Acum, cu stat de drept, mass media si partide, cine mai poate intra de nou nout in politica fara sute de mii de euro, chiar si pentru un post de primar?

Tot fapt este ceea ce mi se pare de o imbecilitate extrema: sa platesti primul ministru al tzarii un salariu de putin peste 1000 euro/luna--daca cifra aceasta (mai) este corecta. Cand un costum de haine mediu este binisor peste aceasta suma...

Cum facem totalul? N-as vrea sa zic ca undeva la mijloc, ar fi prea simplu, poporul fluiera prea tare a paguba.

P.S. "populism, demagogie, incultură și prostie" acestea sunt intr-adevar caracteristicile binomului ales-alegator din Romania. Numai ca paguba e numai de o parte a binomului.

P.P.S. Iau aceasta lista, cu toate neajunsurile ei, ca un strigat al romanului: Asa nu se mai poate! Elita politico-economica ar face bine sa nu se mai dea dupa frunza de smochin a etichetarilor.

Un.P Adrian Rusu, e nevoie de incluziune maxima caci numai asa se intretine ILUZIA democratiei reprezentative.

S.D Adrian, ideea buna si utila, tine totusi de domeniul viitorului cand numarul formatiunilor politice ce se prezinta in alegeri se va diminua serios. Ce ar fi necesar: Modificarea Constitutiei care pune drept conditie de alegere cetatenia si varsta. Ar trebui poate si examene psihiatrice. Si acest bacalaureat si alte probe ar trebui sa aibe norme de aplicare (criterii) Listele le definitiveaza partidele cu o zi inainte de depunere.Acum se intra direct in campanie iar listele nu se mai schimba.Cand s-ar putea examina 5-6000 de inscrisi pe liste,? Dezbateri la nivelul judetelor se pot organiza fara legi noi sau constrangeri.Asadar, pana la modificarea Constitutiei si legii electorale, partidele ar trebui sa-si angajeze niste specialisti in resurse umane dedicati domeniului, romani sau straini si sa filtreze pe baza celor spuse de tine candidatii propusi din timp de partide cu toata raspunderea.

A.R Corect. Poate ar trebui INCEPUT cu vizita la psihiatru. Din cata experienta am (nu multa) e aproape regula ca sefii mai mari sunt nitel psihotici - unii chiar MULT (nu glumesc). Dar partidele, de ce nu si-ar desemna candidatii cu o saptamana mai devreme? Iar numarul de examinati poate fi limitat la „capetele de lista” (nu stiu cum le zice....). Ar ramane, poate 2000. E mult mai mic decat cel al elevilor de la bac. Ar trebui facut ceva. E absolut rusinos sa-i vezi cat sunt de prosti, uneori.

A.S  Dle Un Prospectiv și ceilalți (doamne și domni) problema care trebuie clarificată cu prioritate este aceea că între aleși și alegători se încheie un contract care se renegociază la anumite intervale de timp. (În dreptul la renegociere stă principala garanție a alegătorului împotriva abuzurilor alesului.)

Dacă am opera cu această mentalitate am înțelege că alegătorii au tot interesul să caute aleși (respectiv conducători) buni și pentru asta trebuie să le facă o ofertă atrăgătoare. Cugetarea lui Ludovic al XIV-lea - "Nu sunt atât de bogat ca să cumpăr lucruri ieftine." - se aplică și aici. După cum bine spunea mai sus dl Straoanu, "Cei buni sunt scumpi, cei răi sunt corupți și pe cale de consecință, mai scumpi." Adică cei ieftini fiind răi și corupți, îl costă finalmente pe alegător mai scump decât cei buni.

În prezent problema este nu aceea că aleșii nu sunt buni ci că cei buni nu vor să fie aleși. Și atunci, când toată lumea cade la bacalaureat singura posibilitate este să primești la facultate oameni fără bacalaureat. Altfel se închid universitățile. Dacă asta nu ne place, haideți, să creem condiții de învățământ mai bune pentru elevi. Cât de bune? Atât de bune cât să îi motivăm să învețe cât trebuie.

Tema este interesantă și voi reveni asupra ei căci nu o puteți desluși numai cu experiența nefericită a alegătorului păcălit ci trebuie să aveți și perspectiva omului politic neînțeles. Chiar dacă o asemenea perspectivă va produce disconfortul negării locurilor comune, doresc să vă fac acest "cadou" cu satisfația tainică a unuia care este decis să nu vă mai ceară niciodată voturile. (Dacă voi reveni în politica reală o voi face numai chemat iar asta se va putea petrece doar într-o situație catastrofală pe care nu o doresc.)

S.D Adrian, cred ca ar fi un demers util cel pe care-l propui. Cliseele existente sunt puternice si definitive (tu trebuie sa stii cel mai bine) Avand in jur oameni inteligenti nu ma indoiesc ca vei reusi sa spargi cate putin din convingerile alegatorului pacalit si sa-l atragi in cursa responsabilitatii proprii.Voi incerca sa te secondez cu exemple proprii!

V.S  Alegatorul s-a mai luminat un pic de-a lungul anilor.Nu mai voteaza in functie de cantitatea de ulei si zahar primita de la unul sau altul din candidati.Ia uleiul ca nu-i strica si voteaza cu cine stie el.Asta e o mica farsa ,e razbunarea alegatorului care a fost inselat de-a lungul timpului ,si a votat conform mitei primite si a principiului : las' ca asta fura dar face si pt noi ceva .Poate e mult spus dar e un soi de evolutie .Acum alegatorul a ajuns sa constientizeze ca nu doar acela care a furat,fura in continuare si nu a facut nimic pt nimeni ci fura toata lumea.El,alegatorul, acum are doua perspective principale : 1. nu merge la vot pt ca in acceptia lui nu are de unde alege ( cu subvarianta ca merge la vot si-l anuleaza ) si 2. se gindeste care dintre multele variante ( toate rele ) expuse pe esicher,este cea mai putin rea.

A.S  Dle Un Prospectiv, îndrăznesc să vă întreb care ar fi reacția dvs dacă soția v-ar spune: "ți-ai sacrificat familia pentru visele tale deșarte și nici măcar nimeni nu îți este recunoscător"?

V-aș mai întreba care v-ar fi reacția dacă mama, care vă iubește enorm și care a muncit cinstit toată viața, v-ar întreba: "Tu chiar ai furat așa cum se spune la televizor?"

V-aș mai întreba care ar fi starea dvs de spirit dacă, încheindu-vă activitatea politică, ați reveni la o viață obișnuită și ați constata că zi după zi, săptămână după săptămână și lună după lună nu vă sună nimeni la telefon pentru că nu mai aveți nici un prieten interesat doar să afle ce mai faceți?

Ambii mei părinți au intrat în comă pe când eu mă aflam în misiune în străinătate. Recunosc că atunci am abuzat de puterea mea politică și i-am rugat pe doctori să îi mențină în viață până ajung acasă. Ceea ce nu s-a întâmplat, însă, până la terminarea misiunilor respective. Când am revenit în țară primul drum făcut de mine (tot abuziv, desigur, cu mașina de servici) a fost la spital. Acolo, doctorii mi-au readus părinții în stare de conștiență doar atât cât să îmi pot lua rămas bun de la ei. A doua zi dimineață amândoi erau morți. Discret medicii opriseră aparatele. Nu mai era nimic de făcut.

În ziua în care mama mi-a murit trebuia să plec dinnou din țară, de astă dată la Chișinău, într-o misiune a Consiliului Europei decisivă pentru primirea Moldovei în această organizație. M-am sfătuit cu tatăl meu ce să fac și am convenit că era mai util să mă duc la Chișinău decât să ajut la pregătirea înmormântării. Am plecat spre a reveni doar la slujbă. Rep Moldova a fost imediat după aceea primită în Cons Europei.

Veți spune, desigur, că toate acestea au fost compensate de posibilitățile de câștig pe care mi le-a creat politica. ANI a lucrat pt dvs și mi-a cercetat averea. Am fost singurul euro-parlamentar supus acestei proceduri. Cu acest prilej s-a constatat că toți banii pe care îi am provin din servicii profesionale și au fost încasați pe canale bancare; că nu am cumpărat și nu am vândut imobile (exceptând vânzarea apartamentului pe care îl aveam deja în 1989 și a celui moștenit de la tatăl meu, și a cumpărării, cu banii astfel obținuți și a unui credit bancar, a unui aprtament de trei camere într-un bloc din București); că nu am societăți comerciale și nici nu sunt membru în consiliul de administrație al vreunei societăți comerciale.

Nu am vile sau case de odihnă la munte, la mare, la oraș sau la sat; nu am mașini de lux; nu am bunuri de valoare specială. Aceasta în condițiile în care am fost unul dintre cei mai bine plătiți politicieni din România întrucât am deținut pe lângă funcțiile ministeriale și parlamentare, și pe aceea de profesor universitar, arbitru de comerț internațional, raportor ONU, președinte al unor organizații naționale și internaționale, consultant internațional etc. Pentru că nu am avut timp să gestionez banii astfel obținuți i-am încredințat unei băci care mă anunță din timp în timp că am mai pierdut câteva sute de Euro sau am căștigat câteva mii.

Aceasta în timp ce prietenii mei cu care în 1989 mă aflam la egalitate de statut social au cumpărat și ei tot un apartemant dar în Florida. Și-au construit o vilă în București pentru ei și una pentru copilul lor. Și-au organizat o firmă de avocatură super-prosperă. Se pot trata în spitale private și își pot trimite nepoții la studii în școli private și nimeni nu ar îndrăzni să le ceară să procedeze astfel.

Mă bucur pentru ei și îi admir. Sunt convins că și-au făcut averea în mod cinstit pentru că sunt profesioniști de marcă. La fel aș fi putut face și eu dacă nu aș fi ambiționat să obțin voturile cetățenilor și odată cu ele o indemnizație de circa 1000 euro pe lună plus cheltuieli. La PE indemnizația era de 7000 euro (6000 după plata impozitelor) în timp ce directorul unei sucursale a unei mari bănci occidentale domiciliată în România câștiga de câteva ori mai mult.

În asemenea condiții dau buzna în politică - inclusiv mituindu-i pe șefii de partid - în primul rând cei care altminteri nu sunt buni de nimic și nu pot câștiga decât din politică. Mai exact folosindu-se de poziția politică spre a face contracte cu statul, sub acoperirea cărora banul public devine ban privat. Ceilalți sunt excepții.

Un ultim punct, pentru moment. Se zice, pe bună dreptate, că greșelile făcute de actori pe scenă se văd mai bine din culise decât din sală. Ca unul care a stat atâta amar de timp în culisele politicii românești și i-am cunoscut bine pe actori, pot să vă spun că de câte ori s-a pus problema alegerii, opțiunea a fost greșită. Între un candidat de nota zece și unul de nota opt a fost preferat unul de nota doi (sic!). De ce? Din multe motive. Dintre acestea nu putem exclude, însă, lipsa de pricepere, de perspicacitate și de discernământ a alegătorului. Îl înțeleg că se simte înșelat. Ca să nu mai fie trebuie să se simtă puțin și vinovat. Răul nu este numai de o parte și binele numai de cealaltă. Răul este peste tot. După cum îi spune Brutus lui Cassius în piesa lui Shakespeare, Iulius Cesar, "răul, dragă Cassius, nu este în stele; răul este în noi!".

Mă opresc aici (deocamdată) cu scuze pentru brutalitate și cu mențiunea că am dat exemple din propria mea experiență numai pentru a nu intra fără drept în intimitatea altor colegi. Trebuie să spun, totuși, că există exemple cu mult mai bune de politicieni competenți și cinstiți care au fost marginalizați și uitați. Smaranda știe și ea multe despre aceasta. Sper să povestească și ea.

Vina pentru izgonirea politicienilor "buni" nu aparține numai "politicinilor răi" care i-au vânat ci și electoratului "inocent" care nu a știut să îi identifice, să îi apere și să și-i păstreze.

A.S  Vă rog să nu mă înțelegeți greșit. Nu mă consider sărac, nu mă plâng de soarta mea și nu îmi pare rău pentru opțiunea mea. Când suntem nemulțumiți, însă, de ceea ce ne fac alții nouă, trebuie să știm că mai există și o altă perspectivă care pornește de la o judecată în oglindă.

A.R  @Adrian Severin: Stimate d-le Adrian Severin: Fireste ca raportul dintre alegator si ales este „contractual”. Dar daca se dovedeste ca un partener (in contract) este de rea credinta, acel contract e caduc (nu mai are valoare legala). Legalmente, la sfarsitul ciclului electoral. DAR MORALMENTE e caduc de cand se constata reaua credinta. Alegatorul nu are in acest moment niciun outil ca sa interupa un contract moralmente caduc. Trebuie sa astepte N ani, timp in care, de altfel, alesul necinstit isi poate asigura INCA unul sau mai multe cicluri de exercitiu cu rea credinta. La noi, aceasta este mecanica in curs. Care trebuie intrerupta cumva. Se poate introduce un dispozitiv de revocare rapida, de pilda alaturi de cel de preselectie. In fine...alesul dezamagit...nu intereseaza pe nimeni! Scopul nu este sa aparam interesele alesului ci pe ale alegatorului. (Mi se pare evident). Alegatorul e cel care trebuie ferit de dezamagiri.

S.D  Adrian, s-a discutat de-a-lungul anilor posibilitatea ca unul sau mai multi alegatori dezamagiti de alesul lor sa initieze o actiune in justitie pentru a-si revoca alesul din functie. Motivul pentru care nu a fost intr-un sfarsit adoptata aceasta idee spre a fi introdusa in noua Constitutie-care de altfel este blocata, nu a fost acela al originalitatii demersului comparativ la alte tari ci gandul si teama pur romaneasca ca oricine, manat de un resentiment valabil sau nu, din opozitie sau din dusmanii personali poate initia si castiga un asrfel de demers. Teoretic, la limita intreg corpul legislativ, si nu o data poate fi schimbat cu consecintele respective. Nu uita Adrian nici neincrederea reciproca existenta intre institutiile statului si nici supararea vreunui alegator cand demnitarul si-a inaltat o casa de exemplu...In cartea mea, Social-democratia, iluzie sau realitate (2006) am incercat sa deslusesc in parte cauzele coruptiei demnitarilor de catre sistem.

S.D  As vrea sa va povestesc ceva despre o experienta personala a contractului incheiat de mine cu alegatorii mei: Nu am fost un demnitar aparent de succes intrucat nu am fost un bun vanzator de imagine. Inconjurata timp de 12 ani de indemnul permanent" spune ceva ca sa dea bine pe sticla"! am hotarat ca, cu orice risc sa spun doar ceea ce cred eu ca e fezabil, corect, indiferent de impactul asupra publiculu, asa cum promisesem la fiecare patru ani alegatorilor. Intr-una din campanii, intr-un oras din vestul tarii, intr-un interviu la televiziunea locala reporterul ma tot indemna sa spun ce se va intampla in domeniul pe care vremelnic il gestionam. Dupa intalnirea pe care tocmai o avusesem cu multi someri si pensionari disperati, am respirat si am expus clar si fara placere dar cu convingere ca lucrurile cel putin in urmatorii doi ani vor evolua cam la fel de rau si am expus motivele. La sfarsit, reporterul suparat mi-a reprosat ca am stricat emisiunea si ca aceasta emisiune de campanie nu poate fi data pe post. Asa a si fost. De atunci ma tot gandesc daca cineva din alegatorii mei cu contract au apreciat sinceritatea si pregatirea mea sau au gandit cat de putin priceputa sunt sa gasesc solutii si sa-mi pastrez imaginea mea si a partidului.Inclin sa cred ca nu au apreciat...

In privinta averii mele, ma feresc sa dau prea multe amanunte ca sa nu fac de rusine clasa demnitarilor: apartamentul cumparat in 1970 in rate intr-un cartier bucurestean il impart si in prezent cu familia mea. Din cand in cand am mai schimbat masina..Evident, pentru mine politica a ramas un hobby si doar atat.Gustul amar nu mai conteaza.

Un.P
Secondez ceea ce a scris Adrian Rusu, 'Superba discutie, doamnelor, domnilor.'

Iat-o imbogatita si cu perspectiva mai pe larg a politicianului valoros si practicant, vezi comentariul penultim al d-lui Severin si cel din urma al d-nei Dobrescu.

Domnule Severin, desi intrebarea dvs. e putin retorica, am sa raspund in 2 feluri:

1) In cazul politicienilor valorosi si onesti, reactia la astfel de intrebari de la sotie ar putea fi: Draga, asta mi-a fost crucea, sunt si cativa care inteleg ce am facut, cu timpul vor fi si mai multi. Respectiv, la aceea dela mama ar fi, Mama, am ramas acelasi care m-ai crescut.

2) Sunt cu mult mai putini politicienii nedreptatiti de electorat cu nerecunostinta decat cetateni prejudiciati de politicieni. Electoratul romanesc este unul foarte bland si intelegator, naiv ar putea spune unii. A votat pentru schimbare de mai multe ori, in 2012 chiar pentru demitere si astfel corectarea unei greseli si la sfarsit de 2012, covarsitor pentru un guvern care sa-i restabileasca onoarea. Dupa fiecare astfel de mobilizare s-a ales cu si mai multi si mai bogati baroni, si mai multe datorii publice, si mai putine active ale statului, si mai putini romani in tzara, si mai mica putere de cumparare, si mai mari preturi, si mai mare umilire si mai putina mandrie de a fi romani etc.

Pe ansamblu, romanul are TOATE motivele sa fie suparat pe clasa politica, inclusiv acela al naivitatii si defectelor sale. In particular, si eu sunt mahnit de cum se opereaza in spatiul discursului public cu cazuri particulare de politicieni romani. Ca exemple recente, una-doua, cu sau fara legatura, in cunostinta de fapta sau mai ales nu, nume precum Nastase sau Severin atrag pe data tot felul de insulte care denota ce-i mai rau in oameni. Numai ca nu cu aceste insulte se va scrie istoria, desi ele vin la un pret foarte mare pentru destinatari. Intr-adevar, iata-i pe pe oameni cum refac imaginea multora din cei cazuti, prin prisma istoriei--dela nume ale elitei interbelice, pana la... Ceausescu sau Paunescu.

Asta este, domnule Severin, pariul omului de stat e adesea cu istoria, nu cu ordinarul de pe strada. Sper ca istoria sa indrepte cat de curand imaginea celor care pot comunica despre rolul lor in ridicarea acestui neam. Mi-ar place sa cred ca noi impreuna la Grupul Prospectiv putem face macar un pic in sensul acesta.

____________________

P.S. Nu poti face politica mare neiubindu-ti poporul/semenii.
P.P.S. Multe daca nu toate din mizeriile si nerecunostintele adresate pe nedrept unui politician au ca sursa si beneficiar alt politician, care nici nu trebuie macar sa fie din opozitie. Alegatorii nu-s decat vectori. Alegatori reflectivi sunt cei unde s-a lucrat bine.

A.R  @D-na Smaranda Dobrescu. Well...suntem de fapt intr-o vreme in care TOATE domeniile vietii in comun sunt alterate. Rezulta ca atat senatorul cat si televiziunea sunt obligati sa- si taseze performanta, sa o niveleze spre in jos, ca sa aiba „succes la public”. Asta e de fapt. Adaptarea este o forma de populism. Mai inseamna si ca alegatorul e infantil....DAR, de undeva trebuie inceput. Poate din mai multe locuri de-odata...nu stiu. De pilda: se poate scurta ciclul electoral, astfel incat alesii sa-si vada statia terminus tot timpul. Trebuie discutat. In orice caz, cunosc din practica interactiunea dintre alesii francezi si alegatori. (banuiesc ca sunteti chiar mai bine informata decat mine). se discuta tot, SAPTAMANAL. Exista asociatii (noi nu avem tesut asociativ) exista initiativa cetateneasca individuala (la noi e luata in ras- vedeti cazul Ghise „nebunul”). Alesul e prezent in biroul lui....etc. _____Ce rezulta, in cele din urma, este ca avem o democratie formala. ceea ce de altfel se simte, ca cetatean ordinar, de indata ce te intorci in tara____Dintre cei doi parteneri de „contract” singurul responsabil este alesul, pentru ca alegatorul e actor colectiv. Nu poti sa-l faci raspunzator. Asa ca de la ales trebuie inceput. Alesul e intotdeauna vinovat (sau responsabil, macar) pentru ca e persoana. Asta ar trebui asezat ca principiu al oricarei discutii.

S.D  Ai dreptate Adrian Rusu: de undeva trebuie inceput: Eu ma gandeam printre alte masuri de genul celor enumerate de tine si la o reglementare a tarifelor din campanie praticate de media. Sigur ca nu e ortodoxa masura caci nu poti interveni in preturile companiilor private. Totusi eu cred ca aici gasim punctul zero al coruptiei.
Folosirea spatiilor media este extrem de scumpa in timpul campaniei electorale. Pentru o prestatie modesta in aparitii, un candidat apoate ajunge sa aibe nevoie de 100-200000 euro cel putin. Cei mai multi sunt obligati sa apeleze la sponsori. Fiecare sponsor isi expune din acest moment dorintele ulterioare pe care le are in vedere a fi indeplinite de viitorul demnitar; si scadenta vine. Plata se ramburseaza in ponturi, numiri in functii publice, numiri in consilii de administrare a companiilor, contracte cu statul, etc. Asta e prima cauza a coruptiei. Nu spun ca e singura sau ultima. Asta este insa "datoria de onoare"

Daca as auzi macar odata ca la un meeting electoral un candidat spune ritos ca un lucru sau altul solicitat de electoral nu e posibil deocamdata din cauza ca..., ei bine pe acela l-as vota. Acela cunoaste bugetul, situatia tarii, constrangerile datoriilor, a deficitului, a platii salariilor si pensiilor. Acela are garantia si a profesionalismului si a onestitatii.
E o discutie abia inceputa, aceasta a indeplinirii contractului cu alegatorul.

Alexandru Botu Corect ar fi asa: Candidatule, sa nu te obraznicesti si sa-mi faci tu vreo oferta! Tu esti sclavul meu, esti soldatul meu, asa ca sculta comanda la mine si fuga mars de o executa! Vreau sa traiesc bine, in siguranta, respectat si omenit oriunde in lume. Vreau sa invat sa fiu printre cei mai buni, printre cei mai onorabili, printre cei mai eficienti si cei mai intelepti! Ce mai astepti, candidatule, nu te-ai apucat inca de treaba, nu transpiri din greu pentru binele si fericirea mea? Vezi ca te concediez imediat, nu vezi cati stau gata sa-ti ia locul?

A.R  Mai putin tonul, care sper ca vrea sa fie nu mai mult decat ironic (adica lipsit de sarcasm) este, totusi raportul just dintre alegator si ales. Alesul are aviz de licenţiere in max 4 ani din clipa alegerii. E la faute a pas de chance, dar exact asa funcţioneaza o „democratie”, e nedreapta cu alesii, care sunt discriminati de masele iresponsabile.

A.S  1. Desigur că relația dintre ales și alegător poate fi mai bine controlată (direct și indirect, chiar ex ante și ex post). De asemenea, garanțiile oferite alegătorului pe perioada executării "contractului" pot fi diversificate și îmbunătățite. Ideile nu lipsesc iar dezbaterea asupra lor trebuie în orice caz purtată.
2. Nimeni, nici alesul nici alegătorul nu vor accepta vreodată să fie tratați ca slugă unul de către celălalt. Cel puțin nu în procesul de negociere. Dacă cel "de ales" (candidatul) o acceptă este numai pentru că urmărește să îl înșele pe alegător. După alegeri, în mod normal, alesul trebuie să aibă conștiința celui chemat să îl slujească pe alegător. Aceasta este menirea lui. Căți aleși o fac cu loialitate? Puțini. Asta depinde de calitatea alesului dar și de capacitatea alegătorului de a alege bine.
3. Cu ură, dispreț și aroganță nu se va ajunge niciodată la un contract bun și bine executat. Or, în toată această discuție am găsit prea puțină empatie. În timp ce eu înțeleg perfect nemulțumirile alegătorilor, constat că prea puțini se apleacă cu înțelegere asupra frustrărilor aleșilor.
4. În lipsa empatiei nu va exista bună credință iar în lipsa bunei credințe, pe termen scurt, cel puțin, alegătorul pierde.
5. Problema nu este numai aceea a negocierii alegătorului cu cei care vor să fie aleși ci a negocerii alegătorului cu cei care nu vor să fie aleși dar pe care el ar trebui să dorească a-i alege. Altminteri, într-adevăr, la coadă stau o sumedenie de neisprăviți gata să fie de acord cu orice condiții tocmai pentru că nu acceptă și, deci, nu vor îndeplini nici una.

PS Dle Un Prospectiv, când cei apropiați îți pun întrebările seinsibile legate de serviciul tău în slujba celor depărtați, nu răspunsurile îți lipsesc ție ci încrederea lor; încredere definitiv compromisă prin simpa îndoială care a generat acele întrebări. În rest...am dat și eu aceleași răspunsuri cu cele sugerate de dvs.

PPS Dle Botu, mă întreb dacă același dialog l-ați purta și, să zicem, cu medicul la care v-ați duce să vă trateze de boală; acel medic dintre foarte mulții medici care absolvă facultățile de specialitate; unii, nu puțini, cu teze de licență tip "copy-paste"? Dacă nu, de ce? Nu trebuie să răspundeți! Știu de ce. De aceea nu este cazul să vă mai întrebați, însă, de ce medicul vă tratează prost. De aia!

PPPS Iată răspunsul unei studente britanice la întrebarea pusă de un jurnalist în legătură cu cauzele corupției politicienilor și a metodelor celor mai eficiente pentru combaterea ei: "Sunt corupți? Înseamnă că nu sunt suficient de bine plătiți!" (Poate cândva vă voi povesti ceva despre discuțiile din PE cu privire la stabilirea drepturilor parlamentarilor. Este o poveste savuroasă.)

V.S  1.Spuneti ca garantiile oferite alegatorului pe durata executarii ,,contractului'' pot fi diversificate si imbunatatite.Mie ca alegator ,alesul nu-mi ofera decit garantia morala a cuvintului de onoare.Chiar daca aceasta garantie este incalcata ,eu nu pot exercita masuri coercitive sau punitive.Nu vad ce se poate imbunatati.Il pot sanctiona la alegerile viitoare dar se va gasi altcineva care sa-l voteze ,nemultumit de alt candidat etc.

V.S  PPPS. Studenta britanica a raspuns politically correct,asa cum a fost educata.Sa nu uitam ca face parte dintr-o alta cultura decit cea balcanica.E ipocrizie in afirmatia dominisoarei.Stia ca va intra in sistem,nu avea cum sa-l blameze cu anticipatie.Mi s-a intimplat un episod asemanator : am fost sa reclam un sef de divizie la patronul lui,un tip ultracunoscut in media ( deci mediu privat ,nu bugetar ) ca mi-a cerut mita pt a ma angaja.Patronul,pe care l-am mentionat intr-o postare anterioara,m-a intrebat daca i-am dat mita pina la urma.I-am raspuns ca ,nu.Raspunsul a fost halucinant :inseamna ca nu v-ati dorit destul de mult postul.M-am consolat ca mi-a deschis personal usa

S.D  Cand am facut campanie in judetul Neamt, strabatand aproape toate comunele, intrebarile puse mie erau de genul: "imi veti face un sant de colectare a apei in fata casei"? ", Veti lua de la vecinul meu palma de pamant cu care ma judec si-mi apartine"?, etc. Desigur ca am incercat cat de simplu m-am priceput sa explic ca altele sunt atributiile unui parlamentar, altele ale primarului sau ale justitiei. Oamenii nu au fost multumiti,, cel putin parte dintre ei. Probabil ca altii i-au nemultumit si mai rau, intrucat am avut totusi cel mai mare numar de voturi. De atunci, alegatorii au progresat, au mai invatat ce pot solicita, care le sunt dreptueile. Cel mai dificil mi s-ar parea acum sa raspund la o intrebare privind exploatarea gazelor de sist. Parerea mea personala nu ar fi evident suficienta, iar partidul, indiferent care ar fi acela o scalda asa cum au tot facut-o in acest subiect. Si e o chestiune vitala.

Adrian esti curajos sa ceri empatie sau salariu corespunzator (desi tu nu mai candidezi) De fiecare data salariul actual al demnitarului va fi comparat cu cel al unui profesor de liceu; nu cu cel al unui profesor universitar care evident este superior. Chestii tabu.Oricum toti fura, nu din asta traiesc! Asta e mentalul colectiv! Poate ca oamenii buni ezita sa candideze tocmai din cauza acestor generalizari.

A.R  (Promit sa nu mai intervin, dupa asta. Idraznesc sa sugerez...nu stiu cui...cine e șeful acestui grup?- sa delimiteze mai strict subiectele) In dezordine: 1. Da acesta este „mentalul colectiv”. Era acelasi in 1990? Nu cred. S-a votat cu mare speranta si primul parlament era onorabil (pe urmatoarele nu le-am apucat) . Mi se pare evident ca acest „mental” a fost creat chiar de alesi. 2. „Empatia” nu e clauza intr-un contract. Nici macar din cele scrise cu litere mici, asa incat sa nu le vezi. Este in schimb acceptabil sa solicitati „empatia” din partea unor parteneri de discutie, ca favoare personala, ca gest de politete. E cuvant la moda, ceva ca „inteligenta emotionala” sau „gandirea pozitiva”. Dar...toate astea valoreaza cat valoreaza. In schimb buna credinta e conditie a existentei chiar a contractului. Pot ierta impolitetea sau inabilitatile intelectuale ale partenerului, daca vad ca e de buna credinta. Omul are voie sa fie „prost” si de altfel, suntem asa chiar si fără voie. Toti, fara exceptie. Nu mai detaliez. 3.Sa fii in serviciul cuiva nu inseamna deloc sa-i fii „sluga”. E o vorba pejorativa, care nu trebuie sa se iveasca in aceasta discutie. Țățicile de Mizil nu trebuie sa discute asfel de lucruri, pentru ca le vulgarizează. Rămane faptul ca chiar daca nu e „slugă” alesul il SLUJESTE pe alegator, si nu invers, si ca alesul trebuie s rapunda in fata alegatorului si nu invers. Inca o data: „Alegatorul” nu exista ca subiect moral. E o stihie, nu o persoana. Nu poti sa faci raspunzatoare furtuna ptr ca produce pagube. La fel, nici pe alegator. El este cum este. Exista mijoace sa-l schimbam, mijloace „de masa” (si de stanga), dar tot iresponsabil va fi. 4. Alesii romani sunt in cea mai mare parte, si corupti si bine platiti. Studenta nu stia ce zice. Trebuie sa cunosti cat de cat Romania, fauna primarilor, a consilierilor locali, a consultantilor...etc. Ai ce invata.

S.D  Adrian Rusu, am si eu senzatia ca ce era esential s-a atins in discutia noastra. Chiar ultimul tau comentariu il consider ca o buna concluzie (cel putin pct. 1,3 si partial 4) In privinta empatiei as vrea sa spun ca pentru unii dintre alesi aceasta reprezinta stimulentul si combustibilul lor. Cred ca nu toti sunt lipsiti de sensibilitate, de bune intentii, Unii se consuma cat cuprinde pentru a rezolva o cauza in care el si partenerii contractuali cred. Empatia este vitala pentru cei care nu reprezinta majoritatea blamanta.

D.P  Cred ca mai exista un aspect care merita detaliat, legat de "alesul-sluga" vs. "alesul-manager" (zic eu) si perceptia lui in mentalul colectiv al "stihiei".

Cum percep romanii "inocenti" in general un "shef"? Ca o persoana care le rezolva printr-o competentza sporita o problema pe care ei nu o pot rezolva sau ca un fel de zbir care le strica armonia vietzii si care se imbogateste pe spinarea lor exploatandu-i? Cred ca (si) din acesta directie trebuie inteleasa desolidarizarea romanilor fata de conducatorii lor (alesi sau alesi-impusi prin spalare la creier).

Mergand mai departe pe lantzul cauzal probabil ajungem si la teza domnului Adrian Severin privind structura familiei taranesti traditionale, autoritara si egalitara.

Avem asadar de a face cu o problema culturala cu toate consecintele care decurg de aici (de ex. si aceea ca nu exista solutii rapide). Aceasta lipsa de solidaritate, coroborata cu ceea ce eu percep ca o lipsa a unui sistem imunitar fatza de propaganda (spalarea la creier) si cu o inclinatie clara catre o zvonistica auto-destructiva, conduce la o imagine care cu greu lasa loc optimismului.

S.D  Perceptia din prima varianta am intalnit-o raspandita atat in mediul urban cat si in cel rural in 1990 si 1992. Trendul a mers apoi de imputinare a perceptiei 1 in favoarea perceptiei 2. Deci, asteptarile ajunsesera sa fie mai mari dar nesatisfacute. Coruptia reala calchiata pe aceeasi teorie a lui Adrian Severin a coruptiei induse prin import au acaparat mentalul colectiv aproape complet. Asta as spune ca ar fi o evolutie specific romaneasca Traditia familiei taranesti autoritara si egalitara s-a estompat in 20 ani nu numai in privinta evaluarii rolului asigurator al sefului dar si in multe alte trasaturi. In rest totul s-a incadrat in trendul general din lume: Parlamentul se bucura peste tot de cea mai joasa incredere a populatiei. Si pe drept cuvant, chiar daca circumstantele globalizarii, parteneriatelor in uniuni monetare, reguli internationale ar justifica multe necazuri din traiul romanului. Chiar si in conditii de constrangeri"obiective" romanul se asteapta ca alesul lui, singurul la care teoretic are acces cu necazurile lui sa faca front comun in Parlament spre a-l ajuta.