Proiect de tara: hrana, apa energie-Dr.Calin Georgescu

Observatii

Proiect de tara

Autor: dr. Calin Georgescu

Revoluţia sustenabilităţii din România

Proiect de ţară: hrană, apă, energie

Publicat Miercuri, 08 octombrie 2014

În întreaga lume, milioane de oameni au început să transpună în practică viziunea şi principiile celei mai rapide şi profunde transformări sociale a timpurilor noastre: revoluţia sustenabilităţii. Astăzi, sustenabilitatea oferă limbajul comun care leagă problemele centrale cu care se confruntă civilizaţia noastră. Ca principiu organizatoric, sustenabilitatea reflectă interdependenţa preocupărilor şi soluţiilor ecologice, economice şi sociale. Într-o lume sfâşiată de contradicţii ireconciliabile, revoluţia sustenabilităţii este singura situată într-o poziţie ideală pentru a furniza contextul necesar unui larg dialog social şi un catalizator pentru acţiunea concretă.

Acest proiect de ţară prezintă viziunea, direcţiile de acţiune, soluţiile şi obiectivele specifice ale unei adevărate revoluţii a sustenabilităţii în România. Pentru România, conceptul de sustenabilitate nu este doar un concept la modă sau încă un cuvânt gol din limbajul politicianist. El este o necesitate vitală, însăşi esenţa proiectului de ţară pentru următoarele decenii. Clasa politică a avut grijă să torpileze Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă din 2008. Dar nu a putut înăbuşi spiritul şi viziunea ei. Ele se vor reaprinde în contextul noii economii civice a revoluţiei sustenabilităţii. O revoluţie prin care România va renaşte.

Obiectivul strategic naţional este ca românii să trăiască în prosperitate, să-şi recâştige demnitatea, hoţia sa fie stârpită, iar ţara să ajungă acolo unde merită, conform potenţialului natural şi uman pe care îl deţine. România trebuie să devină un lider în Balcani şi în Europa, pe teme mari şi precise. Avem toate atuurile pentru a depăşi nivelul statelor Uniunii Europene (UE) la principalii indicatori ai dezvoltării sustenabile în domeniile economic, social şi uman către orizontul anilor 2020. Acest obiectiv nu poate fi realizat în cadrul actualului sistem economic şi social nesustenabil, care a condus ţara la ruină. Toate guvernele României au încurajat exploatarea nemiloasă a patrimoniului natural şi a populaţiei, deşi obligaţia lor era să protejeze oamenii şi natura împotriva exploatării, din orice parte ar fi venit ea. Această situaţie va înceta odată ce revoluţia sustenabilităţii va reda românilor prosperitatea şi demnitatea pierdute, precum şi speranţa în viitor.

Vom stabili ţintele intermediare şi de lungă durată ale dezvoltării sustenabile a României printr-o largă consultare a forurilor de decizie cu toţi factorii relevanţi: mediul de afaceri, comunitatea ştiinţifică, Biserica şi societatea civilă. Ce trebuie să facem mai întâi? Pare un răspuns imposibil de dat, numai că nu aşa se pune problema. Nu trebuie să ne preocupe problema priorităţii. Trebuie să le facem pe toate, cu chibzuinţă şi realism, cât mai repede şi mai bine. Avem convingerea că schimbarea radicală a calităţii vieţii în România poate avea loc rapid şi uşor în câteva luni. Acest lucru presupune fermitate în aplicarea direcţiilor de dezvoltare, iar noul guvern sa fie incoruptibil şi să dea exemplu personal de moralitate, jertfă şi patriotism. Ordinea, disciplina, cuvinte puţine, dar transpuse în multe şi frumoase fapte, trebuie să fie farul călăuzitor. Corupţia endemică din România de azi este una din principalele cauze ale nesustenabilităţii economiei româneşti şi a nedreptăţilor de tot felul. Iată de ce ea trebuie scoasă în afara legii.

Eficienţa şi suportabilitatea socială vor fi indicatori de bază: trebuie să obţinem o valoare adăugată cât mai mare, cu un consum cât mai mic de resurse. În acelaşi timp, trebuie să rezolvăm în ritm accelerat unele probleme care în ţările din Vestul Europei şi-au găsit răspuns cu decenii în urmă. Atingerea obiectivelor-ţintă nu poate fi garantată pe termen mediu şi lung, decât dacă structura şi funcţionarea sistemului politic şi socio-economic se dimensionează şi se adaptează continuu la configuraţia şi capacitatea de suport a capitalului natural, material, social şi uman de care dispunem. În ultimii 25 de ani s-a produs o supradimensionare continuă a sistemului politic, sufocat de legi şi reglementări numeroase şi contradictorii, imposibil de aplicat.

Un asemenea pas istoric, cum este revoluţia sustenabilităţii, reclamă imperativ realizarea unui consens naţional, acceptarea unei strategii a interesului comun, care ar trebui să se ridice deasupra confruntărilor politice şi a ciclurilor electorale. Cooperarea trebuie să devină modus operandi, nu numai în economie, ci în întreaga societate românească. Restaurarea sentimentului de încredere reciprocă, o trezire a imboldului asociativ şi a spiritului de întrajutorare sunt absolut necesare. Fără conlucrare şi dăruire nu pot renaşte micile comunităţi, care stau la baza oricărei societăţi sustenabile, nu se poate concepe crearea şi răspândirea largă a bogăţiei şi a autonomiei economice a fiecărui cetăţean. Va fi un test de maturitate pentru partidele politice şi pentru societatea românească, în general, dar asta ne va uni, daca vrem să trăim mai bine.

România deţine un capital natural superior multor ţări membre ale Uniunii Europene. Sustenabilitatea este domeniul unde putem concura de la egal la egal în cadrul UE, cu condiţia să lucrăm cu seriozitate şi realism. În funcţie de rezultate, obiectivele noastre vor putea fi reajustate după câţiva ani în direcţia stabilirii unor ţinte mai ambiţioase. Viitoarele programe sectoriale şi regionale vor trebui să ţină cont de valoarea autentică a patrimoniului natural, material, social şi uman existent. Există premise reale pentru ca România să devină un exemplu european de utilizare şi de conservare raţională a resurselor, în condiţiile unei dezvoltări echilibrate şi ale creşterii continue a calităţii vieţii. Premisa cea mai importantă o constituie omul însuşi: voinţa de a elabora proiecte viabile, adecvate realităţii, şi de a le implementa.

Ideea de sustenabilitate presupune o corelare organică între dezvoltarea diferitelor sectoare ale economiei şi societăţii, pe de o parte, şi între regiunile ţării, precum şi alocarea corespunzătoare a resurselor financiare disponibile, în funcţie de priorităţile convenite. Pentru a decide ce avem de făcut şi în ce ordine, trebuie să înţelegem clar situaţia în care ne aflăm. În România, tranziţia către democraţia funcţională şi economia de piaţă a fost prelungită şi dureroasă. Să nu repetăm greşelile şi să valorificăm succesele, atâtea câte au fost!

Ce propunem

A. Direcţii de acţiune

1. Întărirea instituţiilor fundamentale ale statului şi a ordinii constituţionale.Paralel cu adâncirea democraţiei la toate nivelurile, un efort naţional de o asemenea anvergură cere o consolidare a rolului de îndrumător şi coordonator al statului. Principalele instituţii democratice (autorităţile legislativă, executivă şi judecătorească) trebuie să găsească modalităţi practice de a conlucra armonios şi eficient spre binele ţării, evitând blocajele artificiale şi confruntările sterile. Fiecare persoană învestită cu putere de decizie trebuie să poarte răspunderea profesională şi morală şi, după caz, juridică pentru faptele sale. Trebuie adoptată mult amânata lege a funcţionarului public. Un rol hotărâtor în monitorizarea şi controlul performanţei funcţiei publice revine organismelor societăţii civile, care trebuie să răspundă cu adevărat menirii lor, precum şi unei prese scrise şi audiovizuale care respectă propriile norme deontologice. Avem nevoie de legi care să protejeze presa liberă de influenţele nefaste ale "oamenilor cu bani".
 LEGEA 188/1999, Actualizata 2014, privind Statutul functionarilor publici. 

2. Dezvoltarea durabilă ca element de bază a politicii de stat. Este nevoie de o idee revoluţionară, unificatoare, capabilă să mobilizeze în mod conştient contribuţiile celor mai bune minţi ale ţării spre un scop precis, idee care să se bucure de acceptare şi sprijin din partea populaţiei. Conceptul dezvoltării durabile ne oferă o asemenea alternativă, alături de democraţia economică, numită de unii autori distributism sau economia proximităţii (răspândirea bunăstării pe scară largă, prin generalizarea şi încurajarea micii proprietăţi productive şi a formelor asociative.) Este vorba de un ansamblu de politici publice, măsuri legislative şi iniţiative concrete, coerent articulate, destinate creării şi dezvoltării de bănci populare, cooperative de producţie şi distribuţie, uniuni de credit, întreprinderi cu lucrători-proprietari, producţie în parteneriat (peer to peer) etc. Mica proprietate nu poate supravieţui în lipsa cadastrului general. Acesta va fi pus la punct şi va apăra proprietatea fiecarui român şi democraţia reală. Fiecare om, fiecare familie, fiecare comunitate trebuie să ştie cu cât îi va fi mai bine mâine, peste o lună, un an, 5, 10, 20 de ani şi ce trebuie să facă pentru aceasta.

Daca vorbim de cadastru general, ne referim la terenuri vilane si intravilane in proprietatea nimanui. Cred ca este vorba de o suprafata destul de limitata ca spatiu.Se stir care este suprafata neimproprietarita si aproximativ cea care va ramane asa dupa ”invazia cumparatorilor straini”? Pana la incercarea de punere in aplicare prin masuri administrative si vanzare/cumparare, este in vigoare legea care conform directivei europene permite cetatenilor europeni sau asociatiilor europene sa cumpere pamant la noi. In prezent cca 1,5 milioane hectare pamant agricol se afla in proprietatea unor cetateni straini. Formele de asociere au nevoie de legislatie iar instituriile care le finanteaza, adica bancile populare si cooperativele de credit au nevoie de capital. De unde provine capitalul? Ce relatii vor avea aceste banci populare si cooperative de credit cu bancile comerciale? Bancile populare nu sunt recunoscute de catre BNR ca institutii financiare, nu pot obtine  autorizare de functionare.

3. Tranziţia economică spre economia civică. Revoluţia sustenabilităţii va înfăptui trecerea de la un sistem economic interesat doar în investiţii extractive (extragerea până la epuizare a energiilor înmagazinate în sol, subsol, în apă, plante, animale şi oameni) către o economie civică, funcţională, bazată în mare parte pe energie regenerabilă - o economie menită să protejeze natura şi să satisfacă nevoile oamenilor, printr-un sistem de producere şi răspândire largă a bogăţiei. Economia civică va fi un sistem economic şi social mai echitabil, mai moral şi mai stabil. Întrepătrunderea factorilor economici şi a celor sociali nu se va face însă prin privilegierea statului dădacă şi prin redistribuirea egalitaristă de tip socialist, ci prin răspândirea largă a unor forme asociative de proprietate productivă (asupra pământului, uneltelor, resurselor de educaţie) şi prin accesul facil la capital ieftin. Măsurile legislative şi de altă natură vor urmări prevenirea concentrării puterii economice în câteva mâini. Dinamismul economic al României sustenabile se va baza cu prioritate pe capitalizarea micului producător şi susţinerea pieţelor locale; încurajarea şi apărarea unor noi forme de proprietate productivă (de exemplu băncile populare, cooperativele) menite să reziste maşinaţiunilor şi presiunilor venite din partea speculatorilor; îmbunătăţirea guvernanţei întreprinderilor, a managementului micro- şi macroeconomic; agricultura ţărănească, sectorul IT şi industriile verzi, ca locomotive ale dezvoltării sustenabile.

Forme asociative pentru agricultori exista si in prezent organizate pe principiul vecinatatii. Acolo se practica arenda pe scara mare. Acolo sunt orasenii care nu vin la tara ci dau in arenda pamantul lor si iau o parte din produse sau bani. Posibilitatea de a se mari prin asocierea de noi proprietari este destul de mica in lipsa unor terenuri ne date inca in proprietate. Actualii agricultori se afla deja intr-un proces de productie fara institutii  de creditare specializate. Capitalizarea acestora ar trebui facuta prin subventii de la stat sau din fonduri europene. Ce inseamna forme asociative de proprietate asupra resurselor de educatie? Cum se face redistribuirea produselor, dupa capitalul cu care se intra in asociatie sau dupa productia obtinuta pe lotul fiecaruia? Daca e vorba de producerea energiei eoliene si fotovoltaice investitiile sunt importante iar statul trebuie sa dea o subventie sub o forma sau alta pentru a ajuta la amortizarea cheltuielii initiale facute de fiecare cetatean care are o casa proprie pretabila la astfel de energie.Cea mai ieftina forma de energie regenerabila este energia hidro cu un numar cat de mare de utilizatori.
Cu alte cuvinte este o perioada de inceput in care e nevoie de capitalzarea bancilor populare pe de o parte si de subventiile pentru investitiile in energiile neconventionale pe de alta parte iar scutirea de impozit avuta in vedere atat in mediul agricol cat si in industria IT, ptincipalele motoare ae economiei, micsoreaza veniturile bugetare esential. Din ce se acopera nevoile sociale: pensii, educatie, sanatate, asistenta sociala, etc?
Ce se are in vedere prin instituirea unor forme asociative de proprietate productivă asupra educatiei? Oare educatia nu va mai fi in administrarea statului?

Cum se poate face accesul la capitalul ieftin? Cel mai ieftin capital de pe piata este cel dat de FMI.

4. Tranziţia şi securitatea energetică. România este încă o ţară energofagă. Intensitatea energiei primare şi energiei finale este de 3 ori mai mare decât media europeană, în contextul în care accesul la resursele de petrol şi gaze devine tot mai costisitor. Dependenţa de importul de energie primară a ajuns la 25% la gaze naturale şi petrol, cu tendinţe de creştere, pe măsura epuizării resurselor proprii. Infrastructura energetică este în mare parte învechită şi ineficientă, iar efectele negative asupra mediului continuă să fie substanţiale. Valorificarea potenţialului însemnat de economisire a energiei poate fi realizată prin creşterea eficienţei energetice, reducerea pierderilor de energie şi a intensităţii energetice în industrie, în sectorul utilităţilor publice şi în cel rezidenţial. Asigurarea sustenabilităţii pe termen lung a consumului energetic şi de materiale se va face pe baza evaluării realiste a capacităţii de suport a capitalului natural şi ameliorării semnificative a productivităţii resurselor. Securitatea energetică va fi însă obţinută doar prin implementarea tranziţiei energetice, trecerea la utilizarea energiei din surse regenerabile (eoliană, solară, hidro). Revoluţia sustenabilităţii îi va transforma pe mulţi români în proprietari, producători şi consumatori de energie, care nu vor mai depinde de energia centralizată. Independenţa energetică nu înseamnă decuplarea de import, ci se traduce prin faptul că românii trebuie să aibă în proprietate şi gospodărire propria sursă de producere a energiei regenerabile (solară, eoliană) în baza conceptului de "energie distribuită".
Ce procent din actualul sistem energetic national este sustinut de energia regenerabila? !5, 20%? Consumul majoritar este al industriei iar populatia in proportie de 80-85% locuieste in urban, la blocuri unde ebergia eoliana sau solara este aproape imposibil de folosit. Cu alte cuvinte segmentul populatiei/industriei care ar putea folosi forme regenerabile este limitat.

5. Modernizarea sistemelor de sănătate, învăţământ, cercetare şi inovare. Starea de sănătate a populaţiei, echiparea ei cu acele cunoştinţe şi deprinderi indispensabile pentru societatea de mâine reprezintă condiţii obligatorii pentru menţinerea şi avansarea ţării. Redresarea situaţiei demografice, care tinde să devină catastrofală, este, de asemenea, o necesitate stringentă care trebuie abordată printr-un program naţional cu bătaie pe mai multe decenii. Vom investi în educaţie şi formare profesională, cercetare şi inventică, în punerea rapidă în practică a tehnologiilor de vârf, promovarea consecventă a criteriilor de ecoeficienţă. Vor fi adoptate opţiuni clare pentru profesionalizarea forţei de muncă. O atenţie deosebită va fi acordată noilor forme de producţie în parteneriat (care includ colaborarea de tip "peer to peer", „open source“, distribuţia pe Internet, accesul la platforme comune). Profesioniştii care lucrează în cadrul acestor organizaţii parteneriale au marele avantaj că ideile lor trec direct în producţie, nu au nevoie de finanţare şi nici de utilaje mari. Bugetul alocat învăţământului şi sănătăţii va fi sporit prin reducerea unor cheltuieli guvernamentale care nu îşi vor mai găsi vreodată locul în cadrul noii economii civice. Vor dispărea coloanele de maşini oficiale, elicopterele şi alte convoaie, ambasadele nenumărate cu personal suprastufos, vilele de protocol inutile care storc bugetul, chiriaşii de lux, foştii funcţionari care ocupă abuziv apartamente sau vile, institute de cultură în zone care nu ne interesează, consulate nenumărate care nu servesc românii din străinătate, se vor acorda puteri suplimentare Curţii de Conturi, care nu poate trimite în judecată etc. Toate sursele de îmbogăţire frauduloasă pe spinarea statului vot fi eradicate.

Sursele de imbunatatire ale bugetului educatiei si sanatatii avute in vedere provin din economii la masini de serviciu, proprietati RAPPS, reducerea ambasadelor, consulateloir(!!), institutii de cultura, etc. Toate acestea in prezent cheltuiau mult sub un procent din buget. Nu este decat o solutie de mare populism.

6. Stimularea şi dezvoltarea capitalului naţional prin politici monetare ferme, reducerea şi raţionalizarea fiscalităţii. Vom încuraja şi sprijini formarea unui capital autohton solid, capabil să concureze cu succes pe pieţele interne şi internaţionale, de la sectorul financiar-bancar şi până la antreprenoriatul dinamic de la firul ierbii în industrie, servicii, agricultură şi silvicultură. În consonanţă cu tendinţele dominante în lumea modernă, povara fiscalităţii trebuie să se mute de la impozitarea muncii spre taxarea consumului de resurse. Vom crea o reţea de bănci populare şi cooperatiste, uniuni de credit, care va finanţa revoluţia sustenabilităţii din economie, în primul rând din agricultură.

Au fost pana acum politicile monetare ne ferme? Ce semnificatie ar avea acest cuvant relativ la politica dobanzilor, de exemplu? In ce anume domenii s-ar putea reduce fiscalitatea daca deja prin politica economiei civice se fac atatea scutiri de impozite? A facut cineva o socoteala cat de sumara a echilibrului bugetar in asumtia acestui proiect de tara? Cum va fi incurajat capitalul autohton, de ce nu a fost el stimulat pana in prezent daca s-a putut? Ce formule se au in vedere? Din impozitarea muncii se finantau sanatatea, educatia,apararea, justitia, ordinea publica, vama,etc. Scazand impozitele si asa scazute in IT, agricultura, industria verde ce anume din resurse se pot taxa suplimentar? Este cumva vorba de taxarea suplimentara a redeventelor? Exista contracte incheiate cu actualii beneficiari/exploatatori facute pe 15-20 ani care stipuleaza clar mentinerea procentelor de redeventa si tipul lor asa cum au fost stabilite la incheierea contractului.

7. Descentralizarea deciziilor economico-sociale conform principiului subsidiarităţii. Subsidiaritatea înseamnă că toate hotărârile principale privind dezvoltarea localităţilor, judeţelor şi regiunilor istorice ale ţării, şi nu altele, trebuie să se ia la cel mai mic nivel de organizare administrativă care le poate asigura fezabilitatea şi eficienţa. Descentralizarea deciziei presupune, în primul rând, eradicarea corupţiei de la toate nivelurile, iar ulterior, alocări bugetare mai substanţiale, în condiţiile menţinerii integrităţii statului naţional român unitar şi a prerogativelor sale în ceea ce priveşte asigurarea dezvoltării armonioase, de ansamblu, a ţării. Implicarea activă a cetăţenilor şi a comunităţilor capătă astfel o importanţă primordială în evaluarea şi corectarea performanţei efective a autorităţilor locale.

Punct inutil. Descentralizare exista.Un rezultat clar si nedorit al ei este aparitia baronilor. Suplimentarea bugetelor locale se va face functie de aportul acestora la buget prin alocarea unui procent din TVA-ul colectat. Deci, daca judetele/localitatile se vor autofinanta in mare masura prin economia de tip asociativ, cota ce le revine din bugetul de stat va fi mai mica. Agricultura daca se va face doar pentru consum individual nu va aduce statului nici TVA iar securitatea alimentara a populatiei din urban nu va fi asigurata. Fara impozite locale provenite de la comune,localitati, acestea nu vor putea asigura alimentare cu apa, canalizare, drumuri, etc.

8. Relansarea agriculturii, asigurarea independenţei alimentare a ţării.S-a spus, cu deplin temei, că hrana, apa şi energia sunt factorii esenţiali ai progresului în secolul XXI, componente vitale ale avuţiei şi securităţii naţionale. Conform aprecierii experţilor internaţionali, România dispune de un potenţial considerabil în toate aceste trei domenii, în special în agricultură, mult peste media statelor Uniunii Europene. Sectorul agricol va fi relansat, prin sprijinirea gospodăriei ţărăneşti şi a agriculturii tradiţionale, pentru a asigura populaţiei o hrană sănătoasă şi independenţa alimentară a ţării. România trebuie să devină un Centru European de Excelenţă pentru agricultura organică şi sustenabilă. Producţia agricolă a gospodăriilor ţărăneşti va fi organizată în forme cooperatiste moderne, cu respectarea legislaţiei UE (nici o legătură cu fostele CAP-uri comuniste) mai ales în domeniul distribuţiei. Gospodăria ţărănească tradiţională şi producţia sa agricolă vor fi ajutate de stat prin credite cu dobândă zero. Reindustrializarea ţării va porni de la parteneriatul sat-oraş şi se va face, în primul rând, după obiectivul agricol urmărit. Vor fi eliminate total industriile poluante şi ineficiente.

„Reindustrializarea se va face dupa obiectivul agricol urmarit.” Se intelege ca industria va fi bazata pe producerea de tractoare si alte masini agricole. Nu se intelege daca actualele domenii industriale care au asigurat in ultimul an cresterea asa, infima cat a fost, se mai pastreaza sau nu, Conditia de  eliminare a industriilor poluante si ineficiente ne va duce odata in plus la dependenta tarii de importuri (nu se stie sensul caci nu se indica daca in interiorul sau in afara UE, lucru determinant in scutirile de vama) si pe de alta parte la scumpirea produselor al caror producator a facut investitii in tehnologii nepoluante. Nu e rau, e inevitabil dar costurile cine le suporta?

9. Conservarea şi gestionarea patrimoniului natural şi cultural. Capacitatea de suport a capitalului natural este depăşită, iar decalajul tinde să se mărească, în măsura în care o seamă de programe sectoriale urmăresc obiective contradictorii şi intră în conflict cu însuşi conceptul de dezvoltare durabilă, generând, evident, efecte negative pe termen lung. România a ajuns să fie o ţară săracă în păduri, ceea ce explică gravele dezechilibre ecologice şi frecventele catastrofe naturale din ultima perioadă. Pe ansamblu, s-a redus potenţialul productiv şi coprotectiv al pădurilor, cu consecinţe asupra stării economice şi ecologice a ţării noastre. Gospodărirea raţională a resurselor de apă, protecţia pădurilor, conservarea mediului şi a biodiversităţii sunt componente esenţiale ale avuţiei naţionale. Este crucial să protejăm solul, ca primă resursă strategică a României, alături de fondul forestier, care trebuie să crească la 34% din suprafaţa ţării până în 2030. La fel de importante sunt revitalizarea economică şi socială a zonei montane şi a zonelor umede; încurajarea turismului, în special a celui ecologic, balneoclimateric şi cultural; îmbunătăţirea şi diversificarea ocupării forţei de muncă în mediul rural, inclusiv prin realizarea unor produse de nişă, tradiţionale sau ecologice. Adoptarea unei legislaţii pentru protejarea patrimoniului arhitectural tradiţional, atât la sate, cât şi la oraşe. Este necesară adoptarea unui plan de dezvoltare dinamic, pentru ca resursele naturale să fie exploatate în beneficiul românilor. În acest scop, se impune crearea unui Fond Suveran, alimentat din redevenţele şi profitul rezultat din exploatarea raţională şi responsabilă a resurselor naturale. La început, acest fond va fi alimentat din banii obţinuţi prin confiscarea averilor dobândite ilicit în ultimii 25 de ani. Deşeurile trebuie să fie considerate o resursă, iar nu ceva care poate fi aruncat. Bucureştiul produce 7.000 de tone de deşeuri menajere pe zi, care au un potenţial de valorificare de 60% pentru producerea de energie, 30% reciclare şi 10% recuperare de metale diverse. Avem nevoie de o legislaţie care să garanteze dreptul cetăţeanului român la apă potabilă suficientă şi de cea mai bună calitate şi să asigure dreptul la apă pentru satisfacerea cerinţelor igienico-sanitare la standarde europene ridicate. Apa este un bun public, nicidecum o marfă. Aprovizionarea cu apă şi gestionarea resurselor de apă nu vor fi supuse "liberalizării pieţelor". Apele minerale şi termale sunt parte din patrimoniul natural al României şi nu pot fi privatizate sau înstrăinate. Sub nici un motiv nu putem permite entităţilor economice, cum ar fi firmele din industria extractivă şi agricultura industrială, cele care se ocupă cu depozitarea deşeurilor menajere şi industriale, să contamineze sau să distrugă resursele noastre de apă, de suprafaţă şi subterane.

Confiscarea averilor ilicite din ultimii 25 ani este doar un populism. Lucrurile sunt de acum acoperite de acte, unele averi au disparut, etc  Confiscarea averilor va avea ca efect sigur si imediat prabusirea pietelor la nivelul anului 1989, iar un videoplayer de exemplu va ajunge sa coste cat o masina.Mult mai eficienta ar fi aplicarea teoriei lui Piketty in materie de impozitare a averilor.

10. Ocrotirea familiei. La temelia României trebuie să stea familia creştină. Familia este întruchiparea perfectă a unităţii în diversitatea persoanelor, universul interpersonal al angajării reciproce, locul unde persoana se defineşte pe sine în relaţie cu ceilalţi şi principala comunitate care se interpune între individ şi stat. În prezent, familia este considerată un element neesenţial, de multe ori chiar stânjenitor, ceva ce ţine de „orele de după muncă“ – i se diminuează importanţa şi, uneori, este chiar batjocorită, prin inacceptabile lărgiri de sens. Pentru orice guvernare responsabilă, ocrotirea familiei ca nucleu al alcătuirii sociale, grija faţă de tânăra generaţie, ca şi faţă de persoanele vârstnice sau păturile defavorizate trebuie să se situeze la loc de frunte.

Grija inseamna in primul rand finantare. De unde?

11. Securitatea personală şi egalitatea de şanse a individului. Siguranţa personală şi a proprietăţii onest dobândite trebuie să fie asigurată prin măsuri ferme, fără compromisuri. Tot personalul Ministerului de Interne va fi verificat, schimbat şi reorganizat, după principii morale şi profesionale ferme. Încrederea publicului larg în imparţialitatea şi independenţa Justiţiei, precum şi în imunitatea acesteia la orice încercare de imixtiune a politicului, trebuie recăpătată, urmând să dea măsura profesionalismului şi eficacităţii în acest domeniu. Vor fi date legi de responsabilizare a magistraţilor, în sensul că orice magistrat care a dat un verdict greşit va trebui să plătească pentru deciziile sale.
Securitatea personala si egalitatea de sanse a individului nu nicio tangenta intr-un singur capitol al proiectului de tara.

Rezerva de cadre pregatite pentru Politie este suficient de mica ca sa nu ne permitem luxul schimbarii unor politisti angajati prin concurs. Trebuie lasat sa functioneze statutul lor si in baza acestuia sa fie penalizati/concediati la nevoie. Sau, schimbata legea impreuna cu alte 3-400 legi din alte domenii care necesita modificari urgente.

12. O politică externă şi de securitate dinamică şi constructivă pe plan regional, european şi global. România îşi va respecta obligaţiile faţă de alianţele, organismele şi parteneriatele din care face parte, în măsura în care acestea le vor respecta pe ale lor faţă de România. În acest context, ţara noastră poate şi trebuie să-şi asume un rol mai consistent în afacerile internaţionale, atât pe plan bilateral, cât şi în contextul mai larg internaţional. Criza economică şi cea financiară au dovedit, o dată în plus, însemnătatea diversificării relaţiilor externe şi a păstrării unor pieţe tradiţionale. Rolul diplomaţiei române în promovarea intereselor economice ale ţării peste hotare trebuie întărit substanţial, cu participarea efectivă a mediului naţional de afaceri. România trebuie să-şi asume clar, în termeni conceptuali şi în acţiunea practică, responsabilităţile care îi revin în zona extinsă a Mării Negre, în bazinul Dunării şi în regiunea Balcanilor. România trebuie să îşi afirme vocaţia de punte de legătură şi spaţiu de dialog şi complementaritate între culturi şi să îşi valorifice avantajele care decurg din poziţia geografică privilegiată, pe traseele viitoare ale schimburilor comerciale şi de energie între Estul şi Vestul spaţiului eurasiatic. În acest context, se impune ca ţara noastră să-şi reia activismul cunoscut în cadrul organizaţiilor internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale, în special în sistemul ONU. Consolidarea capacităţii de apărare a ţării nu este doar un angajament faţă de aliaţi, ci o cerinţă vitală a securităţii naţionale, într-un context atât de complicat al relaţiilor internaţionale.

B. Obiective şi soluţii specifice

• Şomaj zero într-un an de la preluarea puterii de către un guvern de demnitate naţională şi declanşarea revoluţiei sustenabilităţii. Acest obiectiv se va realiza datorită trecerii la noul model economic, stârpirii corupţiei şi încetării politicii de tip "după noi, potopul", practicată de marile corporaţii în România.

Care este de fapt noul model economic care poate absorbi somerii? Din cate se poate intelege, formele asociative nu aduc nimic nou, decat finantatorii sub forma bancilor populare. Ce ar putea atrage orasenii si somerii in mediul rural ar fi promisiunea celor 30000 euro dati la instalare. Aici se ridica problema cine este somer: cel care fiind sau nu in evidenta agentiilor de somaj nu are un loc de munca si vine de la oras sa se stabileasca in mediu rural, sau si cel din mediul rural care de ani de zile indeplineste statutul de somer dar traieste din forme penibile de subzistenta? Oficial somerii sunt 600 mii iar neoficial, adica somerii cronici sau cei de la tara de varsta activa lipsiti de un venit reprezinta cca 30%.adica 3 milioane. Deci anvergura somajului aceasta este.

• Impozitare zero, timp de 10 ani, a sectorului IT din România. Sectorul românesc de IT are capacitatea să devină unul dintre primii jucători mondiali.

In prezent specialistii IT pleaca din tara nu pentru ca nu isi gasesc un loc de munca ci pentru ca acest loc de munca este foarte prost platit in comparatie cu omoloagele joburi europene. Scutirea de impozit ar mari salariile respective cu 16%, nesemnificativ fata de oferta externa de 3-400% mai mare. Salariile sunt la latitudinea patronilor care daca ofera salarii mai mari ar avea avantajul ca nu le cresc proportional contributiile sociale; partea din salariu la care se percepe contributie si se plateste pensie este limitata.

• Impozitare zero, timp de 10 ani, a gospodăriei ţărăneşti de subzistenţă.
• Impozitare zero a oricărei ferme mici şi mijlocii care face parte dintr-o cooperativă legal întemeiată.

Nu este clar stipulat daca proprietarii de terenuri intrati in asociatie sunt salariati sau doar proprietari care se bucura de produse, respectiv de contravaloarea produselor comercializate. In acest din urma caz orice venit ar trebui impozitat sau scutit de impozit pe o perioada de tranzitie, limitata pana la atingerea unei valori minime de productie si /sau vanzare

• Impozitare zero a întregului ciclu de producţie şi distribuire a produselor tradiţionale româneşti care îndeplinesc sau depăşesc normele agriculturii biologice.

Produsele biologice au un pret de productie mai mare. Daca se doreste hrana bio sanatoasa pentru toti, statul ar trebui sa subventioneze parte din pretul de productie al producatorilor pentru a stimula in egala masura si consumatorul nu doar producatorul scutit de impozite.pana acum sunt vizibile doar cheltuielile facute de stat pentru stimularea agricultorilor, dar nu se vad efecte ale cursului invers de intretinerea veniturilor statului prin impozite.

·         .Facilitarea achiziţiei de unelte agricole şi alte materiale pentru producţia de hrană sănătoasă.

Ar trebui stabilite niste reguli atat de verificare a indeplinirii standardelor de produse ecologice cat si regulile de creditare de catre cooperativele de credir sau bancile popularea achizitionarii de unelte agricole. Statul chiar nu are cum sa plateasca si achizitionarea de masini agricole daca toti agricultorii cu exceptia fermelor mari nu platesc impozite. In domeniul care devine preponderent al economiei.

• Wi-fi gratuit în toată România în 5 ani.

Posibil in urma unui studiu comparativ daca Wi-Fi este mai util, mai eficient decat de exemplu drumuri judetene, orasenesti, comunale necesare transportului de produse.Acest studiu ar trebui sa adreseze si potentialii beneficiari dornici sau capabili sa foloseasca beneficiile internetului.De mentionat ca in nicio tara dezvoltata nu exista retea totala Wi-fi.

• Încurajarea producţiei şi răspândirii de carte digitală.
• Mutualizarea firmelor private falimentate de proprietarii lor, pentru a obţine avantaje necinstite. (Mutualizare = trecerea firmelor private sau de stat în proprietatea lucrătorilor lor şi transformarea în firme cu lucrători-proprietari).

Cine va debloca si va prelua datoriile firmelor falimentate? Se are in vedere o metoda MEBO?

• Asistenţă gratuită pentru accesarea fondurilor europene de către cooperativele de producţie şi distribuţie.

Asistenta grauita din partea cui?

• Recapitalizarea micului producător prin intermediul uniunilor de credit şi al băncilor populare.

Recapitalizarea in ce sens este folosita? I se dau bani pe gratis sau sub forma de credit rambursabil? Daca nu sunt rambursabili banii, banca populara sau cooperativa de credit va trai doar un ciclu de productie. Trebuie stipulat acest lucru inca din faza de proiect

• Tinerii şi persoanele între 50-65 de ani care se mută în sate depopulate şi care fac dovada exercitării unei activităţi productive vor fi scutiţi de la plata tuturor impozitelor timp de 10 ani. Prima de instalare va consta în produse româneşti (unelte, articole casnice, materiale de construcţie etc.) în valoare de 30.000 euro. Vor primi subvenţii la hectar la nivelul mediei europene.
• Măsuri de încurajare a absolvenţilor universităţilor să se instaleze şi să se implice în comunităţile rurale.
• Românii din diasporă care se repatriază vor primi scutiri de taxe şi facilităţi pentru deschiderea unei afaceri.

Observatii generale:

1.      Proiectul poate fi de dezvoltare durabila sau nu, atata timp cat nu se explica posibilitatea continuarii ciclurilor de productie: ce destinatie au banii obtinuti de pe produsele comercializate de asociatie. Cate procente revin proprietarului din asociatie, pe ce criterii, cate asociatiei, cate bancii, etc

2.      Nu reiese in ce mod forma de organizare a societatii se schimba incat sa nu mai avem nci capitalism, nici socialism ci economie civica a revolutiei sustenabilitatii: Nu se propune ca noutate decat bancile populare. Forme cooperatiste exista de multi ani, cooperative de credit, la fel, nu se renunta la activitati economice existente, doar ca ele devin nepoluante, nu se renunta la privatizare, si deci nici la piata libera si concurenta. Care ar fi specificitatile acestei economii civice in afara faptului ca se produce hrana sanatoasa si nu se exploateaza resurse fara discernamant sau folosind tehnologii poluante pentru apa si sol? Relatiile economice justifica titlul de o noua societate?

3.      Despre contextul european nu se discuta decat la capitolul de politica externa si deloc in privinta mentinerii directivelor UE in materie de agricultura, etc. Nu se vorbeste nici de eventuale renegocieri, nici de continuarea sau stoparea vanzarii terenurilor agricole fata de straini. In ce fel se vor plasa produsele romanesti pe piata europeana, modul in care pentru acestea exista interes sa se pastreze competitive sau ne multumim cu asigurarea necesarului de consum intern/

4.      Proiectul pare absolut utopic in privinta finantarilor si sustenabilitatii bugetului national. Taxele dupa ce din pincipiu se doresc a fi mici mai exista si o gama de scutiri de impozite extrem de vasta. Nu se intelege daca cei deplasati in mediul rural vor fi salariati sau doar vor fi scutiti de impozit. Nu rezulta ca ar mai ramane bani pentru sanatate, educatie, pensii, etc. Cum se asigura accesul la capital al micului sau mai marelui producator, al investitorilor autohtoni, etc.

5.      Laudabil se prevede un randament mai mare al alimentarii cu energie, al folosirii resurselor umane. Cresterea continua a randamentului naste somaj. Se doreste asigurarea necesarului de hrana intern sau se iese si pe piete externe?

6.      Proiectul de tara pare sa aibe un autor colectiv neomogen ca educatie si experienta care in colectivitate nu pare sa fi prins intelesul mersului Romaniei din ultimii 25 ani si nici intelesul capitalismului Un guvern trebuie sa se ocupe de finantari, moneda, bani stimulente.”Noutatea, ”formula asociativa” nu e nici noua nici definita din cauza echivocului formelor de finantare negandite decat contextual.

7.      Nu este nevoie de calcule pe hartie pentru a realiza ca acest proiect nu prevede circuitul refacerii bugetuli de stat ciclic, adica anual. Autorii par sa nu ia in seama datoriile Romaniei , scadentele respective de plata, plata dobanzilor la datorii, cheltuielile de aparare, securitate, pensii, educatie, invatamant, justitie, etc Proiectul propune un sistem autointretinut, original dar nefunctional, sau daca vreti un sistem de productie feudal care nu poate reface veniturile tarii.Asocierea simultana a monedei tari(euro, leu?) cu scaderea taxelor si credite cu dobanda zero dau senzatia intrarii rapide, nu stim daca nu si programate in faliment

8.      Toate cele de mai sus sugereaza o Romanie  care este sau va fi curand in faliment si este nevoita sa o ia de la zero ca dupa un razboi, un atac nuclear, un cataclism natural.

Despre tineri, educatie si reforme

Despre tineri, educatie si reforme -8 octombrie 2014

Adrian Severin

Mesaje de prezidențiabil

4. Mesaj pentru cei tineri

 „Douăzeci și cinci de ani de post comunism au înstrăinat tânara noastră generație. Pe unii i-au înstrăinat de țară. Pe alții de morală. Pe unii de cultul muncii. Pe alții de cultul disciplinei. Cei mai buni emigrează, îmbogățind alte țări. Cei mai răi emigrează la rândul lor, făcându-și apoi de rușine țara de origine. Acasă rămân de regulă mediocritățile posesoare ale unor diplome fără valoare, comercializate în vrac de "industria universităților". La capătul acestui drum națiunea română este amenințată cu dispariția. Fibra ei vitală este deja afectată.
Toate reformele învățământului de până acum, unele copiate cu prea mare ușurință după modele străine nepotrivite nouă, au eșuat. O asemenea reformă trebuie promovată de guvern. Președintele poate, însă, anima dezbaterea publică aptă să ducă la formula de reformă potrivită.
Pe de altă parte, sunt necesare politici care să le ofere tinerilor - și cu precădere celor merituoși – un viitor în propria țară. Școala românească trebuie să redevină competitivă pe plan internațional. Este o umilință națională, din păcate meritată, goana tinerilor după locuri de studiu în universitățile străine. România este o națiune suficient de matură spre a-și construi un învățământ propriu de calitate comparabilă cu cel al marilor școli din Vest și din Est. De ce nu o face? Realitatea crudă este că absolventul unei forme de învățământ românești este de câteva ori mai puțin pregătit să facă față concursului vieții decât un absolvent al aceleiași forme de învățământ din SUA sau...China. O vină mare în acest sens o poartă "comercializarea" învățământului în România. Privatizarea învățământului este una; comercializare lui este alta!
Societatea românească trebuie să creeze locuri de muncă accesibile tinerilor și să îi premieze pe angajatorii care oferă slujbe acestora. Este necesar ca asemenea locuri de muncă să fie de natură a-i face pe tinerii plecați în lume să vină înapoi. Aici este casa lor. Aici este cea mai mare nevoie de ei. Să facem din această țară, inlcusiv cu contribuția lor, un loc care să îi atragă, un bun pe care să îl iubească și un motiv de mândrie. Mult prea mulți tineri își văd și își caută viitorul în străinătate. Este o rușine pentru națiunea română și un dezastru!
Acestea fiind spuse, să nu le promitem tinerilor că le va fi ușor. Greșesc cei care încearcă să îi seducă prin complimente de complezență sau promisiuni deșarte. Să le cerem mai multă muncă, mai multă autodisciplină și mai multă responsabilitate. Tinerii trebuie puși în fața propriei responsabilități. Dacă vom face așa ei și-o vor asuma. Tinerii nu trebuie feriți de concurență. Numai în concurență se vor căli și vor progresa. Ceea ce trebuie să facem este ca această concurență să fie loială. Aceasta presupune o societate curată din care corupția a fost eradicată nu doar prin metode curative ci mai ales prin metode profilactice.
Tineretul este viitorul națiunii. Această propoziție este banală. Mai puțin banală este afirmația că garantarea unui viitor decent pentru tineri reprezintă o prioritate pentru securitatea națională. Banii folosiți pentru apărarea acestei dimensiuni a securității naționale nu intră la capitolul de cheltuieli ci la cel de investiții. Este motivul pentru care creșterea bugetelor dedicate securității naționale trebuie să înceapă cu învățământul, sănătatea și stimularea apariției locurilor de muncă atractive pentru tineri. Fără succes în acest domeniu, creșterea bugetelor pentru securitate în alte domenii este inutilă.
Se impune, deci, o redefinire a conceptului de securitate națională a României și o strategie aferentă care să pună lucrurile în context și să refacă ordinea priorităților. De aceasta, precum și de lansarea unei dezbateri publice care să asigure o percepție corectă asupra securității naționale din partea societății, împreună cu o susținere populară pe măsură, responsabil este Președintele țării. El este acela care trebuie să propună și să promoveze un concept de securitate națională just, fezabil și durabil, în contextul căruia problema tineretului face parte din nucleul dur.”
CANDIDATUL CARE SUBSCRIE ACESTUI MESAJ ARE VOTUL MEU

 Smaranda Dobrescu Frumos spus! Acest text depaseste problematica locurilor de munca, asigurarea carora apare ca o fraza in fiecare program de guvernare la capitolul tineret. Cerintele prezidentiabilului aici sunt mai profunde si oarecum mai de durata. Ca sa ma intorc insa la ocuparea tinerilor: Ea face parte din politica guvernului si este sarcina acestuia sa faciliteze prin orice mijloace creerea de noi joburi (scuze, D-ra Ministru de contrazicere!)
Daca ii intrebi pe tineri ce ii nemultumeste iti raspund ca ei accepta orice concurenta, orice competitie, in afara celei politice. S-a ajuns ca aproape toate joburile cel putin in sectorul public sa fie ocupate pe criterii politice. As adauga la textul de mai sus a lui Adrian pentru rezolvare dilema: Este mai important sa recompensam pe tinerii zelosi din campanie sau sa promovam tinerii exact dupa competentele lor? Aici este punctul in care ii pierdem pe tineri. pe multi, definitiv caci vor zbura chiar si peste oceane ca sa gaseasca dreptate. si sa uite de recompensele "lipitorilor de afise"

Prospectiv FCh "Privatizarea învățământului este una; comercializare lui este alta!" Explicati, va rog.

Ca veni vorba, Germania a eliminat toate taxele la invatamantul universitar.

Draghi Puterity Legat de Germania, nu chiar toate, si nu in toate landurile si universitatile, dar dintre tarile dezvoltate occidentale e tara in care studiul e cel mai accesibil.

Adrian Severin Ce este învățământul privat se știe. Oamenii plătesc pentru a avea acces la o școală în care au încredere că este mai bună. Și în învățământul de stat se plătesc taxe uneori. Că statul ar trebui să asigure gratuitatea învățământului la un nivel cât mai aproape de absolut este o discuție. Cu totul altceva este "comercializarea" învățământului. Așa se întâmplă atunci când chiar și în învățământul de stat (inclusiv cel fără taxe) îi trecem pe studenți la examen și le dăm diplome fără să știe, întrucât altfel ei vor migra către unități școlare mai "generoase" iar noi ne pierdem normele / locurile de muncă.

P.FCh
"Că statul ar trebui să asigure gratuitatea învățământului la un nivel cât mai aproape de absolut este o discuție." Cred ca aceasta este o discutie de nivel prezidential. Comercializarea la randu-i nu-i decat o consecinta a privatizarii...

A.S  Discursul prezidențial trebuie să poarte asupra serviciilor de interes social. Gratuitatea învățământului este categoric un deziderat (deși există și contra-argumente) dar nu trebuie uitat că asta ține și de disponibilitățile financiare ale statului. Cât privește relația dintre comercializare și privatizare, ca unul care predau și într-o univ de stat și în una privată (și nu numai din cauza asta) pot spune că nu privatizarea este cauza răului ci modul general de organizare a învățământului. Tot așa cum nu privatizarea pădurilor este responsabilă de jaful despăduririlor ci modul în care este reglementată și organizată în concret exploatarea masei lemnoase și protecția mediului.

P.FCh "Gratuitatea învățământului este categoric un deziderat (deși există și contra-argumente) dar nu trebuie uitat că asta ține și de disponibilitățile financiare ale statului." Daca n-are astfel de disponibilitati, macar la nivelul 1989, este un stat fantoma.

"Modul general de organizare a învățământului" este rezultatul reformelor de dupa 1989. Invatamantul trebuia lasat in linii mari asa cum era--schimbam orele de indoctrinare cu ore de morala/religie, la alegere. De exemplu, tehnologia in scoli, alt semn al 'modernizarii', n-a imbunatatit eductia, a creat doar oportunitati de mega-frauda.

A.S  După 1989 învățământul trebuia reformat. În linii mari sau în linii mici? Acestea sunt nuanțe. Inițial reforma a fost insuficientă și lipsită de o perspectivă coerentă. De pildă ne-am ocupat de autonomia universitară (ceea ce era bine) dar nu și de o reformă reală a învățământului preuniversitar. Tot atunci au proliferat universitățile fără nici un sens. După aceea, însă, așa zisa reformă a adus un dezastru. Ceea ce vreau să spun este că nu trebuie supra-simplificate concluziile și exagerat în nici un sens. Nu putem spune nici tot ce a fost înainte a fost rău, nici tot ce a fost înainte a fost bun; nici tot ce s-a făcut după 1989 a fost greșit, nici tot ce s-a făcut după 1989 a fost corect. Totul este, însă, de pus în discuție acum și de amendat.

P.FCh Undeva pe drum, nunatele au devenit trasaturi principale ale caror rezultat se vede.

Prea de multe ori schimbarile au fost facute de parca erau primite de pe reversul Decalogului. Pana cand smecherii s-au prins si in numele reformei, anti-comunismului si anti-ceausismului, au privatizat statul, distrugandu-l.

Domnule Severin, stiu ca ati fost printre primii reformatori ai tarii, inca mai caut sa inteleg ce a conditionat si determinat actiunile contingentului dvs. politic--din care, vai!, s-a nascut prin diviziune basismul. Sper sa avem luxul timpului si al circumstantelor la luminam generatiile viitoare despre ce si cum. Va datorati si le datorati asta.

Va ascult cu atentia cuvenita in continuare si va asigur ca sunt de parerea ca talentul si cunostintele dvs. nu sunt cel mai fericit potentate de discutiile electorale. Dar accept ca si oameni ca dvs. trebuie sa-si puna resursele la bataie pentru a stinge focul din casa/cartier inainte sa se apuce de scris/facut cele ce vor dainui.

Fogarassy Paul De ce trebuia reformat invatamantul ?! Reforma aplicata a fost atat de profunda, de parca vechea generatie ar fi iesit niste analfabeti de pe bancile scolii si asa nu se mai putea. Absolventii de atunci au putut oricand sa isi gaseasca un loc de munca; cei de azi ...

Zoe Petre Absolventilor din seriile anterioare lui 1989 LI SE DADEAU locuri de munca OBLIGATORII, nu isi gaseau ei locuri de munca. E drept, nu toate compnentele reformei in educatie au fost bine gindite sau bine aplicate, dar o refora era la fel de indispensabila ca si reformarea industriei.

F.P  Doamna Zoe Petre, cu siguranta exprimarea mea este incompleta; ma gandeam la gasirea unui loc de munca in strainatate, adica pe piata libera, unde competenta conteaza. In ceea ce priveste reforma invatamantului, totnu pricep ce era necesar de reformat ? Manualele alternative ? Caietele speciale ? sambata libera (adica echivalentul a 10 clase in loc de 12) ? cornul si laptele ? sau repararea scolilor din banii parintilor ?

Priviti rezultatele invatamantului de atunci cu cele de acum (orice aspect, orice parametru); oare nu era mult-mult mai bine ca nimic, dar absolut nimic sa nu se fi schimbat ?! Rezultatele ar fi fost net superioare, cu mai putine cheltuieli.

Ca reforma era necesara, suntem cu totii de acord, dar nu atat de profunda si nu in esenta sa, de parca absolventii dinante de '90 ar fi fost niste "anaflabe-ti".

A.S  Depărtarea în timp de anumite perioade istorice permite miturilor de tot felul să ne invadeze gândirea. Așa este mitul extraordinar de performantului învățământ din perioada comunistă și al reformării total contraproductive a învățământului din perioada post-comunistă. Fascinația miturilor își găsește explicația și în aceea că ele nu cunosc nuanțe ci prezintă lucrurile în alb și negru, contrapunând simplu binele absolut răului absolut. Mai observ că refugiul în mitologie este un semn al nemulțumirii față de prezent. Așa se explică faptul că orice am discuta revenim la discuții despre trecut. Că nemulțumirea este justificată, este una. Că numai cu gândul la trecut nu putem construi viitorul, este alta. Nu putem conduce mașina națiunii spre viitor privind numai în oglinda retrovizoare.

Revenind la tema adusă în discuție de Prospectiv Ch și Paul Fogarassy, trebuie să spun că sunt integral produsul sistemului de învățământ al României comuniste. Am fost mereu foarte performant (poate prea performant), inclusiv în competiția cu străinii. Din 1987 am lucrat în învățământul superior comunist ca lector universitar și titular al disciplinei de drept al comerțului internațional. Așadar am avut ocazia să cunosc sistemul de învățământ din interior. Acestea fiind spuse sunt convins că în 1989 învățământul românesc trebuia reformat. Principalul motiv nu era ideologizarea lui. În realitate nu era atât de ideologizat pe cât ne spun miturile anti-comuniste. Principalele motive erau orientarea către transmiterea cunoștințelor informative în detrimentul celor formative, dezechilibrul între caracterul extensiv și cel intensiv al instruirii (în condițiile în care concurența pe piața mondială era dominată de cei cu cunoștințe multe despre lucruri puține), sufocarea creativității în condițiile unei organizări iobăgiste a instituțiilor de învățământ. Aveam mulți olimpici (și, din câte știu, continuăm să avem) dar foarte puțini oameni de succes în competiția din viața reală. Românii erau (și continuă să fie) apreciați în străinătate dar aproape exclusiv pentru abilitățile lor tehnico-științifice. Puțini au ajuns mari întreprinzători sau lideri (cu excepția unor mici funcții de conducere în laboratoarele în care lucrau).

Deși în 1990-1991 am fost ministrul reformei, nu am avut cum intra în profunzimea procesului de reformă a învățământului. Erau multe alte reforme urgente de care nu avea cine se ocupa. Singura lege de care îmi aduc aminte că m-a implicat direct a fost aceea privind autonomia universitară. Proiectul inițial fusese întocmit de regretatul profesor Marian Papahagi. Rezultatul nu m-a mulțumit. El nu a fost nociv, însă, ci doar incomplet. Era un pas către descătușarea energiilor blocate la nivelul universităților cu gândul că astfel le vom da acestora impulsul spre a crea mai mult și mai bine, sporind concursul intelectual într-un cadru conceptual totuși unitar la nivelul țării. Din păcate, ulterior, s-au făcut pași înapoi spre reinstaurarea controlului politic asupra universităților și spre rebirocratizarea lui, în condițiile în care haosul conceptual a sporit iar calitatea absolvenților a scăzut.

Întrebarea dacă era mai bine ca nimic să nu se fi schimbat, este inutilă. Nu numai că era destul de schimbat dar a nu schimba nimic era imposibil atât din cauza presiunii interne cât și a concurenței externe. Nu trebuia aruncat totul. Da! Era chiar mult de păstrat. O reformă de fond era, însă, necesară. Această reformă avea să fie înghițită în cele din urmă de mlaștina corupției și de procesul de colonizare a României.

S.D  Problema schimbarii echilibrului intre invatamantul informativ si cel formativ o consider deosebit de importanta in special in domeniul stiintelor tehnice, inclusiv economice.
Cunosc un caz apropiat in care un profesor la Politehnica inainte si dupa 1989 a insistet ani buni sa schimbe ceva din modul de a gandi si a invata al studentilor in sensul dobandirii gandirii libere si creative. Ca atare, examenele scrise se dadeau la disciplina lui cu cartile/caietele/cursul pe masa. Puteau fi consultate. In tot acest rastimp studentii continuau sa ia note mici la profesorul excentric. Dupa ani de zile a renuntat intrucat notarile acestuia stricau performantele de ansamblu ale absolventilor.Si totusi unii calculatoristi luau nota maxima! Ce vreau sa spun este ca mometul acestor incercari era mult prea tarziu aparut in formarea copiilor. Din ciclul primar ar trebui inceput procesul de gandire si formare intelectuala. Aici parca m-as lovi insa de calitatea si lipsa de imaginatie a dascalilor.

A.S  Dle Prospectiv FCh, "băsismul" nu s-a născut prin diviziunea curenului reformator din anii 1990-1991 ci prin parazitarea lui. De fapt am avut de a face cu o virusare complexă. Programe revoluționare sau programe de reformă au existat (și eu am avut unul) dar ele nu s-au putut aplica în mod coerent și structurat întrucât mediul a fost ostil. Reforma a trebuit să ia virajele prin derapaje controlate. Eu însumi am fost o "bacterie" care s-a inserat în vechile structuri național-comuniste românești după ce acestea suferiseră mutația genetică provocată de virusul revoluției "prestroikiste" adus la noi de vânturile Maltei. În această calitate - parțial autoasumată, parțial tolerată de alți actori ai momentului - am trecut la descompunerea vechilor elemente nocive și astfel la restructurarea sistemului. Asta până când, pe principiul acțiunii și reacțiunii, au apărut alți viruși sau alte bacterii ca să schimbe mai departe dar în alte sensuri ceea ce realizasem eu și alții ca mine. În acest context a apărut "băsismul". El nu a derivat din altceva ci este un fenomen endemic facilitat de lipsa de înțelegere a românilor pentru propria lor istorie și dorința străinilor de domina România. "Băsismul" este produsul frustrărilor noastre și al poftelor hegemonice ale altora.

Când urmăresc acum dezbaterile pe FB, îmi dau seama îngrozit că au fost cu adevărat două Românii (ca să reiau titlul unei cărți recente a lui Adrian Năstase). O lume a luptei crâncene pentru apărarea acestui neam nefericit, din care am făcut parte eu (alături de alții, printre care și dna Zoe Petre) și o lume a nemulțumiților, cu sau fără vina lor, inactivi. Cele două Românii au trăit în paralel și nu știut una de alta. Citesc acum comentarii care fac referire la fapte care nu s-au întâmplat sau care ignoră evenimente improtante petrecute atunci și de realitatea cărora nu mă îndoiesc întrucât le-am fost martor. Constat că România nemulțumiților inactivi nu a aflat mai nimic din ceea ce s-a întâmplat în cealaltă Românie. În consecință nu a înțeles-o și nu a sprijinit-o. Aceasta explică în mare parte atât eșecul nostru comun, ca națiune, cât și dificultățile prezente în găsirea unei căi către un viitor mai bun.

D.P  Cu permisiunea domnului Severin, as dori ca in contextul ultimei postari sa va supun atentiei un articol al domniei sa

le, publicat in 2005, articol care completeaza foarte bine randurile de mai sus si care m-a marcat profund:

http://www.9am.ro/.../2005-08-02/epopeea-frustratilor.html

Epopeea frustratilor

Atunci cand vor puterea, alogenii stiu sa inteleaga si sa manipuleze perfect suferintele popoarelor in mijlocul carora traiesc. Este cazul corsicanului Bonaparte pentru francezi, al austriacului Hitler pentru germani, al gruzinului Giugasvili (Stalin

Atunci cand vor puterea, alogenii stiu sa inteleaga si sa manipuleze perfect suferintele popoarelor in mijlocul carora traiesc. Este cazul corsicanului Bonaparte pentru francezi, al austriacului Hitler pentru germani, al gruzinului Giugasvili (Stalin) pentru rusi sau al tatarului Basescu pentru romani. Cu totii au reusit sa duca popoarele respective la cote de entuziasm inexplicabile, sa le trezeasca o irationala admiratie si loialitate fata de lider, sa le insufle un spirit de sacrificiu suicidar. Primii trei si-au lasat tarile in ruina. Cel de al patrulea trebuie oprit inainte de a o face.
Cum au reusit asemenea persoane sa atraga sustinerea oarba a unor mase atat de mari de oameni atat de diferiti? Frapeaza caracterul orizontal al acestei sustineri, precum si contrastul cultural dintre lider si sustinatorii sai. In cazul Romaniei, grupul de fani cuprinde persoane din categorii socio-profesionale foarte diferite (intelectuali complexati, afaceristi recent imbogatiti, aristocrati scapatati, studenti exaltati, burghezie urbana si intelighentie rurala). Le tine impreuna frustrarea si teama de marginalizare.
Romania post-totalitara cunoaste generalizarea unui sentiment de insatisfactie. Cauzele sunt numeroase. Trecerea de la o lume a certitudinilor rele la una a incertitudinilor ademenitoare si discrepanta dintre asteptari (de obicei nerealiste) si realizari (de obicei sub posibilitati) genereaza nevroza. Adaptarea la un mod de viata nou induce inegalitati dureroase care pun in discutie sisteme de valori. Stresanta este si coruptia care insoteste regimurile de tranzitie precum hotii de cadavre urmeaza deplasarea frontului. Imbogatirea incipienta alimenteaza invidia celor care se tem de marginalizare dar si nelinistea celor care cred ca nu acumuleaza suficient de repede si de mult. Peste acestea se suprapun greselile guvernarii, calamitatile naturale si perfidia unor puteri straine gata sa profite de slabiciunea tarii.
Insatisfactia face ca oamenii sa fuga in viitor; adica sa se refugieze in ideologie proiectand o societate ideala. Uneori nemultumirea isi are originea in mizeria existentiala. Alteori ea masoara distanta dintre veleitati si perceptia asupra propriului statut social. Cu cat acest statut este mai bun, cu atat atingerea tintei pare mai realista, iar departarea ei mai iritanta. O astfel de iritare naste complexe si frustrari.
Putem imparti, asadar, nemultumitii in avuti si saraci. Primii sunt dinamici, dar si nervosi, radicali, intransigenti. Elevi, studenti, persoane cu venituri mari si studii superioare constituie optimistii, dar si furiosii politicii. Ceilalti sunt apatici, pesimisti, defensivi. Ei isi apara nevoile avand asteptari moderate. Neimpacati cu soarta, primii sunt surescitati. Acceptandu-si cu resemnare statutul, cei din urma sunt stabili psihic.
Succesul eroilor alogeni se sprijina in primul rand pe slabiciunea umana a nemultumitilor frustrati. Pentru aceasta categorie vulnerabila ideea unei subversiuni generale de care se face vinovata o oligarhie corupta identificata, in Romania, cu PSD, este atragatoare. Un PSD care fiind constant sustinut de nemultumitii calmi majoritari, pare coplesitor si arogant. Pe un atare fond, solutia reinnoirii totale prin foc si spada a societatii seduce sufletele obosite de mediocritatea celor aprioric invinsi. Lor li se adreseaza mesajul unuia dintre ei care nu este, totusi, ca ei: Traian Basescu.
Nimeni nu percepe mai bine gustul frustrarii si revolta neputintei ca alogenii. Nimeni nu simte mai bine ura fata de o lume care pare a te tine la periferie si in care te integrezi calcand-o in picioare. De aici apar liderii "nonconformisti" primiti cu bucurie de cei care cred ca ordinea inconjuratoare este vinovata de esecurile lor. Asemenea lideri sunt cu atat mai sustinuti, cu cat cei care ii sustin ii simt straini si, deci, inferiori. Frustratii isi leaga sperantele de un Fat Frumos salvator pe care nu il accepta decat daca este suficient de urat spre a le oferi un contrast avantajos.
Pe cand ceilalti politicieni au cautat cate un segment social pe care sa il reprezinte, domnul Basescu a adunat in tabara sa frustratii de pretutindeni - veleitari ratati si idealisti complexati, culturnici exaltati si analisti schizoizi, intelectuali cu nume si agramati cu avere, junii teribilisti si senilii frivoli. Ei au alcatuit o armata de zgomot care, ocupand spatiul mediatic, a dat sentimentul ca intreaga natiune isi doreste un lider epopeic. Multi oameni de buna credinta au cazut in capcana. Epopeea propusa de Traian Basescu era, de fapt, terapia pentru calmarea disperarii izvorate din mediocritate.
Problema este nu numai ca oamenii nu pot trai zilnic in epopee ci ca, avand cauze diferite, frustrarile nu pot fi tratate in bloc. Or, ajuns la putere, Fat Frumos cel urat dispune doar de paliativul agitatiei permanente, adica linisteste o criza generand altele. Asa se explica de ce cu Traian Basescu Romania nu i-a pierdut nici pe corupti si nici pe birocratii comunisti, ci si-a pierdut linistea. Si asa va fi cat timp el va ramane la Cotroceni.

S.D  "Băsismul" este produsul frustrărilor noastre și al poftelor hegemonice ale altora." As adauga, Adrian, frustrarile noastre care in cazuri politice patologice s-au transformat in dorinta de putere nelimitata bazata pe delatiune, probe reale sau contrafacute pe dovezi adunate in dosare dosite bine, in stiinta influentarii justitiei. Cam asta ar fi o fateta importanta a basismului. Romania celor inactivi, sigur are contributia ei la neinfluentarea in bine a drumului tarii. Ei au insa scuza ca poate au incercat odata, de doua ori sa se manifeste dar au suferit dezamagirea inutilitatii demersului lor. Mai mult, raspunderea este doar simbolica a lor, altii find mandatati sa scoata binele la suprafata. As aduce insa in discutie ca un contributor la "virusarea" de care vorbesti, media romaneasca. De cate ori ai incercat sa explici actiunile si intentiile tale, zbaterile si greutatile tale ca om politic de decizie unui reprezentant al presei? De cate ori acesta taind cu foarfeca ce i-a venit bine a inteles sa redea esenta spuselor tale? De cate ori presa nu a cazut in capcana gustului comun, a atentiilor opozantilor, a dorintei de scandal,etc, influentand si distorsionand fapte si adevaruri? presa insa este puterea din stat intangibila. Tu, Adrian cred ca esti cel mai constient de puterea presei care poate schimba destine fara nicio dovada, fara nicio remuscare.

S.D  "Asa se explica de ce cu Traian Basescu Romania nu i-a pierdut nici pe corupti si nici pe birocratii comunisti, ci si-a pierdut linistea. Si asa va fi cat timp el va ramane la Cotroceni."
Excelenta premonitie a lui Adrian Severin bazata pe cunoasterea personajului.Cred insa ca in 2005 cand a facut-o, jumatate dintre votanti l-au dezavuat, convinsi ca cine stie ce resentimente il animau pe autorul predictiei. Acest tip de dezacord se transforma in cei "inactivi" in cliseu bine incastrat care nu mai poate fi dezarticulat, desi intre timp acea majoritate a devenit o minoritate infima sub greutatea evidentei. Asta e psihologia multimii la ea trebuie adaptat mesajul si demersul. Este aproape imposibil de greu sa te lupti cu cliseele!

D.P  Superb punctat, Smaranda!

P.FCh Ca tot era vorba de tineri
http://www.cotidianul.ro/scrisoarea-de-adio-a-unui-tanar.../

Scrisoarea de adio a unui tânăr care divorțează de România

S.D  Prospectiv FCh, esti sigur ca nu tu ai scris-o sau poate Draghi?

P.FCh N-as scrie asta: "Cred că vei muri bătrână și singură. Cei care te-au iubit și pe care i-ai batjocorit vor obosi sau vor pleca, iar cei care doar te-au folosit se vor muta la alta când nu vei mai putea să le oferi nimic. Și mai cred ca îți meriți soarta"."

D.P Desi rezonez cu tristetze la unele aspecte din scrisoare, eu nu pot sa ma supar "pe Romania". Eu percep Romania mai mult ca o mama bolava care are nevoie de ajutor, decat ca o partenera depravata.

Sunt curios ce va simti Paul Dumitrescu dupa ce va face un "reality check" in lumea noua in care va ajunge.

P.FCh „Cred că ceea ce s-a întâmplat azi arată că munca, perseverenţa, educaţia de bază care mi-a fost oferită în România şi de care m-am bucurat a fost un lucru foarte important.Toţi pot fi la fel de mândri ca şi mine de acest premiu. Cred că e foarte important să te simţi bine, să te bucuri de ceea ce faci. Această bucurie de a face ştiinţă am învăţat-o mai devreme, în judeţul Arad, în Sfânta Ana am avut profesori minunaţi care mi-au stimulat interesul pentru ştiinţă. Această atitudine pe care am avut-o m-a ajutat să urmăresc probleme interesante și să reuşesc până la urmă. La Timișoara, pentru prima dată, m-am îndreptat spre fizică. Am câştigat un consurs local la fizică şi am fost încurajat să îmi urmez studiile în fizică. Educaţia primită atunci în România mi-a ajutat mult. Mi-a uşurat viaţa. Când am ajuns în Germania mi-a fost mai uşor.”

http://www.cotidianul.ro/stefan-hell-educatia-primita-in.../

P.FCh "chiar credeți că nimic nu trebuia schimbat în România anilor 1990? Nu trebuiau liberalizate prețurile? Nu trebuiau liberalizate dobânzile la credit? Nu trebuia reformată piața financiară? Nu trebuia reorganizată Banca Națională care în acel moment lucra mai mult ca o bancă comercială? Nu trebuiau trecute întreprinderile de stat pe bazele economiei de piață? Nu trebuia recunoscut dreptul la grevă? Nu trebuia reglementat dreptul la libera circulație a persoanelor?"

Atat chinezii cat si celelalte tari din blocul sovietic s-au imbarcat in corabia reformelor. Reforma sistemului socialist la acel moment dat era pe buzele tuturor. Numai ca luat dupa rezultate, Romania e la un capat al spectrului. De ce? Coruptia, conservatorii, cozile de topor etc. nu-s factori unici Romaniei, dar Romania a realizat o performanta unica. As vrea sa aflu raspunsul din cartea dvs., domnule Severin, mi-e teama ca nu-i destul.

Ma uit la infatuarea elitei romanesti cu Vestul si la dispretul acesteia fatza de ce este autentic romanesc. Poate fi aceasta stare o explicatie?

_______________
Afisarea Gabrielei Vranceanu-Firea in port popular pe timpul alegerilor mi se pare o fatarnicie; ca si aducerea preotilor cu cadelnita la functii publice. In alte cuvinte, nu acestea sunt expresiile respectului pentru autenticul romanesc.

Dan Lascu Idei frumoase despre o realitate urâtă domnule Adrian Severin. Încă o dată drumul spre iad s-a dovedit a fi pavat cu bune intenții iar reforma a constat exclusiv din vânzarea (în folos propriu, pe cât posibil) a "grămezii de fier vechi".
Nu pun nici o clipă la îndoială nici calitatea proiectelor dumneavoastră, nici dorința dumneavoastră de mai bine. Dar cu reforma despre care vorbiți s-a întâmplat exact ce s-a întâmplat și în cazul dumneavoastră personal: "colegii de reformă" sunt cei care au sabotat-o și subminat-o, nu "cealaltă Românie".

A.S  Stimate dle Lascu, chiar credeți că nimic nu trebuia schimbat în România anilor 1990? Nu trebuiau liberalizate prețurile? Nu trebuiau liberalizate dobânzile la credit? Nu trebuia reformată piața financiară? Nu trebuia reorganizată Banca Națională care în acel moment lucra mai mult ca o bancă comercială? Nu trebuiau trecute întreprinderile de stat pe bazele economiei de piață? Nu trebuia recunoscut dreptul la grevă? Nu trebuia reglementat dreptul la libera circulație a persoanelor? Credeți că ar fi trebuit să rămânem membri al CAER după ce statele Grupului de la Viszegrad deciseseră părăsirea organizației? Credeți că ar fi trebuit să rămânem în Pactul de la Varșovia sau, după desființarea lui, să adoptăm statutul de neutralitate?

Cred că eu nu m-am exprimat bine. Nu am vrut să spun că am avut o Românie "bună" (a mea) și o Românie "pasivă". România "mea" nu a fost "bună" și cu atât mai puțin ireproșabilă. Acolo s-au dat lupte grele între cei "buni" și cei "răi", între cei sinceri și cei nesinceri, între cinstiți și hoți, între bine intenționați și rău intenționați, între reformiști și conservatori, între romantici și pragmatici etc. Unii au fost cu adevărat "colegii mei de reformă". Alții au fost opozanții reformei sau profitorii tranziției. Toți aceștia au fost români. Chiar credeți că nici unul nu a fost respectabil prin intenții și realizări?

Constat că bătălia aceasta a rămas necunoscută celeilalte Românii. Nu este vorba că dvs judecați greșit anumite fapte. Dvs nu ați luat încă act de multe fapte relevante și din acest motiv trageți concluzia că toți sunt la fel de vinovați de situația în care România se găsește astăzi. Pentru dvs România celor care au luptat (de partea bună sau de partea rea a baricadei) este în totalitate România ticăloșilor, în timp ce România pasivă (uneori cârcotașă) este în totalitate România victimelor inocente.

Nu voi cere recunoștința nimănui pe considerentul că dacă eu și alții ca mine nu ar fi intrat în luptă România ar fi dus-o astăzi și mai rău. Sunt convins că așa ar fi fost dacă unii nu ne-am fi asumat riscul de a fi înjurați pe nedrept. Afirm, însă, că dacă toți cei care au stat de o parte ar fi intrat în arenă (iar în condițiile anului 1990 aceasta era perfect posibil pentru aproape oricine, eu însumi fiind un exemplu în acest sens) România ar fi dus-o mai bine. Dacă cei care s-au băgat în luptă nu merită lăudați, în nici un caz cei care au rămas de o parte nu merită laude.

V-aș aminti că în Infern, așa cum a fost descris de Dante Aligheri, pedepsele cele mai aspre erau rezervate celor care nu făcuseră nimic. De reflectat!

D.L Sunt multe întrebările dumneavoastră domnule Adrian Severin și nu se poate da un singur răspuns. Dar există și un răspuns de acest tip: în general s-a greșit adoptând doar jumătăți de măsură. De exemplu liberalizarea piețelor de bunuri și servicii fără o liberalizare reală a pieței muncii. Dar așa cum ați spus într-un alt subiect, trebuie o discuție așezată într-un cadru organizat, pentru asta.
Am să mă folosesc de o recentă măsură "economică" pentru a ilustra efectul dezastruos al jumătăților de măsuri. În programul USL, cu care eu am fost de acord, la punctul 9 (dacă nu mă înșel, pentru că ma bazez exclusiv pe memorie) era prevăzută măsura reducerii CAS, pentru angajator, cu 5%. Doar că, la următorul punct din program, era prevăzută introducerea impozitării progresive. Ceea ce nu s-a mai făcut. Eu consider că principala problema a bugetului asigurărilor sociale este data de cota unică de impozitare de 16%. În acest moment, cea mai mare parte a forței de muncă din România figurează angajată cu salariul minim pe economie și, nu în puține cazuri, cu program redus de lucru. Deși se lucrează și câte 72 de ore pe săptămână și salarii duble sau chiar triple față de cele declarate. Mi se pare absolut imposibil domnule Adrian Severin ca guvernanții noștri să nu înțeleagă că este mai rentabil, în condițiile cotei de impozitare de 16%, să-ți plătești angajații din dividende. Ori adoptarea măsurii reducerii cu 5% a CAS pentru angajator NU reduce taxarea muncii sub nivelul taxării dividendelor, deci se va continua exact ca și până acum. În schimb deficitul bugetului asigurărilor sociale va crește cu cele 5% raportate la salariul minim pe economie. Aplicând doar o jumătate dintr-un pachet de măsuri BUNE, ai creat o situație proastă, chiar catastrofal de proastă.
Acesta este domnule Adrian Severin răspunsul meu, pe scurt, la toate întrebările formulate. Jumătățile de reformă au fost mai rele decât lipsa reformelor. Nu pot să-i aplaud domnule Adrian Severin pe cei care au pornit cu intenții bune și au sfârșit prin a se lăsa "dizolvați" în masa celor ticăloși. V-am aplaudat domnule Adrian Severin atunci când, nefiind lăsat să vă duceți programul la îndeplinire, v-ați retras, dar nu în liniște ci descriind într-o scrisoare deschisă, situația de fapt. Acesta este motivul pentru care m-ați auzit făcând de fiecare dată distincție între dumneavoastră și masa amorfă "clasa politică". Nu ați reușit în acel proiect, dar am simțit că ați făcut tot ce a fost omenește posibil și m-ați REPREZENTAT. Dacă ar fi fost mai mulți ca dumneavoastră poate nu aș fi atât de pornit împotriva "reprezentanților".
Mi-ați vorbit despre cei care nu s-au băgat în luptă. Chiar dacă nu m-a interesat niciodată să ocup o funcție de demnitate publică, nu consider deloc că nu m-aș implica în viața cetății. Nu mă voi referi la persoana mea particulară și/sau la proiecte ale Cetății în care m-am implicat. Voi spune numai atât: m-am prezentat la fiecare proces electoral, unde am votat în cunoștință de cauză și cu speranța de a transmite celui care își dorea să ma reprezinte, un semnal cât se poate de clar legat de așteptările mele. Am răspuns la absolut orice solicitare a clasei politice referitoare la direcția în care îmi doresc să acționeze. De la un sondaj de opinie, la un referendum. Mai mult de atât, poate vă amintiți, eu sunt cel nemulțumit de faptul că nu a existat o consultare populară pe tema aderării la NATO & UE. Niciodată nu am fost eu cel care a întors spatele clasei politice, dar nesimțirea, scuzați-mi duritatea termenului, de după ultimele alegeri legislative, a umplut paharul. Cu tot respectul și considerația pe care vă o port, vă spun: dacă aveți ceva de reproșat pentru atitudinea mea, făceți-o față de Victor Ponta. Pentru că nu eu am vrut să aduc UDMR la guvernare fix a doua zi după anunțarea rezultatelor, nu eu am menținut-o pe Ana-Maria Pătru la președenția A.E.P., nu eu am propus procurorii doriți de băsescu și nu eu l-am readus pe Ioan Rus în guvern. Lista este mult mai lungă, dar nu-mi permit să abuzez de timpul dumneavoastră.
Cu tot respectul și considerația

A.S  Dle Lascu, iată o reacție scurtă și telegrafică. (Nici nu trebuie mai mult când suntem de acord.)
1. Subscriu 100% criticilor dvs referitoare la modul în care Guvernul Ponta a trădat acea majoritate imensă a românilor care i-au dat puterea încredințându-i destinul. De fapt trădarea este în general caracteristica atitudinii dlui Ponta. Cine a ignorat voinața a milioane de români după ce a primit puterea din mâna lor, nu mai are cum aștepta susținerea acestora în continuare. Cine a trădat o dată va mai trăda. Am toate informațiile și motivele ca să spun că această trădare nu are nici o scuză.
2. Cât privește rolul nociv al jumătăților de măsură, sunt dinnou de acord. În cartea mea "Lacrimile dimineții", având subtitlul mult mai explicit "Slăbiciunile Guvernului Roman" (guvern din care eu însumi am făcut parte), există un capitol trei intitulat chiar "Jumătățile de măsură". Acolo am indicat aceste măsuri parțiale ca fiind o calamitate pentru tranziția României. De ce s-a întâmplat așa? Aceasta este o poveste mai lungă, mai complexă și mai nuanțată. O parte a ei cel puțin, poate fi găsită în cartea menționată care a apărut în 1995.

P.FCh ."chiar credeți că nimic nu trebuia schimbat în România anilor 1990? Nu trebuiau liberalizate prețurile? Nu trebuiau liberalizate dobânzile la credit? Nu trebuia reformată piața financiară? Nu trebuia reorganizată Banca Națională care în acel moment lucra mai mult ca o bancă comercială? Nu trebuiau trecute întreprinderile de stat pe bazele economiei de piață? Nu trebuia recunoscut dreptul la grevă? Nu trebuia reglementat dreptul la libera circulație a persoanelor?"

Atat chinezii cat si celelalte tari din blocul sovietic s-au imbarcat in corabia reformelor. Reforma sistemului socialist la acel moment dat era pe buzele tuturor. Numai ca luat dupa rezultate, Romania e la un capat al spectrului. De ce? Coruptia, conservatorii, cozile de topor etc. nu-s factori unici Romaniei, dar Romania a realizat o performanta unica. As vrea sa aflu raspunsul din cartea dvs., domnule Severin, mi-e teama ca nu-i destul.

Ma uit la infatuarea elitei romanesti cu Vestul si la dispretul acesteia fatza de ce este autentic romanesc. Poate fi aceasta stare o explicatie?

A.SCartea mea a făcut istoria unui singur an (din iunie 1990 până în septembrie 1991) și a pus acel an în perspectiva a ceea ce a mai urmat până în 1995. Pentru a înțelege situația de neinvidiat în care ne găsim mai sunt multe de adăugat. Anului 1995 i-au urmat și momente bune dar și foarte multe rele. Colonizarea României, devalizarea ei, escaladarea corupției, feudalizarea etc s-au produs după aceea. Desigur, nici startul din 1990-1991 nu a fost impecabil dar erorile de atunci puteau fi reparate. Tragedia s-a produs după. În 1995 credeam că mai rău de atâta nu se poate. S-a putut...

D.L Eu cred că nici în 2000 încă nu era totul pierdut. Deși "înțeleapta" politică a lui Emil Constantinescu și a "minunatului" ministru de externe Andrei Pleșu ne adusese în situația de a nu mai fi prieteni decât cu Marea Neagră. Abia în mandatul lui Adrian Năstase România a intrat într-o vrie mortală See Translation

A.S De acord, în 2000 nu era totul pierdut. Pe planul politicii generale mandatul lui Emil Constantinescu nu a fost chiar atât de rău precum se crede iar în 1999 economia se redresase. Cât privește mandatul lui Năstase, lucrurile sunt mai complexe. Din păcate, încarcerarea lui pentru fapte pe care nu le-a comis, în cadrul unui proces politizat, a răpit românilor posibilitatea de a face o analiză corectă și utilă a mandatului său.

D.L  Da, motivele pentru care Adrian Năstase a fost încarcerat, și mai ales modul în care aceasta a fost făcută, sunt, simultan, o mare pata pe obrazul justiției și un motiv de nemulțumire pentru cei care și-au văzut viețile distruse de modul în care Adrian Năstase a negociat și implementat "reformele". Am o părere foarte buna despre nivelul lui de inteligență și despre nivelul lui educațional. Dar modul în care s-au desfășurat lucrurile în mandatul lui m-au împins spre concluzia ca inteligența fără moralitate este cel mai periculos lucru.

A.S Da. Se zice că inteligența nu scuză lipsa caracterului așa cum frumusețea nu scuză prostituția.

P.FCh Eu as reformula: Din pacate si din cauza istoriei personale, Adrian Nastase ocoleste miezul problemelor, intarziind astfel romanilor posibilitatea de a face o analiza corecta a cauzelor dezastrului si a putea astfel contempla relansarea. Vedeti duneavoastra, domnule Severin, responsabilitatea omului de stat nu inceteaza odata cu mandatul public al acestuia.

Omul de stat isi asuma un angajament unilateral cu tzara/poporul/natiunea. De fapt, doar asa putem distinge oamenii de stat de veleitari. Oamenii de stat inlesnesc procesul de intelegere dupa sfarsirea mandatului public. La un moment de criza prelu

ngita, a intelege e o necesitate.

D.L Extraordinară formularea. Am să o rețin. Fără mandat  (într-un stat polițienesc, așa arata glumele).

D.L  Prospectiv FCh, mulțumita prietenului comun, Draghi Puterity, i-am urmărit, fără mare placere blogul. Nu am putut să nu recunosc tehnici de manipulare "de manual" prin care Adrian Năstase încearcă să se disculpe. În opinia mea este conștient de faptul că a distrus viitorul României. Nu sunt însă deloc convins că îi și pasă. Postările lui îmi sugerează hotul care încearcă să eludeze justiția folosind un viciu de procedură.

 Da, dle Prospectiv FCh, omul de stat este căsătorit cu țara pe vecie. În același timp, am crezut mereu că noi, cei chemați vremelnic să gestionăm puterea publică, avem datoria de a-i ajuta pe contemporanii noștri să cunoască adevărul despre guvernarea lor cât mai repede cu putință. Acest exercițiu nu este ușor. Eu unul am încercat (și continui să încerc) a face cât am putut. Și am plătit din greu pentru această ambiție prometeică de a le divulga "muritorilor" secretul focului rezervat doar "zeilor". Nu regret, însă, nimic. Regret doar că nu am putut spune mai mult. Încă...

P.FCh  Domnule Severin, ma obligati indirect la o marturisire: Ma ajutati sa aflu, va astept cu mult mai multe. Intr-o buna zi dela Dumnezeu, daca suntem chemati, numai daca vom fi aflat vom putea face mai bine, macar ocolind greselile ne/vrute celor din trecut.

A.S  Amin...

D.L  Domnule Severin, consider că trebuie să manifestăm maximum de exigență față de cei care, de bună voie și nesiliți de nimeni, se oferă pentru astfel de misiuni și ne solicita sprijinul pentru proiectele lor. De aceea sper să conteze faptul că, pe dumneavoastră, vă consider că ați procedat onest în contractul cu alegătorul. Ați acționat în direcția la care v-ați angajat să o faceți, iar atunci când proiectul propus nu a putut fi dus la bun sfârșit (din motive ce nu vă pot fi imputate) ați prezentat situația "angajatorului". Ce as putea spune despre regimul Adrian Năstase, unde și hârtia igienică folosită era clasificată ca secret de stat. Am căutat zilele acestea o Hotărâre de Guvern legată de EADS. Are 4 articole care toate se referă la anexe "care sunt parte a prezentei hotărâri" dar sunt secrete 

P.FCh "Nu am putut să nu recunosc tehnici de manipulare "de manual" prin care Adrian Năstase încearcă să se disculpe."

Pana nu aflam toata povestea, sa nu ne grabim a da cu pietre. La Adrian Nastase e bine de luat in seama si genul de persoana care este. Da, si eu sunt tulburat zilele astea cand aflu de rahaturile in care s-a lasat antrenat, dar ma intreb daca n-o fi vreo explicatie in genul ratiunilor de stat in preluarea Clubului Monaco. Adica o fi primit pe foaia de parcurs: P'astia ii lasi in pace, ei sunt germenii capitalismului/initiativei private. Daca insista insa sa pastreze tacerea, nu a fost decat complice al Clubului Monaco.

D.L  Prospectiv FCh mă refer la mici "jmekerii" de genul publicării listei cu întreprinderile de stat ce urmau să fie privatizate prin acordul PSAL. Iar A.N. afirma că aceasta ar constitui o dovadă ca băsescu este vinovatul de privatizări dezastruoase precum cea a SIDEX. Manipularea constă în faptul că omite să spună că, în absolut toate cazurile din respectiva listă, guvernul lui a promovat hotărâri de guvern prin care a modificat condițiile de privatizare. Dacă nici asta nu este o manipulare "de manual" cum ați prefera să-i spunem?

P.FCh .Am scris odata si despre acest SIDEX. Lucrurile nu-s clare nici acolo, desi as fi putut sugera o abordare ce sa optimizeze situatia dpdv al Romaniei. Pe scurt este vorba de trendul mondial din sectorul otelului: un sector in care inovatia si consumul progresiv sunt in trecut, castiga cel care realizeaza economii de scala. SIDEXUL n-avea cum sa reziste in lumea asta, fara tarife vamale etc.

D.L  Prospectiv FCh nu îmi propusesem (si nu-mi propun la ora aceasta, pentru mine târzie) să discut despre privatizarea SIDEX. Încercam doar să-ti ilustrez ce consider eu manipulare "de manual" la A.N.
În ceea ce privește "fără tarife vamale" consider că a fost măsura care a avut cel mai mare impact negativ asupra României. Păstrarea taxelor vamale i-ar fi încurajat, pe cei care doresc să profite de aceasta piață, să creeze capacități de producție ÎN România. În absența lor, este mai rentabil ca forța de muncă să emigreze, pe cheltuiala ei, în "vechea Europă" (ca să-l parafrazez pe Philip M. Breedlove).

P.FCh Nu stiu cand cineva manipuleaza dupa manual. Pot doar observa cand AN ocoleste raspunsuri.

Chestia cu taxele vamale e mai complicata. Mult mai complicata decat a spune ca nu trebuiau eliminate. 

Observatie: Cand se spune ca Romania trebuia sa faca X sau Y, dar a facut A sau B, nu se intelege ca sunt chestiuni in care Romania n-are de ales decat daca vrea sa plateasca pretul lui Ceausescu in 1989 sau al lui Milosovic cu cca 10 ani mai tarziu. Ideea este cum sa prosperi in conditiile/pofida constrangerilor date, nu cum sa refuzi condititiile.