Surprizele Greciei – 26 ianuarie
2015
Câte ceva despre Grecia- acum 70 de ani și azi...
---------------------------------------------------------------
Un lucru care merită subliniat este faptul că Grecia a fost și este încă o țară
săracă. Cu foarte mult turism, marinari foarte buni- dar asta n-o împiedică să
fie la limita de jos a sărăciei din tradiționala UE.
Pe de altă parte trebuie recunoscut și faptul că grecii sunt oameni foarte
mândri. După ce au reușit să-i înfrângă pe italieni în 1940- și chiar să îi dea
înapoi în Albania- au pierdut în fața forțelor superioare germane și au fost
ocupați. Rezistența în Grecia n-a încetat pe tot parcursul anilor de ocupație
(1941-1944). Mai este nevoie să spunem că principala forță de rezistență a fost
Partidul Comunist din Grecia ?
Lăsați în voia lor grecii ar fi devenit comuniști în 1944. Poate că n-ar fi
fost comunismul clasic- sovietic- pe care l-am trăit și noi- asta din cauză că
rușii au ajuns relativ greu la partizanii greci. Aceștia aveau însă legături
puternice cu Tito și cu partizanii săi.
Churchill a comis una din nenumăratele sale greșeli- și a impus o intervenție
în forță a armatei britanice de partea loialiștilor. Atena a fost bombardată de
avioanele britanice în 1944. S-au dus lupte în bunul stil clasic- adică cu
tancuri și infanterie- cât și bătălii de gherilă. Între 1944 și 1948 s-a
desfășurat un război murdar și feroce - finalizat cu distrugerea forțelor
comuniste- odată cu intervenția SUA. URSS-ul n-a sprijinit deloc forțele
comuniste- și mai ciudat- acestea s-au pomenit ajutate de iugoslavi- la
momentul sciziunii dintre Tito și Stalin- și în condițiile în care Partidul
Comunist Grec era pro-moscovit.
Grecia a cunoscut foarte puțină democrație până în anii 80. E greu de spus că
ar fi constituit un pivot Nato în Balcani- ținând seama de faptul că n-a avut
suficientă forță să influențeze pe nimeni. Plecarea de la putere a ” juntei
coloneilor” în anii 80 n-a rezolvat și problemele economice existente. Probleme
care s-au acutizat de-a lungul timpului.
Victoria Syriza este un semn clar de normalitate pentru o țară care nu mai
dorește să fie terenul de experiențe al nimănui. Faimoasa politică de
”austeritate” propăvăduită de Germania- are un singur înțeles- austeritate
pentru cei mulți și îmbogățirea a foarte puțini- ceea ce conduce la un declin
clar al oricărui stat democratic. Nemții plătesc acum pentru ajutorul irațional
acordat Turciei și ignorarea problemelor reale din Europa.
Syriza va căuta o alternativă. Alternativă care s-ar putea să fie viabilă-
ținând seama de faptul că mitul pieței cele competitive care trebuie să conducă
toate statele s-a dovedit a fi doar un mit. Grecul care a votat azi Syriza nu
este mai leneș sau mai prost pregătit decât orice fel de locuitor al UE. El
dorește un stat în care să se trăiască normal, nu o aglomerație de tirburi în
care fiecare trăiește cu spaima zilei de mâine iar conducătorii îi spun că
fiecare trebuie să se descurce cum poate.
Dacă UE nu poate accepta victoria Syriza - este doar problema UE. Și a unor
birocrați reduși la niște scheme care s-au dovedit a fi false.