Pe facebook: Bye-bye, Reagan conservatism

luni, 2 februarie 2015

Bye-bye, Reagan conservatism

Bye-bye, Reagan conservatism – 21 ianuarie 2015

Octavian Lupu

<<In the end, pushing the “supertanker” that is the U.S. government in a leftward direction, making sure its trajectory now bends away from a reflexive, Reaganite distrust and antipathy for the welfare state, has always been President Obama’s No. 1 goal.>> <<Through that lens, however Hillary Clinton decides to run her likely presidential campaign is but a minor part of the equation.>> Asa sa-i ajute si sa ne ajute cel de sus.

Bye-bye, Reagan conservatism: Why Obama’s speech was more significant than it seems

The president's State of the Union pushed back on '80s conservatism and '90s neoliberalism -- offering this instead

salon.com

Prospectiv A-z .
Pe aici e o vorba, 'nu stiu ce fumeaza asta, dar sa-mi dea si mie!'

Pai cum altfel sa cred ca-l poti compara pe Reagan cu Obama, ala a inceput sa intoarca supertankerul in al doilea an de presidentie, nu doar vorbea de intoarcere in al 6-lea, cand mai sunt doar 2 pana la sfarsit. Sa nu mai spus ca Reagan n-a visat vreodata majoritatea cu care a inceput Obama si pe care asta din urma a risipit-o'n vant cu a sa Obamacare, acea jumate proasta de lege.

Daca Elias Isquith ar fi un adult intr-ale politcii ne-ar spune ca nici Reagan, nici Obama nu-s de capul lor si intoarcerea de corabie se decide in alta parte. Reagan a fost la timpul potrivit, Obama e devreme. Dovada? Pai lumea vorbeste de Hilary la Democrati, aceasta neo-c(cuc)oana...

Alexandru Botu Pe aici este alta vorba:" Una fumeaza, alta vorbeste!"

Draghi Puterity Daca plutocratia americana e suficient de inteligenta, ea va intelege ca o redistribuire a bunastarii e inevitabila, si ca are doua alternative: sa o controleze, sau sa lase ca ea sa aiba loc printr-o revolutie. De la distanta, parerea mea e ca sansele sunt "fifty-fifty".

O.L Faptul ca dupa atatia ani de orientare radicala de dreapta, se vorbeste la acest nivel de o schimbare de azimut, care are si ceva sustinere a faptelor politice, ar trebui sa ne bucure. De aici se poate construi ceva care sa nu ne mai dea senzatia si convingerea ca neoconsevatorismul si neoliberalismul sunt niste paradigme imuabile.

A.B Stiti, cred ca redistribuirea va privi ca sursa doar clasa de mijloc. Marile averi, chiar daca poarta un nume, sunt aproape intangibile, anonime si nu vor putea fi puse in ecuatia redistribuirii. Foarte putini, din clasa de mijloc vor mai putea accede in lumea marilor averi, care se va conserva "aristocratic".

O.L D-le Alexandru Botu, iata un fragment dintr-un articol publicat in Revista/site-ul COUNTERPUNCH, care pana la un punct va da dreptate. Pentru ca de la un punct incolo, cate ceva se poate totusi face:
<<Nothing will really get done to change the state of the world, and this time next year 75 people will have as much wealth as 3.5 billion. Talk doesn’t mean much to the now over 50% impoverished school children in the United States. It doesn’t mean much to the one billion people living on $1.25 a day.
But no one wants to be a negative Nelly all the time. Oxfam also lists 7 excellent ways to help take the world back from those who wish to own more, including clamping down on tax dodgers, a fair tax burden to all, living wages, and a global plan to tackle inequality.
But if you’re worried that business leaders in Davos or government leaders in Washington don’t really have your best interests at heart, we could all try to do with less. We can’t really expect the ultra-rich to care that much. Other people’s wishes for a better world shouldn’t be as good as it gets.>> Iata articolul integral la acest link:. http://www.counterpunch.org/.../the-politics-of-inequality/

The Politics of Inequality » CounterPunch: Tells the Facts, Names the Names

The Politics of Inequality

counterpunch.org

A.B Domnule Octavian Lupu, va multumesc ca imi permiteti sa spun ca nu-mi pare rau pentru ceea ce nu am dreptate! Referitor la chestiunea in discutie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 2 februarie 2015

Bye-bye, Reagan conservatism

Bye-bye, Reagan conservatism – 21 ianuarie 2015

Octavian Lupu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv