Uite ce se intampla cand privatizezi totul, chiar si armata!

Dinica Roman shared The Intercept's album.

March 25

Uite ce se intampla cand privatizezi totul, chiar si armata!

The Intercept added 2 new photos to the album: Erik Prince in the Hot Seat.

March 25

Blackwater’s founder is under investigation for money laundering, ties to chinese intel, and brokering mercenary services.
http://interc.pt/1UmEvYr

Comments

Dinica Roman http://www.democracynow.org/.../donald_trumps_top_foreign...

Donald Trump's Top Foreign Adviser, Joseph Schmitz, is a Former Blackwater…

democracynow.org

 

 

Smaranda Dobrescu  JEREMY SCAHILL: "Joseph Schmitz is, in many ways, in Washington a total clown and a joke because of his insane worldview that has no bearing in the modern world, and yet he continues to get government contracts. He was—he was getting paid by the inspector general on Afghanistan under the Obama administration. And, you know, so he’s part of—I wouldn’t even put him in the category of neoconservatives. I mean, it’s really more the neo-crusader crowd that Joseph Schmitz is a part of."

Se pare ca meseria, onesta de altfel, de clown necesita o arena..Deja sunt cam multi..

 

 

Prospectiv A-z:

Cu asemenea consilieri, se duce in vant si speranta celor care credeau ca Trump ii va scapa de una-alta...

 

 

Doina Nicolescu In vremea de glorie a Romei, armata formata din cetateni romani pedestrasi a cucerit lumea. In vremea de apus a gloriei Romei armata era formata din mercenari straini,( majoritatea din tarile "barbare"). Cred ca nu mai este necesar niciun comentariu Cartea lui Jeremy Scahill a fost publicata in 2009 in Romania. Nu este radicala, dar dezvaluie o serie de fapte.

 

 

Prospectiv A-z:

Precis, doamna Nicolescu!

 

Nu vreau să comentez îngerii

Smaranda Dobrescu

April 9

De uichend:
"Nu vreau să comentez îngerii. Eu vorbesc despre oameni pentru că fiecare dintre noi, atunci când ne naştem, primim aripi. Unii dintre noi ne uităm la ele ca la nişte minuni, pe alţii îi deranjează şi le aruncă, iar unii nici nu-şi dau seama că au aripi şi stau legaţi de pământ şi nici nu fac vreun efort să zboare. Deci sunt aripile noastre pe care le folosim fiecare cât suntem în stare."
Stefan Caltia

INTELect si ARTa: “Fantasticul este realitatea văzută cu ochii unui copil”

pentru cap si pentru inima, peromaneste sau in original, fara prescriptie peromanesteda click aici pentru cele folositoare mintzii si inimii, deopotriva

intelart.blogspot.ro

Comments

"...în satul tatălui meu, tot în Făgăraş. Matei, fiul meu, a cumpărat o gospodărie destul de bine păstrată ca mod de organizare tradiţional, cu gândul de a face un depozit de artă şi apoi, o galerie. Acolo nu mai locuise nimeni de mai bine de 40 de ani. Soţia mea l-a ajutat să refacă acest spaţiu în aşa fel încât el să-şi păstreze identitatea. Dar lucrurile nu au fost într-o stare destul de bună, aşa cum crezusem noi la început, aşa încât 90% din gospodărie a trebuit dărâmată şi reconstruită în stilul celei vechi. Ne-am gândit că trebuie să creăm un model în acest sat, oamenii, în ultimul timp, în mare grabă îşi modifică locuinţele pentru a fi „în rândul lumii civilizate”, schimbându-le faţada. Aşa încât, încetul cu încetul, au apărut şi alte intenţii decât depozitul şi galeria. Ne-am dat seama că ar putea să devină şi un mic centru cultural, un model pentru sat. În urma expoziţiei pe care am avut-o acolo şi care se numea „Loc”, care readucea în imagini o zonă din sudul Transilvaniei, l-am avut invitat pe Tibor Hartel, din Timişoara, biolog la Fundaţia „Mihai Eminescu”, născută dintr-o iniţiativă britanică, tutelată de Prinţul Charles, şi care a avut nişte proiecte foare interesante legate de peisaj, de păstrarea obiectelor tradiţionale, de ceea ce se cheamă peisajul agricol istoric. Peisajul nu include numai lanurile de grâu sau sălbăticia care ar însemna natura pură, îl include şi pe om şi din punct de vedere al biodiversităţii este mult mai complex. Omul şi natura funcţionează în paralel şi asta este deosebit de vizibil în această parte a Transilvaniei, unde peisajul păstrează încă multe aspecte medievale, cărora li se adaugă alternanţa de culturi cu terenuri de păşune, cu vite care ies la păscut… Aşa că l-am invitat să discute cu oamenii din zonă despre peisajul Transilvaniei din punctul acesta de vedere şi a observat în lucrările mele o privire foarte atentă faţă de toate aceste detalii. Este spaţiul pe care eu îl iubesc, în care a existat o convieţuire foarte firească a omului cu natura. Acum, odată cu schimbarea de optică a lumii europene faţă de natură şi de agricultură, s-a ajuns la concluzia că agricultura de tip tradiţional, ecologică, nu transformă natura într-o uzină productivă. Natura este o prelungire a fiinţei umane, omul face parte din natură. Şi ar trebui ca intelectualitatea să vorbească despre aceste lucruri aşa cum făceau preoţii şi învăţătorii înainte de război. Sper că vom avea o vieţuire acolo atât cu marea Creaţie, cât şi cu oamenii locului. Am început să ne extindem şi mi-am dat seama că trebuie să-i sensibilizăm pe oameni să ocrotească această zonă care, datorită unor articole mai „fanteziste” despre aşa-zisele movile de la Şona, a devenit foarte interesantă. Acestea sunt o creaţie naturală, studiată de marele geolog George Pitulea şi de istoricul Radu Popa, care au zis că nu sunt tumuli creaţi de civilizaţii umane, dar ele sunt aşezate într-un loc extraordinar. De acolo, de pe acest pinten de deal pe care sunt aşezate cele şapte coline, pe care le găsiţi sub semnătura mea de foarte mult timp, pe care ţăranii le numesc „guruieţe”, cred că e singurul loc de unde, de pe partea de sud a Ardealului, poţi privi toată Ţara Oltului. Vezi până la Sebeş, către Sibiu, şi până la Perşani în cealaltă parte. Este un spectacol teribil şi îi înţelegi pe unii oameni cărora, atunci când văd aceşti tumuli, începe să le zburde mintea. Unii au venit şi noaptea să sape ca să găsească comori. Tibor Hartel a descifrat cel mai bine de ce aceste dealuri sunt altfel decât altele, pe care oamenii nici nu le mai observă. Totul s-a întâmplat pentru că aici oamenii au făcut agricultură. Tot arând în jurul colinelor, ei le-au individualizat, au tot modelat la baza lor pământul. Au devenit ca nişte „căciuli din Oaş”. Vara, descoperi că într-o parte sunt albicioase şi maronii şi în alta verzi. Pentru că bate soarele numai dintr-o parte, au plante diferite în partea de sud şi în partea de nord. Câteodată găseşti aceeaşi plantă, dar cu alte proporţii, altfel dezvoltată. Bunica mi-a povestit cum s-au format aceste guruieţe, spunându-mi că de peste munte a trecut într-o zi un om mare şi, când a păşit, a călcat exact în bălţile Oltului. Şi acest uriaş şi-a scuturat odată opincile şi s-au făcut guruieţe. În copilăria mea, noi toţi copiii ştiam că au trecut pe acolo uriaşii."

 

 

Smaranda Dobrescu "M-am dus la Herina, unde am întâlnit o bazilică puţin modificată prin reparaţii de-a lungul timpului. Era ca o casă părăsită, plină de porumbei, de tot felul de alte păsări, invadată de ierburi, cu acoperişul căzut… Şi în toată acea atmosferă din satul transilvănean, dragă sufletului meu, şi cu tot entuziamul care era în anii ’90, am început să spun că trebuie să reparăm tot ce este acolo"

 

 

Mihai Ion Turcu  Rezultatul este meritoriu.Daca ramane un obiect in pustiu are existenta periclitata fie si temeinic si corect restaurat si eventual atent conservat. Toate artefactele umane fara om sunrt reincorporate de natura in sine. Ce poate fi facut ca sa asigure o prezenta umana macar sezoniera ? Expozitii nu asigura, ar asigura daca ar fi intr-un oras. Cred ca ar putea fi incadrata ca sala intr-un complex de tipul "scoala de vara".

 

 

Smaranda Dobrescu Cred ca ar putea fi un muzeu care-si schimba exponatele pastrandu-se in ideea constructiei . Alaturi de crucile pictate s-ar putea adauga si multe alte simboluri sau obiecte aparti nand spiritualitatii romanesti..

 

 

Mihai Ion Turcu Aripi ....

 

 

Smaranda Dobrescu Dureros exemplu de incercare. Daca artistul crede ca " sunt aripile noastre pe care le folosim fiecare cât suntem în stare.". cei curajosi, sensibili, vizionari, talentati vor fi tradati de propriile aripi daca isi supraevalueaza puterile. Orice analogie ne-o putem permite.. :-(

 

 

Mihai Ion Turcu Caltea este un inger adevarat, nu are in minte aripile parlite si cele jumulite. (Ce se vede este o "opera de arta" expusa).

 

 

Smaranda Dobrescu Eu as zice ca uneori pentru a-ti implini destinul si a te dovedi artist dotat cu aripi, trebuie sa accepti si sacrificiul. Nici un drum nu e drept, chiar daca aripile sunt puternice..

 

 

Mihai Ion Turcu Teza ar fi ca prin natura noastra avem "aripi", chiar avem.

 

Au Liiceanu, Patapievici &co de sunete neoliberale ac-ideologic si de cojocul astora?

Dinica Roman

April 21

Au Liiceanu, Patapievici &co de sunete neoliberale ac-ideologic si de cojocul astora?

The Secret Shame of Middle-Class Americans Living Paycheck to Paycheck

Nearly half of Americans would have trouble finding $400 to pay for an emergency. I’m one of them.

theatlantic.com|By Neal Gabler

Comments

Dinica Roman Tocmai am gasit un raspuns

Fragmentarium Politic
Îmbălsămarea” memoriei lui Gabriel Liiceanu este prematură. Este și nedreaptă, doar pentru trecut. Filosoful are o datorie și față de prezent

Fara indoiala, Gabriel Liiceanu are o statura filosofica inconfundabila, este un filosof cu opera, in special dupa 1989, un noician si un heideggerian. Imi amintesc ca un apropiat din anii ’80, pentru care foloseam apelativul de “filosof”, ma corecta de fiecare data, spunandu-mi ca filosof era Constantin Noica, restul erau profesori de filosofie. Anii au trecut si cam acelasi lucru se spune, acum, despre discipolul lui Noica. Desigur, România lui Nicolae Ceaușescu nu era Ungaria lui János Kádár, comunistul sangeros care cu sprijinul trupelor sovietice i-a luat locul lui Imre Nagy, care a fost condamnat la moarte si executat, dupa ce sentința a fost aprobată în prealabil de Comitetul Executiv al Partidului Comunist Maghiar. [In subsidiar, este ciudata coincidenta de antisovietism la Imre Nagy (v. 1956) si Nicolae Ceausescu (v. 1968), ca un fel de “fratietate pentru suveranitate”, un subiect spumant, poate ar merita o paralela.]

Cred insa ca “imbalsamarea” memoriei lui Liiceanu este prea devreme, mai are inca multe de spus “in” filosofie si “despre” politica. “Inghetarea in proiect”, cum suna una dintre licentele sale politico-filosofice, nu-i este caracteristica. Incontestabil, este un filosof de dreapta, dar nu un fanatic de dreapta, un inrobit de ideologia dreptei si un orb la politica de dreapta, grosso modo vorbind. Nu stiu daca Gabriel Liiceanu a fost inscris in PCR, asa cum a fost Heidegger in NSDAP, ambele cred ca la fel de formale, dar ultimul a criticat depersonalizarea, instrainarea si conceptiile rasiale pe care le-a adus nazismul. Liiceanu insa nu a avut critici despre comunism, mai mult, a avut pagini de marxism, despre care acum ne grabim sa spunem, edulcorant, ca erau “lipite”, trecem chiar linia si-l scoatem “antimarxist”.

Ceea ce este greu de inteles la actualul Liiceanu este “mutenia” lui fata de derapajele de austeritate sociala, “dragostea pentru semenii săi, umiliți și insultați” l-ar fi obligat la impotrivire, dar si tacera fata de exclusivismul politic al “profitorilor timpurilor de tristețe și înjosire”. Probabil, si asta ar putea fi o circumstanta favorizanta, Liiceanu nu se grabeste cu atitudinea critica fata de un singur guvern sau un singur presedinte de dreapta, asteapta confirmarea unor constante in mai multe cazuri. Si lui Lech Walesa i-a mai trebuit inca un sfert de secol pentru a-si face cunoscuta a doua dezamagire.

Privind comunismul, am o vaga indoiala ca acesta s-ar fi ocupat cu “organizarea urii”, e prea neprofitabila si consumptiva, cred ca ne orbim singuri, comunismul isi organiza interesele de dominatie mondiala, de revolutie mondiala, de ordine unipolara, cum spunem azi, ceea ce este palpabil si profitabil, absolut si etern, nu relativ si pasager ca un sentiment, ca o bula care se sparge. La fel si fascismul, scopul vizat a fost tot o ordine unipolara, mijlocul a fost altul, razboiul mondial. Noi inca pacatuim cu definirea totalitarismului, limitandu-l la cadre interne, la o tara sau alta, la un regim sau altul, fara sa luam in calcul scopul sau de grandoare totala, la nivel global.

http://www.contributors.ro/cultura/20170/

Totalitarismul ca organizare a urii: De ce conteaza Gabriel Liiceanu

contributors.ro

 

 

Smaranda Dobrescu Ca sa fac o legatura si cu marturisirea scriitorului din "The secret shame of middle-class americans..." ma intreb cui a folosit faptul ca odata, intrecut. Liiceanu s-a manifestat ca un anti-marxist convins daca acum, ca un distins editor de carti, intr-o continua relatie cu scriitorii le cere acestora bani pentru a-si publica cartile? (Ei, nu tuturor! Amicului Cartarescu si celor care traduc din Heidegger, le aplica exceptiile de rigoare). Asadar, marele editor contribuie la rusinarea modestei clase de mijloc in tara lui.

 

De ce sperie Trumpișorul

Stefan Kovacs

May 1 · Bucharest, Romania

De ce sperie Trumpișorul ?
------------------------------------
Vom asista la un fel de luptă a giganților. Tot establishment-ul- de la stânga la dreapta- se va aduna (Plătit din banii lui Sachs printre alții- un supermilionar republican care preferă să o sprijine pe Hillary) împotriva dlui. Trump. Deja o candidatură (lucru perfect democratic) a stârnit manifestări urâte de violență (soldate cu câteva zeci de răniți doar în SUA), violență care amenință să se acutizeze și să se răspândească până în ziua alegerilor. Toate publicațiile consacrate- de la New York Times și până la ziarele britanice sunt contra acestuia. Comandanți de nivel superior din armata SUA au spus mai puțin voalat că nu vor executa ordinele comandantului suprem dacă dl. Trump ajunge acolo. Care este spaima ?
Trump este un om normal, cu o gândire normală. El vrea, de exemplu- pace cu Rusia și spune că se va înțelege bine cu Putin (e deci omul lui Putin, aha). El zice că NATO și-a trăit traiul și că SUA trebuie să-și apere teritoriul propriu- să mai pună și europenii de la ei dacă vor să se războiască- sau să trăiască în pace. El zice că islamul ca religie e câh și că musulmanii dubioși n-ar trebui lăsați în SUA. El zice că trebuie să-și apere contribuabilul american- așa că s-a cam terminat cu liberul schimb și cu produsele făcute în China, Coreea și alte Asii.
Trump este un om normal cu o gândire normală. El este contra discriminării pozitive- care n-a dat nici un fel de rezultat (în afară de Obama- dacă el poate fi un rezultat). El este religios și contra prostiilor LGBT. El va reorienta politica americană în domeniul drepturilor omului pe chestiuni care sunt cu adevărat importante pentru SUA.
Trump este un om normal, cu o gândire normală, capitalist. El este pentru locuri de muncă și culmea pentru un New Deal în care statul să contribuie- prin inițiativele sale- la dezvoltarea de locuri de muncă în America. Sunt infrastructuri care trebuie reparate, sunt utilități care trebuie menținute sau deschise altele noi. Sunt oameni care vor să muncească, pot să muncească și așteaptă aceste locuri de muncă .Acolo unde cererea se va întâlni cu oferta- nu poate să iasă decât bine.
Trump este un om normal, cu o gândire normală. El susține că toate ”intervențiile chirurgicale” făcute de SUA din 2003 încoace au ieșit prost- și că în loc să înceapă n războaie pe care să le piardă SUA trebuie să aibă o armată puternică și eficientă care să-și rezolve problemele unui singur angajament.
De ce sperie Trump ?

Comments

Prospectiv A-z:
Cel mai probabil pentru ca Trump este un om al trecutului din punctul de vedere al elitei. La criza de sistem, unii se intorc la traditie/bun simt, altii se intrec in generarea de forme extravagante in ideea ca cel putin oamenii vor fi prea dezorientati pentru rezistenta daca nu cumva una dintre aceste idei va genera un nou ciclu de *crestere* cu aceeasi elita la putere.

Câteva reflecții pe marginea istoriei recente

Stefan Kovacs

May 2 · Bucharest, Romania

Câteva reflecții pe marginea istoriei recente -1
-----------------------------------------------------------
Considerăm trei momente - după părerea mea suficient de semnificative ca să caracterizeze o anumită perioadă.
1918. Vecinii noștri de la Răsărit trec prin furtună. Marea Revoluție Socialistă afectează forțe imense pe un teritoriu imens, cu resurse imense. Deși există o anumită amenințare de ”contagiune” cum se spunea pe vremea respectivă- trupele române rămân relativ neatinse de ideile bolșevice. De ce ?
Armata era formată în proporție de 90...95% din țărani. Țăranul român a avut de-a lungul istoriei o cu totul altă optică decât țăranul rus- noi am fost individualiști luptând pentru pământul propriu în timp ce rușii erau obișnuiți cu acele obcine în care pământurile erau oarecum colective și repartiția rezultatelor se făcea tot colectiv.
Țăranul român a fost ”ferit” de contagiune în principal prin represiunea nemiloasă a răscoalelor țărănești de la sfârșitul secolului XIX și din 1907. Deși cifra morților pentru 1907 e disputată- e clar un lucru- și anume că ”Întâi represiune și după aceea vom aviza” a fost un concept bine aplicat.
Finalmente, zăhărelul cu care a fost dus țăranul român să moară pentru țară a fost promisiunea împropietăririi- promisiune respectată de către regele Ferdinand I-ul. Altfel putem vorbi despre patriotism- și au fost cazuri suficiente de patriotism- dar e bine să fim realiști și conștienți că dacă alde Moromete era pus să se bată într-un război care până la urmă nu era al lui (hai să zicem că un țăran din Flămânda avea o mare durere în fund de frații ardeleni, bucovineni sau basarabeni) fără un câștig direct- am fi umplut țara de dezertori sau ar fi fost formațiuni care ar fi trecut integral de partea inamicului. Dacă ne gândim la faptul că trădători precum colonelul Sturzda(http://www.historia.ro/…/artic…/tr-darea-colonelului-sturdza) umpleau statul major român- ne dăm seama că fără o ținere serioasă sub control- pe sistemul bici-zăhărel- armata română n-ar fi fost capabilă să reziste nici măcar o lună.
Rezumând. Am avut o Românie de țărani, în care mișcarea socialistă a fost marginală, dezbinată și limitată strict la marile orașe. Pericolul unei contagiuni bolșevice a fost evitat într-un mod inteligent atunci când clasa conducătoare a cedat în favoarea cetățenilor o parte din avuția ei- într-un acord în care toată lumea a avut de câștigat (țăranii au fost împroprietăriți iar cei care și-au pierdut moșiile au primit despăgubiri).

Trădarea colonelului Sturdza

Pe data de 6 februarie 1917, colonelul Alexandru D. Sturdza, împreuna cu aghiotantul sau, locotenentul Constantin Wachmann, dezertau din armata româna, trecând în tabara germanilor. Aducem în atentia cititorilor revistei…

historia.ro

Comments

Prospectiv A-z:
Omul se comporta in functie de context.

1) Domnule Kovacs, romanii n-au avut miscare de Stanga pentru ca lipsea industria, impreuna cu relatiile sociale dictate de aceasta.
2) Rusii au fost ajutati sa alunece la Stanga, nu doar de Germania (care-i dorea scosi din Razboi, dar si de altii de mai la Vest, scriu unii).
3) Biciul tzarist ar fi functionat fara probleme daca n-ar fi dat niste prieteni ai tzarismului cu rahat pe maner asaincat a alunecat din mana.
4) Razboaiele cu tzarani s-au facut mereu si oriunde cu promisiunea improprietaririlor.
5) Elita romaneasca a temperat industrializarea de teama bolsevizarii.
6) Poate ca cei care cred inca in sangele albastru ca inlocuitor al meritocratiei vor lua o pauza.

De ce spun toate astea? Pentru ca paralele cu prezentul pot fi observate.

 

 

Stefan Kovacs Stânga- ca idee- era destul de greu de înțeles pentru o națiune de proprietari (relativi) dar totuși proprietari. Social-democrația lui Gherea n-a prea prins- în plus, față de narodnicii ruși care au coborât și au trăit printre țărani- la noi n-a existat o astfel de abordare a socialiștilor. Altfel, de câte ori s-a încercat cea mai mică mișcare împotriva stăpânirii- fie ea la 1907 sau dacă vorbim de tipografi în 1918- s-a tras din plin. La ruși au existat regimente întregi care au refuzat să tragă și s-au pus de partea răsculaților- singurele trupe relativ loiale pe care le avea tătuca țar fiind cazacii .

 

de uichend, pentru timpuri

In timpul nostru terorizat de individualism, extrasul acesta din Bernea ne-ar mai drege.

Rânduiala added 2 new photos.

May 7

Ernest Bernea - Caiete intime
Marele Ernest Bernea, personalitate complexa a intelectualitatii romanesti, misticul prigonit de inteligenta comunista a dat dovata de o imensa capacitate intelectuala prin cuvintele sale. Practic putem afirma cu certitudine ca aceasta figura romanesca indeplineste o sursa de adevar si frumos, o bogata traire si o deosebita transpunere a esentialului in concret, in cuvinte. Fragmentele de mai jos atesta o sensibilitate ce tinde spre desarvarsire, atesta o profunzime a sufletului acestui… roman deosebit. Despre Ernest Bernea se pot spune multe. A fost controversat pentru o anumita perioada, insa toate acuzatiile proveneau din mintile comunistilor, toate nefondate.

Activitatea acestui etnolog si sociolog model este personificata in studiile si materialele deja publicate, unde putem descoperi o imensa atitudine corecta fata de acest popor, fata de adevar, fata de lucrurile cu adevarat importante…
Asa cum am mai spus si pe acest blog, stilul acestui autor este de o finete si profunzime desavarsita, deloc intalnita la foarte multi autori. De aceea consider ca este o drama daca opera acestui minunat roman nu este aprofundata. Cuvintele sale raman peste veacuri ca marturie a adevarului trait, ca dovada a sensibilitatii maretului sau suflet…
Iata o marturie, o marturie sincera, fragmente din caietele sale intime:
"Eu, tu si noi
Cand din eu am devenit noi, am fost eu plus tu si n-am mai fost eu. Disparitia lui tu aduce infirmitatea lui eu, care nu mai poate redeveni eu dinainte de a fi noi.
In acest fel se produce disparitia lui noi care exista dincolo de eu si tu dar prin prezenta lor activa si armonioasa.
Despre moarte si creatie
Luptam impotriva mortii din conditie, din destin, pentru ca moartea e implicata in conditia noastra umana.
Traind instabilitatea in toate modurile ei, traind continua trecere a lucrurilor, noi vrem nemurirea; in fiece forma, in fiece relatie, in fiece act, noi cautam sa invingem prezenta mortii.
De aceea actul de creatie vine ca o necesitate si o bucurie.
Despre dragoste si umanitate
Dragostea este a omului şi pentru oameni. Privind lucrurile dincolo de banala trecere a zilei, noi trebuie să iubim toţi oamenii, atitudine ce se impune prin natură, prin destin, prin setea de absolut.
Asa s-a nascut sfintenia.
Uneori suntem surprinsi cum sufletul nostru se inchide si nu mai poate adera la nimeni.
Mergem indiferenti, consumati de tristul nostru destin, pana ce un obraz inocent de copil, unul suav de femeie sau unul spiritualizat de batran ne deschide ochii si disponibilitatea sufleteasca; atunci
crestem pana la topirea in universul largit al umanitatii noastre.
Despre existenta
Pentru cei mai multi dintre oameni, a exista e o problema de relatie, de raport cu oamenii si lucrurile inconjuratoare. A exista insa cu adevarat e a avea constiinta eului propriu in fata lumii si a vietii, in fata destinului uman.
Constiinta aceasta are spinii ei, nascuti din necorespondenta aspiratiilor noastre cu ceea ce ne este dat.
Vedem mult mai departe decât putem parcurge. Echilibrata pozitie cere o disciplina interioara puternica si un efort de cele mai multe ori depasit in acordul cautat.
Setea de absolut e arcul ce ne arunca dincolo de zonele permise; ea ne pastreaza prospetimea, ne aduce puterea ascensionala, dar ne aduce si drama.
Sa devenim mai buni
Doresc sa redevin bun, tot atat de bun cat a fost luminisul acela din padurea in care am plans pentru tine, pentru suferinta oamenilor.
Ca sa fiu bun trebuie sa fiu curat si ca sa fiu curat trebuie sa alung tot ce apare dincolo de esente.
Despre suferinta
Suferinta face parte din conditia umana; nu o putem inlatura pentru ca vine din natura noastra imperfecta, din prezenta raului.
Suferinta consuma dar si creste fiinta noastra morala pentru ca prin arderea raului din noi ea ne purifica si inalta.
Dar nu toata suferinta este creatoare pentru ca omul ramane deseori la periferia vietii.
Despre caile succesului
Daca vrei sa reusesti in viata respecta legile onoarei. Munca si talentul, dragostea de om si de creatie au fost intotdeauna caile succesului adevarat.
Asa zisul practicism modern manifesta in plin trista conditie umana. Pentru cei mai multi a fi om practic nu inseamna in fond altceva decat a fi om fara suflet, fara tinuta morala, fara demnitate.
In acest fel se manifesta practicismul epocii noastre.
Despre modurile de traire
Daca traiesti numai pentru tine, in tarcul stramt al egosimului, esti privit ca om normal si serios. Daca traiesti pentru copii si te sacrifici familiei esti privit ca om aparte (exagerat).
Daca traiesti pentru o comunitate mai mare, cum e poporul caruia îi apartii bunaoara, esti vazut ca excentric si nu rareori ti se aplica unele corectii.
Dacă traiesti pentru om si umanitate, daca lupti pentru un ideal superior si pentru salvarea civilizatiei esti vazut ca un om periculos."
Text si foto: Ionut Trandafirescu
Sursa: Blogul lui Trandafirescu trandafirescu.wordpress.com

Efectul nociv al privatizărilor asupra crăițelor, anemonelor și nalbei

Stefan Kovacs

May 8 · Bucharest, Romania

Efectul nociv al privatizărilor asupra crăițelor, anemonelor și nalbei
----------------------------------------------------------------------------------------
Una din cele mai proaste și mai perverse idei sugerate imediat după revoluție este că privatul va merge totdeauna mai bine decât statul și că trebuie să privatizăm tot ca să fim fericiți. Neh. Astăzi suntem fără industrie, cu o agricultură de autoconsum și acolo unde suntem- o colonie de băștinași în fundul gol așteptând mărgelușe pe numele lor Investitori și Fonduri Europene.
Numai că ideea nu e chiar așa. Ce au făcut după revoluție distrugătorii economiei românești a fost să lase întreprinderile de stat de capul lor. Drept urmare s-a triplat numărul posturilor de conducere, s-au făcut angajări inutile- după care respectiva firmă- fie că vorbim despre IMGB sau Șurubul vesel - n-a mai avut bani și a dat faliment.
Și pentru că tot vorbeam despre Șurubul Vesel- respectiva firmă din orășelul X producea- nu brânză, așa cum ar fi vreun banc- ci șuruburi. Șuruburi de toate mărimile. Firma avea un Director General, un Inginer Șef și un Contabil Șef- astea erau funcțiile de conducere- plus 300 de angajați- dădea de lucru la majoritatea populației din orășelul X. Firma nu era nici prea prea și nici foarte foarte- respectiv își scotea cheltuielile de producție, salariile și un mic profit.
Bun, acuma vine măria sa domnul privat. Zice că va cumpăra respectivul Șurub Vesel- profită și de faptul că erau în pană de lichidități. Cumpără respectiva întreprindere și ce face ?
a. Privatul vrea profit. Are o imensă durere în fund de orășelul X și de responsabilitatea socială (cum sună frumos în limba de lemn). Deocamdată nu poate distruge tot, vinde la fier vechi și trage niște blocuri - pentru că nu i-ar oferi respectivul profit. Deci ce face privatul ?
b. Mantra, tantra și prostia ideii de privatizare este că privatul va investi. De ce să investească ? El are o făbricuță care produce- și în sinea lui nu este nici Moș Crăciun, nici Batman sau vreun alt filotim. Deci privatul nu investește nimic.
c. Ca să scoată un profit cât mai mare- așa ca să-l facă milionar în 6 luni- privatul trebuie să mărească productivitatea - altă mantră și tantră. Numai că:
c.1. Productivitatea asta, dacă nu pui la bătaie investiții- se face prin intensificarea muncii propriu-zise. Nici pe vremea comuniștilor nu stăteau muncitorii degeaba- exista un normativ pe care trebuiau să-l respecte.
c.2. Privatul obține 3.51 de șuruburi în plus la fiecare oră prin faptul că le taie oamenilor pauza de prânz. Mai mult nu se poate, chiar dacă nu mai respecți de loc normele de așchiere și chiar dacă le bagi oamenilor un ardei roșu în fund. Aceste 3.51 de șuruburi nu-i ajung - raportat la producția lunară- decât pentru o cafea și un suc la cafeneaua din oraș. Ba chiar, dacă le ceri oamenilor mai mult- dai ocazia la rebuturi, accidente de muncă, suprasolicitare, etc.
c.3. Privatul taie salariile. Muncitorii n-au câștigat nemaipomenit nici pe vremea comuniștilor- dar acuma s-a decis ca să le taie salariile cu 5% de luna asta și cu încă 5% din luna septembrie. Chestia cu tăiatul salariilor e însoțită de cealaltă amenințare- dacă nu vă convine și faceți gât vă dau afară.
c.4. Privatul dă afară. În primul rând muncitorii necalificați și tehnicienii. Atâta doar că Vasilica- care e angajată pe un salariu de mizerie- e fata lui tanti Ana care e cea mai bună muncitoare din fabrică. Iar Ionel e fiul singurului om care știe să regleze mașinile. Nu erau ei nemaipomenit de productivi- dar își aveau rostul lor în schema fostei întreprinderi.
d. Finalmente privatul declară faliment. Dă pe gușă, prin ziarul local, că oamenii au fost puturoși și de aceea a trebuit să închidă fabrica. Cetățenii disperați de nevoia banilor pleacă în San Marino să muncească cu cârca. O nouă victorie a privatizării asupra bunului simț.
Evident că Șurubul Vesel e un caz fericit. În disperarea mare de a scăpa de răspundere- care ar fi presupus menținerea pentru o perioadă a sistemului ca atare- cu închideri treptate și retehnologizări susținute de stat- majoritatea întreprinderilor- cum a fost IPRS-ul luat de Haysam- au fost vândute pentru a fi tăiate direct și făcute nu știu câte mall-uri și cartiere rezidențiale în loc.

Comments

Prospectiv A-z:
Obiectiv vorbind, nu puteau rezista toate surubelele vesele. Tragedia este ca nici macar nu s-a dat o sansa de supravietuire acelor surubele care puteau deveni competitive. Sansa aceea a fost cedata de premianti, romanii de laborator care au condus pe principiul ca tot ce zboara se mananca.

Acum pare simplu, nu-i asa?, sa spunem ce si cum, la trecut. Mai complicat este sa spunem ce trebuie si ce se poate face de acum incolo. Un tanar, Cristian Siulea, spune intr-o postare preluata aici: "cea mai logică evoluţie ar fi ceva pe urmele Ungariei-Poloniei, ceva cu multă religie, etnie şi proprietate". Ce-o vrea sa spuna autorul?

 

despre demitologizarea generatiilor

Sorin Cucerai

May 8

Bun, am înțeles, ați trăit în comunism. Și eu. Chestia asta v-a marcat. Și pe mine. Ați combătut și combateți comunismul. Și eu.
Dar să continuați să aveți drept principal reper existențial regimul comunist și retorica lui la 26 de ani de la prăbușirea regimurilor comuniste, să faceți atacuri de apoplexie la auzul cuvântului „redistribuție” și spume la gură când cineva aduce vorba despre egalitate și incluziune socială - pe scurt, să demonstrați constant o neînțelegere masivă a modului de funcționare al democrațiilor avansate (deși, repet, ați avut 26 de ani la dispoziție, în care ați fost expuși la democrațiile occidentale), ei bine, asta mi se pare intolerabil.

Anticomunismul românesc (în versiunea lui postcomunistă) e plin de figuri la fel de sinistre ca alea ale comuniștilor de odinioară. Incompetența democratică a anticomuniștilor ăstora e descalificantă.
PS Nu cred nici în mitul generațiilor născute după comunism (care ar fi astfel, prin simplu accident biografic, intrinsec mai bune și mai curate). Mitul ăsta a fost aplicat inițial generației mele la începutul anilor 90 (când eram tineri - și astfel „necorupți” de comunism).
Cred, dimpotrivă, că generațiile astea au ratat șansa de a sta față în față cu un adversar redutabil și astfel membrii lor nu au de unde să știe câte coaie au pe bune.
Mă uit, de exemplu, la unii dintre tinerii de azi și pot să bag mâna-n foc că dacă s-ar fi născut cu 30 de ani mai devreme ar fi devenit turnători fără mari drame lăuntrice. Asta dacă n-ar fi devenit de-a dreptul activiști comuniști.
Când nu ai în față un dușman puternic, habar n-ai câte parale faci de fapt.

In caz ca se mai intreaba vreunul de ce politicienii nu pot fi luati in serios

Prospectiv A-z

June 17 at 10:59am

In caz ca se mai intreaba vreunul de ce politicienii nu pot fi luati in serios...
"Punctul meu de vedere, pe care l-am transmis Alteței sale Regale și pe care îl spun și public și o să-l spun și colegilor mei, este că statutul Casei Regale din România trebuie mult mai bine reglementat. Trebuie ca această instituție fundamentală, importantă pentru societatea românească să aibă un statut foarte clar, să poată să fie ajutată și cred că acest lucru poate fi reglementat prin lege. Astăzi o să vorbesc și cu colegii mei, cu domnul Tăriceanu, cu domnul Steriu și cu domnul Daniel Constantin, să încercăm să găsim o modalitate prin care Casa Regală să aibă funcționarea stabilită prin lege, pentru că acum, din păcate, nu există. Cred că o să am o discuție și cu prim-ministrul Dacian Cioloș și cu celelalte partide parlamentare. Pentru întreaga societate românească rolul Casei Regale trebuie să fie foarte bine definit și vom sprijini lucrul acesta", a spus Liveiu Dragnea.

Comments

Prospectiv A-z:

Valahu
+2
A inebunit ? Care "casa regala" ? O fi inginer dar poate sa puna mana pe istorie . Regele a abdicat in sept. 47 ! Total , ireversibil. Actul a fost recunoscut si de marile puteri invingatoare(Rusia, SUA si Marea Britanie). Mihai a fost decorat de Stalin si i s-a dat un tren cu 5 vagoane plin cu averi cu care s-a dus in Elvetia. Punct ! Romania nu are "casa regala" nefiind regat. Ce sa reglementeze?

Parerea mea
+7
Inteleg ingrijorarea mostenitorilor ex-regelui, care in curand vor trebui sa plateasca niste taxe de succesiune enorme, plus sumele restanta datorate Fiscului. Vor urma probabil si niste procese interminabile intre ei. Generosi cum ii stiu, Margareta si Radu Duda cauta vreo smecherie avocateasca, sa mai reduca din pierdere si -eventual- sa isi traga partea leului.

Kope
+8
3 milioane de euro pe an de la buget pentru Casa Regala? de ce sa ii intretinem noi care avem salarii si pensii de mizerie? Duda si Margareta se bucura la banii nostrii? Ce au facut ei doi pentru Tara? Ce a facut Casa Regala in 2012 la Referendum pentru romani?

Dux
0
sa il intrebam pe Hollande daca casa regala franceza respectiv prinţul Charles-Philippe d’Orléans, duce de Anjou, primeste vreun banut de la statul francez, profund republican!dar cand esti taran prost nascut in romanika zici Casa Regala la orice print Duda sau print Paul!

grig
+2
Draga drac-nea, ti-ai dat foc la valiza!!! De unde pana unde "casa regala" in REPUBLICA Romania??? Nu esti zdravan la cap? Mai vezi asa ceva in alta tara? Daca de-astea imi esti, iti zic de pe acum PA si tie si PSD-ului tau!!!

lili
+1
Pe Dragnea l-a apucat grija Casei Regale tocmai acum in prag de parlamentare, ceva voturi de la simpatizantii casei regale nu ar strica, nu?! Acest indivis uns cu toate alifiile penale stie ce face, dar Principesa cum a putut sa dea mana cu acest individ penal, cum a putut ea sa strice in asemenea hal imaginea Casei Regale, a stricat-o atat in tara cat si in strainatate! L-a legitimat practic pe Dragnea ca partener de discutii, pai, Principesa draga, acest individ e de la comunistii aia care v-au trimis in pribegie, care l-au refuzat pe Rege in anii '90 sa intre in tara, cum ati dat mana cu acest individ penal?! Probabil ca vreun post pentru Pierde-vara Principele Radu, acum in prag de parlamentare merita negociat, in schimbul votuirlor pentru PSD al simpatizantilor Casei regale! Circ regal!

Ratacit in tranzitie
+1
Din ciclul ''Parlamentarii spun lucruri traznite'' Dragnea vrea voturi de la regalisti. Cu cat traznaia spusa este mai mare, cu atat ea va fi mediatizata mai tare, notorietatea creste. Se invata in scolile de partid bolsevice, si mai nou in ANAp Carol I si ANInformatii Mihai Vitezul, ca orice ai spune, minciuna, grosolanie, lucru traznit, se gasesc si oameni care te aproba si contestatari. Absolventi ai academiei Carol I sunt printre altii mitomanul mitocan, taranul de teleorman, fufa din Plescoi, Relu Fenechiu, Generalul Izmana, etc. Cel putin jumatate din absolventi sunt in puscarii, la usa puscariilor, a DNA-ului sau a ICCJ.

 

 

 

Preda Mihailescu Prospectiv A-z @ Nu sunt regalist convins - mai precis nu vad cum poti fi regalist in absenta unei familii regale reale, dupa generatie Regelui ce a abdicat. DAR - povestea cu cele cinci vagoane, atentie! Cele mai credibile surse pe care le-am auzit, sunt de acord asupra faptului ca a fost trucul comunistilor de a povesti despre Mihai la plecare, ceea ce de fapt se petrecuse cu Carol: acesta da, plecase cu vagoane cu bogatii. Mihai nu prea se pare - ba chiar, pentru a trai a trebuit sa vanda niste vile de familie in Italia si Franta. Casa sa in Elvetia, era o vila, dar mai modesta decat a multor prieteni de-ai mei Elvetieni, din familii burgheze mai instarite. Sunt multe povesti...

Problema pe care o vad eu, dupa ce nepotul sau Andrew a fost eliminat de la succesiune, pe motive intransparente, sa se reinnoade dinastia printr-un print-cosort pregatit inca de pe vremea comunistilor, mi se pare o situatie care nu poate fi digerata pe nemestecatelea, de dragul ideii de monarhiei. Oricat de adevarat ar fi - si este! - ca monarhiile Europene tind in general sa fie mai echilibrate decat republicile. Dar poate fi si coincidenta - e.g. monarhia Norvegiana nu ii impiedica sa devina campul de experimentare al marii lupte impotriva familiilor.

 

 

Prospectiv A-z:
Preda, don't shoot the messenger!

Eu am credinta ca a fost un acord intre Mihai si comunistii romani, nasit de sovietici. Detaliile ne eludeaza inca, ceea ce inseamna ca romanii cel putin isi platesc datoriile.

Despre persoana lui Mihai nu pot decat sa repet ce am mai spus: Din pozitia sa de comandant suprem al ostilor ma asteptam la acelasi 'Pe aici nu se trece!' la care te astepti dela ultimul racan. Despre ceilalti din familia sa, imi aduc aminte cum fiica sa nu stia romaneste, iar sugestia ta despre " print-cosort pregatit" da de gandit in plus.

 

 

 

Prospectiv A-z

Iata inca un punct de vedere, recenzat de coprospectivul Radu Calin Cristea:

Sobrietate, rigoare şi, mai ales, bună cumpănire a adevărului istoric – acestea ar fi primele impresii de lectură a cărţii Dianei Mandache (DM). Expertă în istoria regalităţii româneşti, Diana Mandache este, după socoteala mea, la al nouălea volum dedicat Casei Regale. Exilul Regelui pare să fie, pînă acum, opera de referinţă a unei autoare croite pentru a scrie despre monarhia românească. DM ia o distanţă bine măsurată faţă de faptul istoric şi evacuează din cercetarea sa anecdoticul spumos, dar irelevant într-o panoramare mai degrabă austeră a exilului M.S. Regelui. Sînt multe documente inedite şi valoroase în volumul semnat de DM, dar menţionarea lor nu este prezentată exclamativ, cu aerul descoperirii unor lăzi cu aur. Dimpotrivă, dominante rămîn emoţia rece şi o altitudine a viziunii ce scanează exilul regal în articulaţiile care, într-adevăr, contează.

Deşi ştiută, deşi previzibilă, vibrează în paginile cărţii imaginea tare a Regelui care se comportă ca un Rege în cele mai nenorocite situaţii. Regele spune, curat şi direct, acelaşi lucru: „Eu nu voi impune poporului român monarhia; poporul român trebuie să decidă“ (DM citează din Newsweek, numărul din 8 ianuarie 1968). Monarhul român a trăit, pur şi simplu, în paradigma Constituţiei din 1923. DM găseşte în arhiva Deutsche Welle o mărturie fenomenală din 8 ianuarie 1988, cu Regele Mihai I justificînd, după atîţia ani, motivaţia adîncirii sale în tăcere: „Rolul mi l-am asumat, dar nu în public, fiindcă Constituţia Regatului încredinţează guvernului răspunderea declaraţiilor publice ale Monarhului. În 1986, însă, n-am mai răbdat şi am dat un interviu la Paris, socotind că nu mă mai pot conforma legilor, atunci cînd Naţiunea română se află în pericolul de a fi distrusă“.

Faza dintîi a exilului este tonică, suveranul în exil al României fiind foarte bine primit în Anglia, la început de martie 1948, de Regele George VI, premierul A.R. Atlee şi
W. Churchill şi, în 22 martie, în SUA, de preşedintele H. Truman. În conferinţa de presă comună, Regele Mihai avea să declare că „sperăm cu toţii că mă voi reîntoarce“, apreciere împărtăşită şi de preşedintele american. Diana Mandache face numeroase trimiteri documentare la faza a doua a exilului M.S. Regelui – aceea a estompării speranţelor şi a de­bandadei organizaţiilor din emigraţia românească în urma schimbului de vizite Richard Nixon – Nicolae Ceauşescu din 1969‑1970. BBC începuse să-l cenzureze pe Rege, în timp ce Europa Liberă refuza să difuzeze mesajele monarhului către ţară. În fine, venirea la putere a lui Ronald Reagan în 1981 şi, mai ales, a lui Mihail Gorbaciov în 1985 au repus în drepturi năzuinţa Regelui de a se întoarce într-o Românie eliberată de comunism.

Un merit particular al acestei prime sinteze laborioase a exilului Regelui Mihai I rezidă, în interpretarea mea, în expunerea urmăririi furibunde a acestuia de către fosta Securitate. Tabloul este uluitor. Securitatea mişuna peste tot, muta unde şi cînd voia, avea agenţi infiltraţi care urmăreau orice mişcare a Regelui şi a membrilor familiei regale. Pe 21 februarie 1987, ofiţerul „Dincă“ ia legătura cu agentul „Sergiu“ şi îi solicită unui anume Robert L. Munteanu, angajat al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, să-l informeze pe dr. Halfdan Mahler, directorul OMS, că o „angajare, fie şi temporară, a vreunui reprezentant din familia «STRĂINUL» [adică Regele Mihai – n.m.] va fi interpretată ca un gest politic neamical, ceea ce va avea consecinţe asupra bunelor corespondenţe cu uniunea, care există în prezent“ (pag. 152). În iunie 1985, ofiţerii „Mihai“ şi „Robert“ telegrafiază din Italia date despre Villa Sparta, fostă reşedinţă a Reginei‑Mamă Elena, ulterior vîndută unor cetăţeni italieni. O menajeră a vilei (Florica Margata) informează Securitatea că nu sunt indicii că „Rex (Regele Mihai) s-ar fi stabilit în Rodna (Roma)“.

Unul dintre personajele cele mai influente din preajma M.S. Regelui a fost, pentru foarte mulţi ani, jurnalista elveţiană de origine română Nicolette Franck căreia DM îi dedică un capitol special din carte: „Nicolette Franck, un personaj de film“ (pp. 189-194). Numită conspirativ „Franciska“, apoi „Mia“, în fine, „Nimfa“, Franck turna pe rupte, la ambele capete: la poliţia politică românească şi la serviciile de spionaj elveţiene. Ambele servicii secrete ştiau unele de altele. Nimfa Nicolette servea la cererea clientului. Ar fi interesant de menţionat schimbarea de atitudine a Nicolettei Franck faţă de Casa Regală după căderea comunismului. Martori oculari confirmă că, în decembrie 1989, primul draft al comunicatului către ţară al Regelui Mihai I a fost redactat de Ioan Mocsony-Stârcea, fost demnitar al Casei Regale, şi transmis cu toată opoziţia zbuciumată a Nicolettei Franck. Aceeaşi reacţie convulsivă a avut-o Franck la aflarea veştii că Principesa Margareta intenţiona să înfiinţeze o fundaţie umanitară în România, la începutul anilor ’90. În fine, Nicolette Franck s-a dat de ceasul morţii pentru a-l convinge pe Rege să nu admită căsătoria Principesei Margareta cu viitorul Principe Radu, în septembrie 1996. Motivul invocat de Franck a fost că, pe atunci, Radu Duda ar fi fost „un securist infiltrat cu scopul de a compromite Casa Regală“ (Adevărul, 13 octombrie 2006). Franck ar fi dedus această intruziune via Petre Mihai Băcanu căruia i-ar fi fost arătat de către cineva care s-ar fi recomandat ca fiind un ex-general de Securitate un pretins dosar incriminant pentru Radu Duda. Nimeni n-a produs însă nici o probă. Cine ştie în luntrea (luntrile?) cui se va fi aflat atunci N. Franck, într-adevăr, cum scrie DM, un „personaj de film“. De comedie horror, cu securişti idioţi.

Închid capitolul pentru cîteva consideraţii de final. Este nespus de încurajator să descoperi apariţia unor istorici tineri, calificaţi pentru exegeze întemeiate pe studiul unor arhive pretenţioase, mai ales externe. Unul dintre aceştia este, fără îndoieli, Diana Mandache. Nu-mi ascund delectarea în faţa stilului „british“ al exprimării, cu tonul egal şi fluiditatea lipsită de ostentaţie a punerii în pagină a unor episoade istorice tratate, îndeobşte, într-un registru patetic. Exilul Regelui este o examinare în spirit academic a celei mai dureroase acolade din istoria monarhiei româneşti. Laud vrednicia autoarei şi încumetarea ei de a fi cercetat o jumătate de secol (30 decembrie 1947-28 februarie 1997) din istoria suveranului României. Ultima frază a volumului Dianei Mandache lasă deschisă o aporie către anii ce vin: „… şi după 1997, deşi a vizitat periodic România, monarhul a ales să trăiască în Elveţia, înţelegînd că destinul Coroanei nu se terminase, aşa cum, pentru mulţi din vechea emigraţie politică, România de odinioară a rămas doar un vis“ (p. 231).

http://www.observatorcultural.ro/.../regele-un-exil-fara.../

 

 

Prospectiv A-z:

Iata si 2 comentarii la textul d-lui Cristea:

1) lucid

Eu nu am auzit de „istoricul” madam mandache – dar i-am vazut recent inca o cap-de-opera – un volum despre madam Lupescu, deci joaca la toate capetele. Penibil si atacul la Nicolette Frank, o ziarista care a facut multe servicii Romaniei profunde prin articolele de dinainte de 89 iar dupa prin demascarea energica a amaratului turnator actorash duda. Sunt notorii gasirea numelui astuia pe lista colaboratorilor secu aflata in cabinetul primului secretar de la Iasi in 22 decembrie si „povestea” cu deplasarea sa – actor sub-mediocru! – in vest in anii 80 cand practic nimeni in afara „colaboratorilor” nu primea viza. Povestea cu Mocsony-Starcea e si mai penibila – individul a fost abandonat de ex-rege in septembrie 1947. In arest, ca sa-si scape pielea, intai l-a acuzat – mincinos, evident – pe Patrascanu de cooperare cu serviciile americane – a fost si martor la proces, apoi pana in 1964 a scris in inchisoare cateva mii de pagini de „memorii” in care asa-zisa casa regala, mai ales Carol II dar si Mihai – apar mai mult decat jalnici. A fost trimis in 1965 in Elvetia unde exilul l-a boicotat – se aflase cate-ceva din ce scrisese in „memorii” (interesant, NIMENI nu vrea sa i le publice astazi). Nici ex-regele nu l-a prea inghitit – a murit in 1992. Despre cum s-a comportat Mihai in exil exista o marturisire nimicitoare in jurnalul lui Raoul Bossy. Prin 1955-57 ex-diplomatul e primit la Versoix. La finele vizitei ii reproseaza ex-regelui ca nici nevasta-sa, nici fetele nu stiu o boaba romaneste. Mihai se justifica: cand inca mai aveam servitori din tzara, fetele o rupeau pe romaneste, dar acum nu mai au cu cine sa vorbeasca limba romana. Bossy comenteaza sarcastic in jurnal: nu mai au cu cine sa vorbeasca romaneste? Dar cu TATAL LOR?
Bref, asa-zisa casa regala e azi un clan (mai precis trei) de borfashi – vezi nerusinarea de a nu plati impozit pe bunurile din Savarsin, cand acea comuna saraca are nevoie de atatea investitii, pe motiv ca ex-regele ar fi „veteran de razboi”. Singurele acte razboinice ale lui Mihai au fost vizitele pe Frontul de Est pe post de tzutzer al maresalului si parada celebra din 1942 de la Bucuresti pentru armata romana care cucerise Odessa, cand a stat la tribuna langa maresalul Keitel. Noul guvern ales in toamna va trebui sa organizeze un referendum intreband romanii daca vor ca Statul sa redevina proprietar pe bunurile retrocedate celor trei clanuri – madam Duda et co, inclusiv prentzeasa puscariabila in USA pentru lupte de cocosi ilegala, prensul Paul – craca Zizi Lambrino si habsburgii de mana a saptea mostenitori ai printesei Ileana (porcaria cu retrocedarea Branului e pur si simplu super-ticaloasa). E cazul sa ne luam tzara inapoi.

2) raoul georgescu

Nu este o surpriză că regele era ”anturat” de securiști. Păcat că informațiile încep să apară atît de tîrziu. Oare de ce? Nimeni nu știe ce s-o fi șters din arhive sau cîți securiști care l-au urmărit pe rege stau la adăpostul dosarelor de siguranță națională. Ce se mai întîmplă prin CNSAS? E o instituție uitată, chinuită de o lege castrată. A fost nevoie de o cercetătoare curioasă ca să aflăm, după 26 de ani de la revoluție, ce mișunare de securiști era pe lîngă rege. Ce-a păzit CNSAS-ul?

 

 

Preda Mihailescu " Ce-a păzit CNSAS-ul?" - Auzi intrebare! CINE a pazit CNSAS-ul!

 

 

Smaranda Dobrescu Daca Casa Regala accepta un fel de institutionalizare a sa in cadrul Republicii, aspiratia actuala sau viitoare de a accede la vreun tron mi se pare iluzorie. Banuiesc ca pentru regalisti acceptarea ar fi un gest de tradare fata de ideea de monarhie.. Cat despre Dragnea, el face gesturi pe care le evalueaza doar in castig de imagine si voturi. Banuiesc ca se inseala asteptandu-se ca electoratul monarhist sa-i surada si sa-l aplaude..

 

 

Mihai Ion Turcu Imediat am suspectata ca este o manevra electorala. Majestatea Sa este Regele Romaniei, nu este suveranul Romaniei. Mai este si Maresal al Romaniei.Are si statrutul de ex sef al statului. Toate acestea-i confera o conditie unica care nu are nevoie de ceva in plus.Nadajduiesc ca detine un pasaport diplomatic , la fel si MS Regina. Liber de constrangeri prin lege, altele decat cele ale oricarui cetatean liber al Romaniei, a facut bune oficii diplomatice in favoarea interesului national potrivit juramantului sau de credinta ca Rege si militar.Romania prin referendum poate redeveni monarhie daca cetatenii Romaniei raspund pozitiv.

 

 

Gheorghe Gradinaru Este o negociere pe "ciolan" dat fiind situatia de sanatate a regelui si a implicatiilor juridice si patrimoniale ale decesului acestuia. Oricum nu are nimic de a face cu interesul poporului roman.

 

 

Mihai Ion Turcu In masura in care admitem ca Romania ar putea redeveni regat este important de discutata despre dinastia regala. Contrar chestiunea ramane cel mult culturala si privata.