vineri, 5 septembrie 2014

Spagatul peste Ucraina al Doamnei Merkel



Spagatul peste Ucraina al Doamnei Merkel-24 august-2014
Un Prospectiv a distribuit o fotografie postată de Maurice Brunet.
Gabriel Chircu Bolshoi school of dance and high class manners.
Gradinaru Gheorghe Cata finete, gingasie si feminitate degaja.Te poti chiar indragostii de ea daca ai crede in succesul spagatului in politica
G.C  flying under the radar
Un.P Sa fie Angela Merkel aceea care mai da civilizatiei o sansa?

"În acel moment, Războiul Mondial îmi părea o manifestare făţişă, iminentă şi inevitabilă, a crizei istorice iar străduinţa mea era îndreptată spre a o înţelege prin examinarea spiritului secolelor precedente - şi nu doar a câtorva ani...Apoi am văzut prezentul - Războiul Mondial care se apropia - într-o lumină complet diferită. Acesta nu îmi mai apărea ca o constelaţie momentană de fapte întâmplătoare, rezultate ale sentimentelor naţionale,ale influenţelor personale sau tendinţelor economice învăluite de aparenţa unităţii şi necesităţii prin schemele politice şi sociale de tip cauză-efect ale vreunui istoric, ci ca un tip de schimbare istorică a unei faze care se petrece în interiorul unui uriaş organism istoric, schimbare definibilă prin busola care se orientează în funcţie de un punct predestinat cu sute de ani în urmă". Oswald Spengler, Declinul Occidentului, vol.I p.p.46-47

Citeste mai mult: adev.ro/nasul4
Miki Marinescu-Colea Toți adepții lui Mircea Badea cred în șpagatul politic!!!
Viorel Straoanu Daca da o sansa civilizatiei sigur o va face ca sa o implementeze pe aceea tipic germana...sa-i fie de bine.Mie nu-mi trebuie civilizatia teutona.Danke.Vreau civilizatie latina ca asa am iesit ...de unde am iesit ,latin care face gratar in curte fara sa ma pirasca vecinul la politie si pompieri ,nu vreau o civilizatie unde delatiunea e la rang de obligatie patriotica si motiv de mindrie,imi ajungea moartea caprei vecinlui tipic romaneasca

Un.P Ce-i de preferat, razboiul drept sau pacea stramba? Ghilimele se pun de voie.
 Un.P Also sprach Merkel.   http://euobserver.com/foreign/125331
Merkel has indicated she is willing to make concessions on EU-Ukraine relations ahead of peace talks with Russia in Minsk.
V.S  Eu am invatat ca o impacare strimba e mai buna decit o judecata dreapta,Ghilimele nu se pun.
Smaranda Dobrescu Oare a avut D-na Merkel inainte vreo discutie, asa, ca-ntre femei cu Victoria Nuland sau se muta frontul in alta directie?Nu de alta, dar ca sa avem date complete sa evaluam intrebarea lui Un Prospectiv!
M.M.C May be Victoria changed the "Fuck the EU" comment ... which was a pretty impressive tradecraft ...
Andrei Ilarionov, ex-consilier al preşedintelui rus, Vladimir Putin, consideră că înainte de tratativele ce se vor duce la Minsk la 26 august, Rusia şi Germania au deja nişte condiţii care îi vor fi impuse lui Petru Poroşenko, iar președintele ucrainean va fi convins să le acceptate. „În ziua aniversării a 75-a de la semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, Putin şi Merkel au elaborat, nu fără şansa de a fi realizat, pactul Putin-Merkel pentru instalarea controlului asupra Ucrainei”, scrie pe blogul său Andrei Ilarionov, citat de DESCHIDE.md.
Deşi poziţiile lor vizavi de democratizarea spaţiului ex-sovietic în mare parte diferă, şefii celor două state au acelaşi punct de vedere în problemele cu care se confruntă în prezent Ucraina, consideră expertul rus.
„Atitudinea negativă a doamnei Merkel faţă de apropierea Georgiei şi Ucrainei de NATO este bine cunoscută încă de la summitul din 2008 de la Bucureşti, unde cancelarul german a blocat iniţiativa ca aceste două ţări să obţină planurile de acţiuni pentru aderarea la NATO. La începutul verii curente, Merkel a propus în calitate de negociator în tratativele dintre Ucraina şi Rusia pe nimeni altul decât pe... cumătrul lui Putin, Medvedciuk”, afirmă Andrei Ilarionov.
În opinia ex-consilierului preşedintelui rus, poziţia comună elaborată de Putin şi Merkel are aproximativ următorul conţinut: încetarea focului din ambele părţi; acordarea unui statut special regiunii de est a Ucrainei şi crearea „Novorossiei”; renunţarea Ucrainei de a adera la NATO şi a se apropia de această structură internaţională; renunţarea Ucrainei de a adera la UE; soluţionarea problemelor ce ţin de gazele ruseşti în favoarea „Gazprom”-ului şi a Germaniei; pentru acceptarea tuturor acestor puncte, „Novorossia” va obţine de la Uniunea Europeană (Germania) 500 milioane de euro.
Ilarionov consideră că Petr Poroşenko a acceptat deja aceste condiţii de negocieri. „În primul rând, Poroşenko a declarat deja că la Minsk va milita pentru pace. În rândul al doilea, el a acceptat deja ajutorul în valoare de jumătate de miliard de euro pentru ajutorarea Donbasului. În al treilea rând, pactul Putin-Merkel a fost acceptat de către Poroşenko doar după ce vice-preşedintele american George Biden !!! a promis Ucrainei doar ajutor economic", concluzionează Andrei Ilarionov. Întâlnirea trilaterală va avea loc în capitala Belarusiei la 26 august. La ea vor participa preşedinţii Ucrainei, Belarusiei, Rusiei şi Kazahstanului, precum şi trei reprezentanţi ai UE.

Alexandru Botu Prea cracanata este Germania in caricatura de mai sus....
M.M.C  Așa e totdeuna. ..

The European Union Isn't Going To Bail Out Ukraine

The European Union has had a pretty rough run over the past seven years. Economically, things are simply catastrophic. The Eurozone is not only experiencing an output slump that is even worse than the great depression, it is also teetering dangerously close to outright deflationUnemployment remains persistently high everywhere except Germany: it is still above 25% in both Greece and Spain, and above 10% in Portugal, Italy, and France. The forecasts are hardly encouraging, with expectations of little or no growth in 2014 and an exceedingly modest rebound predicted for 2015. The situation is so desperate and hopeless that respected economists like Tyler Cowen have started to compare the performance of the more sclerotic European economies with the de-industrialization of 19th century India.
Politically, things aren’t a whole lot better. The most recent elections to the European Parliament in late May saw Euroskeptics and radicals of various stripes storm to unprecedented victories. Even The Economist, which has been relentless in its promotion of the EU, sounded the alarm, admitting that the previous “bastion of European federalism” was set to become a “beachhead for all sorts of anti-Europeans.” There’s also the small matter that Viktor Orban, Hungary’s president, has all but declared war on “liberal democracy.” This is just a little bit awkward because Hungary is a member of an organization explicitly founded on liberal democratic concepts. The EU is now in the unprecedented position of needing to confront an avowedly “illiberal” regime within its own ranks.
As I hope the above makes clear, the EU is barely holding itself together. Even in a relatively optimistic scenario, it will have experienced a “lost decade” of economic growth, and tens of millions of Europeans will have had their professional lives deeply and negatively impacted by the European elite’s inability to effectively respond to the crisis. Political radicalism has already been strengthened to a frightening degree, and its anyone’s guess where the process will lead. In such a situation the EU is pretty obviously not in a position to bail anyone else out. Economically the EU doesn’t have the money and, politically, there is no will for further “expansion.”
Swedish Foreign Minister Carl Bildt, who is well known for his extensive use of social media and for his support of Ukraine’s integration into European institutions, hasn’t gotten the message though. The other day he tweeted the following:
Important that Germany Chancellor Merkel now raises the issue of EU help in rebuilding of Donbass region. Will be needed. And expensive.
To the extent that Bildt convinces anyone in Ukraine that the EU will ride to the rescue he is being cruel. There is no other word for it. The EU is not going t help rebuild the Donbass. Full stop. Even if the EU (read: Germany) had sufficient funds at its disposal for this sort of effort, which is increasingly doubtful, the recent election made clear that popular enthusiasm for the EU project is evaporating almost in real time. There is precious little enthusiasm among the German public for bailout of other Eurozone members. The idea that Germany will consent to spending tens of billions of dollars rebuilding Eastern Ukraine is completely and totally divorced from political reality. Can anyone seriously imagine Angela Merkel, whose country recently had its 2014 growth estimate downgraded to a mere 1.5%, going in front of the German public to demand a substantial outlay for Ukrainian infrastructure? It would be political suicide, and Merkel is clearly a clever enough politician to understand this.
Ukraine and its political leadership needs to understand that, regardless of Bildt’s musings, the country’s “European choice” is not going to be underwritten by anyone else. Basic political reality in Germany and the EU, particularly the rapid growth of Euroskepticism, means that no help will be forthcoming. Kiev will have to chart its own course, and will need to find a way to pay for the (enormous!) expenditures of repairing its Eastern industrial heartland.
S.D  Asadar, Germania poate sa ajute financiar Ucraina sau nu? Avem aici doua stiri cam opuse.
A.B  Germania nu se poate ajuta decat pe ea. Daca se nimereste ca asta sa prinda bine si altora, deja este o chestie secundara. Ei nu se vor risipi in "export de revolutii sau de solutii", sunt nemti si stiu bine ce trebuie facut si ce nu trebuie facut. Daca si altii ar gandi la fel, multe lucruri s-ar clarifica.
Un.P De acord, deocamdata. Mai putin atunci cand l-au montat pe Lenin cu a sa revolutie. Nu exista mare putere care sa nu exporte revolutii/'solutii'.
A.B Da, dar atunci s-au epuizat, s-au sleit de tot, era cat pe ce sa dispara (va garantez ca daca americanii nu ar fi intervenit in Razboi si Rusia castiga, nemtii ar fi fost o natiune supusa model de disciplina!). Acum folosesc alte mijloace, exporta valoare adaugata extrem de scumpa care ii imbogateste pe ei si ii slabeste pe importatori. Asta inseamna ca ei au invatat ceva din istorie, ceea ce este intrutotul de respectat.
Pana la urma, se pare, si rusii au invatat permanent din istorie. Vorbesc de invatatura care are valoare de intrebuintare imediata, nu contemplativa, peste secole si milenii.
A.B  Nu am confundat , mai sus, realitatile WW1 cu cele ale WW2. Am considerat ca logic au fost in continuare. Cele doua razboaie mondiale le-au produs nemtilor atatea daune incat daca n-a fi si invatat ceva esential din ele ar fi putut disparea ca stat. Nu vor mai repeta Lenini si nici cuceriri teritoriale.
Un.P NATO officials are considering deploying a long-planned missile defense system -- aimed at protecting Europe from attacks from the Middle East -- against Russia as well, SPIEGEL has learned.

Calls for such an expansion to the system's remit, which is backed by the United States, are growing in Poland as well as in NATO member states Lithuania, Estonia and Latvia. In the run-up to next week's NATO summit, the four countries called for the remaining members to agree on language at the summit that would pave the way for the plan. They feel threatened by Russia's intervention in Ukraine.

But the majority of NATO members, especially Germany, are opposed to the proposal, warning that it could result in an unnecessary provocation of Moscow. Representatives of these countries have warned that NATO has for years pledged to Russia that the missile defense system would not be directed at the country. Further debate on the issue has since been delayed until after the summit.

Hardliners did, however, succeed in pushing through one issue prior to the summit: The so-called reinsurance measures for Poland and the Baltic states -- the placement of four companies and an increase in the number of reconnaissance flights on NATO's eastern border -- will not automatically expire after one year as originally planned. German Chancellor Angela Merkel had demanded that the military action be re-approved by all NATO member states after one year. Ultimately, however, Berlin was alone in the position and abandoned its stance.

http://cdn2.spiegel.de/.../image-725109-galleryV9-szrb.jpg
Nicoleta Surdei 29 august
1916: Primul Război Mondial: Germania declară război României.
1941: Al Doilea Război Mondial: Peste 600.000 de germani sunt deportați de către Stalin către Siberia și Kazahstan
It's time Obama and other world leaders intervened militarily to end Russian attacks on Ukraine.

marți, 2 septembrie 2014

O țară a nimănui la porțile Occidentului (3) - Adrian Severin


Un Prospectiv  Un episod cheie in explicarea desertificarii Romaniei. Ce nu pot intelege este cum de atatia oameni cu scaun profesional la cap inca o tzin cu Basescu/neoliberalismul colonial in Romania. Pe de-o parte este comoditatea profesionistului pe spatiu ingust, pe de alta e rodul muncii plesoizilor-brucano-tismaneni iceristi/humaitasisti/ghedesisti.
MIZA debarcarii (guvernului Ciorbea/lui Adrian Severin): "Azi îmi apare cu claritate că ceea ce se urmărea era stricarea echilibrului dintre anti-colonizare și pro-occidentalizare în politica românească."
Un alt mijloc decat Traian Basescu: "În acest context, un element semnificativ, acoperit oportun de zgomotul scandalului artificial întreținut, este apariția de nicăieri – în orice caz, din afara partidelor care formau coaliția guvernamentală – a domnului Andrei Pleșu. Cu viteza fulgerului, partidul ministrului de externe demisionar (mai exact tandemul Roman-Băsescu) îl propulsează pe acesta în funcția devenită astfel vacantă. Funcție pentru care nu îl recomanda nici afilierea politică nici experiența profesională nici înclinațiile personale. (Lucru pe deplin confirmat ulterior."
REZULTATUL: "Produsul acestei colaborări este, probabil, succesul ingineriei geo-politice prin care “Axa Washington-Londra” s-a încrucișat cu “Axa Berlin-Moscova” la București, castrând destinul euro-atlantic al românilor."
Pentru restul, accesati linkul la text si reveniti, va rog cu comentarii!



O țară a nimănui la porțile Occidentului (3) - Adrian Severin


Este de necontestat că Guvernul Ciorbea a căzut ca urmare a acțiunilor lui Traian Băsescu. Acesta a încălcat în mod ostentativ o serie de reguli privind solidaritatea și disciplina guvernamentală stabilite de comun acord, provocându-l pe primul ministru să îi ceară demisa. Ca reacție la respectiva cerere, miniștrii social-democrați au demisionat în bloc și astfel, lipsit de susținerea majorității parlamentare, guvernul a căzut. Îi va urma Guvernul Radu Vasile în care vioara întâia va fi Băsescu însuși. Această guvernare va inaugura era nefastă a corupției de sistem și a „domniilor neo-fanariote”. Adică a milionarilor de carton, a închinării României în fața intereselor străine și a dregătorilor români „unși” de străinătate; respectiv exact ceea ce acțiunea „lista lui Severin” încercase să împiedice, reușind numai să amâne.

Pentru ca evenimentele descrise să se producă era nevoie, însă, de înlăturarea prealabilă din Guvern a vicepremierului și ministrului de externe USD, cel mai important reprezentant al partenerului secund din „coaliția celor trei coaliții” (CDR-USD-UDMR), care susținea atât menținerea majorității parlamentare cât și ideea constituirii unui bloc național transpartizan menit să asigure realegerea Președintelui Emil Constantinescu. Era nevoie, deci, de îndepărtarea mea.

Așa se explică isteria scandalului cunoscut sub numele de „Lista lui Severin”, isterie amorsată la nivelul guvernului și al partidelor de guvernământ de către…ministrul transporturilor; nimeni altul decât onorabilul domn Traian Băsescu. Nici funcția sa guvernamentală nici cea în partid nici profilul public nu îl indicau a fi persoana cea mai chemată a se inflama în asemenea hal pe marginea unei declarații prin care șeful diplomației române, superior ierarhic din toate punctele de vedere, încerca să neutralizeze din fașă încercările mai multor actori externi (deopotrivă presupuși adversari și presupuși prieteni) de a controla politica românească, inclusiv prin acțiuni de dezinformare și manipulare a opiniei publice, precum și prin propulsarea la conducerea statului a unor persoane aflate la dispoziția lor. Cu toate acestea, pe când „acuzatul” se afla în străinătate și profitând de absența lui, Traian Băsescu a convocat mai mulți lideri politici în biroul său de la Ministerul Transporturilor spre a pune la punct planul debarcării celui care pentru întâia dată denunța public tentativele de „colonizare” a României și era un obstacol principal în calea dărâmării Guvernului român, poate naiv dar cert pro-occidental. (Azi îmi apare cu claritate că ceea ce se urmărea era stricarea echilibrului dintre anti-colonizare și pro-occidentalizare în politica românească.)

În acest context, un element semnificativ, acoperit oportun de zgomotul scandalului artificial întreținut, este apariția de nicăieri – în orice caz, din afara partidelor care formau coaliția guvernamentală – a domnului Andrei Pleșu. Cu viteza fulgerului, partidul ministrului de externe demisionar (mai exact tandemul Roman-Băsescu) îl propulsează pe acesta în funcția devenită astfel vacantă. Funcție pentru care nu îl recomanda nici afilierea politică nici experiența profesională nici înclinațiile personale. (Lucru pe deplin confirmat ulterior.)

În continuare, dacă Traian Băsescu subordonează statul oligarhiei instituțiilor finanțatoare internaționale în calitate de coordonator general al negocierilor cu FMI și BIRD, Andrei Pleșu demolează diplomația română. Diplomați de cea mai înaltă calificare profesională și verificat patriotism sunt îndepărtați, uneori cu brutalitate. „Decât să știi greșit mai bine să nu știi nimic!” Este lozinca sub care sunt trecuți pe linie moartă profesioniștii.

Mai grav decât atât, ministrul Pleșu, în pofida reputației pro-occidentale, după ce oprește ofensiva atlanticistă a Românei – spunându-i Secretarului de Stat al SUA, Madeleine Albright, că nu mai insistă cu privire la intrarea țării în NATO ci așteaptă ca aceasta să îi telefoneze atunci când va dori să ne invite (nu i-a telefonat) – lichidează toate construcțiile politico-diplomatice promovate anterior în înțelegere cu puterile occidentale ori de natură a le oferi acestora structuri de securitate regională gata construite și greu de refuzat sau de ignorat, în care românii ar fi jucat un rol esențial.

Exemplul cel mai grăitor este lăsarea în nelucrare a trilateralei Polonia-Ucraina-România. Consecințele prăbușirii acesteia se regăsesc și ele în actuala criză ucraineană care pune pe foc lumea euro-atlantică și provoacă fracturi transatlantice. Dacă ar fi rămas funcțional, acest parteneriat ar fi făcut dificile (inclusiv ca fiind inutile) sau chiar imposibile atât revoluția portocalie din 2004 cât și secesiunea rusofonă din 2014; atât conivența ruso-germană privind partajarea Europei centrale și orientale, cât și tergiversarea asocierii dintre Ucraina și UE.


Un alt exemplu este cel al reducerii la neant a trilateralei România-Ungaria-Austria, realizată cu efort și noroc, într-un context favorabil; trilaterală care ar fi urmat să fie extinsă prin asocierea Croației și Slovaciei. Nu este necesar să se insiste acum asupra avantajelor unui asemenea parteneriat constituit înainte ca statele menționate (cu excepția parțială a Austriei neutre) să devină membre NATO și UE. Oricum alta ar fi fost puterea de negociere și influența post-aderare a acelor state dacă s-ar fi prezentat ca un bloc furnizor de securitate iar nu doar ca niște solicitanți individuali în căutare de protecție. Merită menționată perplexitatea diplomaților austrieci care m-au întrebat după aceea, cum se face că România renunțase la un proiect pentru care chiar ea insistase, exact în momentul în care ceilalți parteneri, inițial reticenți, începuseră să îi descopere avantajele!

Pe aceeași linie se situează și indiferența față de Inițiativa de Cooperare în Europa de Sud-Est (SECI), lansată anterior de administrația americană cu co-participarea susținută a României și Austriei, sau lăsarea fără sprijin a Comitetului de acțiune pentru parteneriatul strategic SUA-România. Această atitudine a mers până acolo încât partenerii externi au solicitat Președintelui României numirea unui reprezentant personal care să contrabalanseze pasivitatea neprietenoasă a MAE. Desemnarea mea pentru îndeplinirea respectivelor misiuni (inclusiv la sugestia unor demnitari străini) a trezit reacția furioasă a altminteri afabilului domn Pleșu.

După părăsirea funcției de ministru de externe – din câte s-a văzut, fără regrete dar, probabil, cu sentimentul datoriei împlinite – domnul Andrei Pleșu a reapărut în calitate de consilier al Președintelui Băsescu; poziție surprinzătoare dacă se ține seama de expertiza sa, înclinațiile sale personale sau profesionale și finețea spiritului său ludic atât de contrastant cu vulgaritatea celui căruia ar fi urmat să îi dea sfaturi. Produsul acestei colaborări este, probabil, succesul ingineriei geo-politice prin care “Axa Washington-Londra” s-a încrucișat cu “Axa Berlin-Moscova” la București, castrând destinul euro-atlantic al românilor.


Din “portul” Cotrocenilor dl Pleșu avea să plece spre a naviga prin apele tulburi și cețoase ale așa numitei societăți civile, pe unde drumurile sale, după cum o remarcă și jurnaliștii ziarului „Curentul”, sunt neclare dar de unde va inspira sau seconda politica prietenului H.R. Patapievici în fruntea ICR. O politică perfect complementară cu politica decuplării reale de Occident, pe care a practicat-o – poate neintenționat (?) dar foarte eficient – în fruntea diplomației române.

Iată cum, mergând pe urma faptelor, lucrurile par a se lega. Dacă cineva le vede altfel, sper că va oferi contra-argumente și nu se va limita la a spune că …și mama mea a fost tebecistă (sic!); ori că avem de a face cu o simplă coincidență sau cu inadecvarea unor persoane, altminteri foarte capabile, în funcții accidental ocupate.

Este evident că integrarea României ca membru influent al familiei euro-atlantice nu poate decât să indispună Rusia, afectându-i capacitatea de promovare a intereselor în Europa centrală, de est și de sud-est, precum și în regiunea Mării Negre. Cum, oare, ar putea privi o țară ca Rusia, în care, degajând mistica puterii pure, se ciocnesc raționalismul pozitiv al Europei cu cruzimea suspicioasă a Asiei, o Românie împlântând steagul american la gurile Dunării, în drumul său spre Balcani, spre Transcaucazia și spre strâmtori? Fără îndoială ca pe o amenințare intolerabilă.

Asta nu înseamnă, însă, că numai Rusia dorește ca România să fie lăsată la porțile Occidentului. Același lucru îl doresc și națiunile imperiale occidentale pentru care o Românie europeană așezată solid pe picioarele ei este prea mare spre a fi integrată și prea indigestă spre a fi tolerată. O Europă politică integrând cu adevărat România nu poate fi dominată confortabil de hegemonii Apusului.

Deja Polonia afectează dimensiunea „optimă” a acestei Europe. Geografia europeană nu permite, însă, lăsarea ei în afară. Cu România identitatea geo-politică a comunității europene s-ar modifica favorabil dar această comunitate nu ar mai putea rămâne imperială ci ar fi obligată să devină federală; nu ar mai putea fi gestionată în sistem oligarhic ci ar trebui să se reinventeze ca democrație transfrontalieră. Fără România sau cu o Românie formal înăuntru dar în realitate afară (așa cum este cazul în prezent), Europa oligarhică poate trăi.

Pentru a facilita o asemenea soluție, de natură a-i mulțumi pe mulți (nu și pe români, desigur), pe de o parte, opinia publică europeană – dar în primul rând cea românească – trebuie convinsă că românii sunt structural corupți și esențialmente străini culturii Occidentului (românii trebuie să se simtă ca niște alogeni vinovați că există) iar pe de altă parte, legăturile instituționale ale României cu Occidentul trebuie să fie suficient de puternice ca să permită controlul și exploatarea ei de către acesta, și suficient de slabe pentru ca sancțiunile aplicate ei, excluderea sau marginalizarea ei, să nu aibă efect de recul asupra lui.

În fine, mai sunt și alți operatori politici ai „satului global” care „iubesc” România coruptă. În lume este nevoie și de o asemenea Românie. Un fel de Elveție eșuată, „neutră” și „nealiniată”, adică izolată și fără valori, cu bănci în care se ascund averile de pradă, cu societăți comerciale care spală banii negri, cu infrastructuri demne de un „porto franco” al traficanților globali, cu locuri sigure de refugiu unde agenții taberelor adverse pot să își bea liniștiți cafeaua sporovăind împreună. Un teritoriu-tampon locuit de o populație prestând servicii pe salarii mici și administrată de „guvernatori” desemnați prin consens internațional.

Pentru care dintre aceștia lucrează de fapt „agenții lui Băsescu”? Greu de spus! Poate pentru toți! De ce nu? Cu certitudine, însă, pentru unii din ei lucrează.

Și vor continua să lucreze chiar și după ce Băsescu nu va mai fi. Căci „reforma statului” pe care el a promis-o s-a săvârșit iar „neo-fanarioții” care vor astăzi să îi succeadă aspiră nu doar la locul său ci și la moștenirea sa politică. Vestea bună este că în curând Traian Băsescu nu va mai fi. Vestea rea este că, foarte probabil, regimul său va supraviețui sub conducerea nominală a unuia mai flămând, mai grăbit și mai puțin autentic.


Sau poate vom avea noroc??? În istoria noastră adesea norocul ne-a depășit meritele…



 Un.P Poate vom afla care au fost cei care l-au expus si sacrificat pe Adrian Severin din partidul din care facea parte impreuna cu Traian Basescu. Adica, cine au fost complicii lui Basescu, inclusiv din partidul din care facea parte dl. Severin?

Din episodul anterior am aflat cum a fost lasat cu ochii in soare cu lista omonima de tandemul Harnagea-Georgescuu, dela servicii, si de Constantinescu insusi--asa cum banuiam cu ocazia interviului extins ce s-a derulat acum cateva luni aici.

O alta intrebare este cum de odata cu venirea pesedeuluui la putere in 2000, partid din care a ajuns sa faca parte si Adrian Severin, nu s-au reluat initiativele de politica externa intrerupte in 1998--ma refer aici la trilateralele Polonia-Romaia-Ucraina si Austria-Romania-Ungaria. Va dati seama ce semnificatii ar fi avut aceste aranjamente in economia puterii regionale in contextul mai larg EUropean?
Smaranda Dobrescu Meritul lui Adrian Severin major in aceste zile este ca ne ajuta sa completam un puzzle care initial credeam ca reprezinta o scena din Alice in Tara Minunilor iar pe masura ce mai citim cate un episod din experienta si conexiunile lui Severin se contureaza un tablou din "Razboiul stelelor". Cateva remarci:

In 2000, in timpul guvernarii Isarescu dominata pana in iunie cand a devenit primar de acelasi ministru al transporturilor, cel care tinea cheile camarii PSAL si a telefonului cu BM si FMI, ministru de externe a fost Petre Roman, ajutat la Integrare de Eugen Dijmarescu Nu s-au simtit atunci cotituri majore fata de politica externa purtata de Andrei Plesu in sensul celor aratate in articol.

In perioada 2000-2004 eforturile s-au canalizat spre intrarea in Nato si realizarea road mapului, precum si inchiderea celor mai multe capitole de aderare.A fost un efort major din partea lui Mircea Geoana si Hildegard Puwak, tinuti strans de catre Adrian Nastase. Intrebarea ramane de ce cu socialistul Medgyessi in fruntea guvernului din Ungaria intre 2002 si 2004,cele doua tari nu au reusit sa preseze si sa impinga trilaterala spre consolidare?

Inteleg rolul vital actual al Romaniei care daca continua sa fie ca si inexistenta in UE ca partener cu drepturi egale structura , regulile si birocratia UE vor ramane nesatisfacatoare si caracterul imperial, respectiv de colonie al unor tari va continua pana la disperarea altora diferiti de noi. Pot fi constientizati actualii si viitorii lideri care batatoresc poteci batand la usile imperiilor pentru sustinere in tara lor de acest adevar?

Inducerea vinovatiei in masa din cauza coruptiei endemice si a lipsei noastre de cultura democratica ne-a facut depresivi si supusi peste masura, gata sa ascultam de orice glas care traverseaza oceanul sau vorbeste germana. Propun un studiu privind coruptia altor popoare, folosind criterii consacrate si popularizarea lui. Coruptia romaneasca trebuie sa se diminueze spre disparitie, dar sentimentul de depresie al celor mai mari corupti trebuie corectat chiar mai devreme.
Costel Gilca Wow! Cele mai autentice elemente de istorie actuala.
Tot ceea ce am banuit - Plesu agent atiroman, Basescu -neofanariot pur si simplu vad aici cu ochii mei ca o realitate cruda.
Mulțumim dl Adrian Severin!
Nedeea Burca Ma intristeaza faptul ca nu am inteles nimic la vremea respectiva. Chiar daca uneori am simtit, am intuit franturi de adevar...." Meritul lui Adrian Severin major in aceste zile este ca ne ajuta sa completam un puzzle care initial credeam ca reprezinta o scena din Alice in Tara Minunilor iar pe masura ce mai citim cate un episod din experienta si conexiunile lui Severin se contureaza un tablou din "Razboiul stelelor". Nimic mai adevarat, Smaranda! Intrebarea e, insa: pe ce cai ar putea domnul Adrian Severin sa limpezeasca perceptia opiniei publice, facand sa ajunga toate astea la urechile si la intelegerea unui numar cat mai mare de oameni?...E chiar " Marea Miza" a acestei toamne!
S.D  MI-e teama ca cei care l-au impins in afara politicii nu-l vor lasa nici acum. Si asa ...Toate aceste discutii de la grup sunt expuse in detaliu la : http://pefacebook.blogspot.ro/
N.B  Sunt convinsa ca vor incerca sa nu-l lase, dar conjunctura nu mai e chiar aceeasi... impresia mea e ca de data asta asta exista mai multe brese de comunicare... Multi dintre aceia care au fost manipulati - mai mult sau mai putin - incep sa aiba o percetie ceva mai corecta asupra acelei perioade, si nu numai.... Cu totii stim cat de important este rolul mijloacelor media in diseminarea ideilor. Presa cu adevarat independenta nu prea mai exista - si asta se stie - poate ca ar trebui creata... sau re-creata...
S.D  O spalare generala pe creier autoimpusa ar fi un inceput. A incepe sa gandesti cu capul tau da sanse la cat mai multi sa faca conexiuni si sa descopere.
N.B  Judecam cu capul nostru, de cele mai multe ori... dar in functie de informatia pe care o putem accesa.
Gabriel Chircu In conditiile lipsei aparente de oameni competenti in posturi ministeriale de anvergura, se vadeste necesitatea reintegrarii unor personalitati de certa valoare internationala si nationala precum A. Nastase si A. Severin. Tara nu-si mai poate permite sa iroseasca timp, bani si mai ales personalitati de calibru la asemenea timpuri tulburi si potential catastrofice pentru insasi existenta statului unitar roman.
Gradinaru Gheorghe Gabriel Chircu personal eu nu cred ca ar fi posibila in conditiile prezente a reintegrarii celor doi.Personal as fi multumit daca cei care vor castiga vor da dovada de intelepciune si sa ia in considerare eventuala consiliere din partea acestora
G.C  poate asa se vede de acolo, dela firul ierbii/tant pire pentru Romania.


Scrisoare deschisa catre prezidentiabilii nostri




Doamnelor şi domnilor prezidenţiabili, dincolo de bătălia din ce în ce mai joasă şi murdară în care este angrenată întreaga noastră clasă politică, unul dintre dumneavoastră, peste câteva luni, va trebui să reprezinte România în cele două mari alianţe din care facem parte: Uniunea Europeană şi NATO. De acelasi autor Culisele de la Bruxelles: noi portofolii în discuţie pentru Corina Cre... UPDATE Bursa zvonurilor la Bruxelles: Corina Creţu, Comisar European p... Bătălia pentru comisar Care vă va fi mesajul, răspuns al priorităţilor urgente ale spaţiului european şi al celui euro-atlantic? Foarte important de ştiut pentru că vocea dumneavoastră va reprezenta, în mod oficial, mesajul şi opţiunea României în materie de politici europene, prezente şi viitoare, precum şi în definirea noii agende a NATO. Să începem cu Uniunea Europeană, programul Juncker devenind programul de guvernare al noii Comisii Europene. Jean Claude Juncker şi-a anunţat deja priorităţile, cele care vor deveni foarte rapid politici europene în care România va trebui să fie pregătită să se integreze. Ştiţi oare cum s-ar putea face asta? Aveţi deja, ca prezidenţiabili, formulate opţiuni pentru a transmite un punct de vedere asupra eventualelor modificări, adăugiri, personalizări pe care le-ar putea solicita România pentru a ne apăra cât mai corect interesele naţionale? 1. În centrul priorităţilor viitoarei Comisii Europene se va situa creşterea economică şi piaţa muncii. În acest sens, spunea Juncker, piaţa numerică unică pentru consumatori şi companii este un element cheie al creşterii economice. De unde şi apelul său la anihilarea barierelor naţionale în materie de reglementare a sectorului telecomunicaţiilor, drepturilor de autor şi protecţiei datelor precum şi a gestionării frecvenţelor audio şi a dreptului concurenţei. Dacă noul preşedinte al Comisiei Europene spune că acesta este proiectul la care va începe să lucreze încă din prima sa zi de activite, dumneavoastră, doamnelor şi domnilor prezidenţiabili, sunteţi de acord cu principiul pieţei unice în acest domeniu şi al renunţării la barierele protecţioniste ale legislaţiei naţionale în domeniu? 2. O altă temă prioritară, evident, o va constitui Uniunea Europeană a Energiei – „combinarea tuturor resurselor europene, infrastructurilor şi ajungerea la situaţia în care să vorbim pe o voce unică în negocierile cu partenerii noştri externi”. O structură comună cu legislaţie unică europeană - una dintre provocările politice şi economice cele mai importante din întrega istorie a UE, combinată cu promisiunea ca, în această viziune de ansamblu, să crească foarte rapid şi în mod considerabil ponderea energiilor regenerabile, neconvenţionale, astfel încât Uniunea Europeană a Energiei să devină nr.1 mondial în ce priveşte folosirea acestui tip de energii. Doamnelor şi domnilor prezidenţiabili, sunteţi pregătiţi sau nu (şi cu ce argumente) să susţineţi această propunere revoluţionară care ar urma să schimbe din temelii actuala diversitate de politici energetice din Europa, cu toate costurile sale politice binecunoscute? 3. O altă prioritate esenţială: semnarea acordului comercial „rezonabil şi echilibrat” cu SUA. Doamnelor şi domnilor prezidenţiabili, din punctul de vedere al României, care ar trebui să ne fie poziţia în ce priveşte domeniile ultra-sensibile: agricultura şi normele de securitate alimentară, protecţia datelor personale, a celor de securitate în domenii extinse? Unde ar trebui să cedeze Europa şi unde nu? Veţi pune condiţii specifice pentru ca România să ratifice acest acord? 4. Chiar dacă nu suntem în zona euro, ne interesează sau nu o altă prioritate anunţată , anume gestiunea cotidiană asigurată de Banca Central Europeană? Sunteţi sau nu de acord -şi cu ce argumente - cu propunerea ca zona euro să fie guvernată de către Comisia Europeană şi de Eurogrup cu un preşedinte permanent, de facto, guvernator al zonei euro? Veţi pune condiţii în numele României pentru operarea unei asemenea schimbări fundamentale care ar putea determina şi modificarea unora dintre criteriile valabile acum pentru admiterea în zona euro? 5. Care este poziţia dvs. privind viitorul procesului de integrare european în contextul în care ţări precum Marea Britanie contestă acorduri deja semnate şi parafate şi cere, dimpotrivă, o mai mare independenţă a statelor membre în raport cu politicile comune decise la Buxelles? În opinia dvs., care ar trebui să fie, pe viitor, domeniile în care să fie extinsă competenţa instituţiilor comunitare şi care ar trebui să fie cele în care statele membre să-şi păstreze suveranitatea? 6. Care vă este poziţia privind propunerea de a se grăbi cât mai mult implementarea sistemului european de azil ? Din punctul dvs. de vedere, este România în stare să aplice reglementarile legale în domeniu? Care este, în viziunea dvs., proporţia actuală de avantaje/ameninţări pentru România ca posibilă viitoare ţară de azil pentru fluxurile din ce în ce mai importante care vin pe rutele clasice ale imigraţiei clandestine din Orientul Apropiat şi Asia? Sunteţi de acord cu ideea enunţată de Jean Claude Juncher care cerea "organizarea imigraţiei ilegale" ca fiind ceva în favoarea intereselor pe termen lung ale Europei? Veţi fi vreodată în favoarea stabilirii unei cote de imigrări la nivel de european? 7. Dacă prioritatea noii Comsiii Europene va fi cea de obţinere a unor frontiere securizate, care vă vor fi argumentele pentru a susţine că, în acest context, este necesară mai mult ca oricând admiterea ţării noastre în Spaţiul Schengen? 8. Care va fi, din punctul dvs de vedere, poziţia exprimată de România asupra angajamentului politic al noii Comisii Europene privind îngheţarea pe o durată de 5 ani a procesului de extindere spre est? Care credeţi că va fi consecinţa acestei decizii asupra viitorului european al Republicii Moldova? Cum credeţi că va influenţa opţiunile politice din Ucraina? 9. Cum estimaţi că ar trebui să decurgă pe viitor procesul de integrare europeană a pieţei comune a industriilor de armament? Care este, din punctul dvs. de vedere, prioritatea în acest domeniu pe care trebuie s-o aibă România? 10. Care ar trebui să fie priorităţile politicii externe a Uniunii Europene? Care ar putea fi pârghiile pe care ar trebui să le folosescă (sau să le creeze) pentru a deveni un actor politic mondial, pe măsura puterii sale economice? În acest context, care ar trebui să fie priorităţile sale de securitate şi apărare? Cum ar trebui definite mai bine "interesele europene" care ar trebui apărate şi pentru care s-ar putea interveni în cazul în care acestea ar fi periclitate? Este o listă deloc exhaustivă de întrebări, foarte importante, care ar trebui să obţină un răspuns clar şi argumentat în perioada următoare. Am convingerea că răspunsurile vor fi extrem de atent monitorizate şi că ele ar putea constitui un argument decisiv al succesului demersului dumneavoastră, doamnelor şi domnilor prezidenţiabili, dar şi al construirii credibilităţii internaţionale de care şi dumneavoastră şi România au atâta urgentă nevoie.
Un Prospectiv  UE nu-ti baga in traista, decat mana sa-si colecteze drepturile. Foarte importante aceste puncte de discutie.
Gradinaru Gheorghe Daca candidatii ar aduce in dezbatere asemenea subiecte sigur ar aparea si posibilitatea departajarii candidaturilor.
Un.P Bravo, domnule! Excelenta observatia. Putem merge mai departe si spune ca cei care nu abordeaza si aceste puncte sunt acolo pentru a satisface un alt program?!
Cristi Pantelimon La dreapta (așa-numită) nu cred să existe un candidat care să vrea să elaboreze un răspuns românesc la aceste puncte esențiale. La stânga, partidul-stat se descurcă în orice situație, datorită numărului mare de voturi și satisfacerii, pe această cale, a clientelei de partid. Așadar, ”corsetul european” (cum ar spune R. Golban) se poate strânge oricât, nu cred că interesează pe cineva cu adevărat. Europa are de partea ei, pe de o parte, liderii de dreapta, pe de altă parte oportunismul populist al celor de stânga. Oricum ai arunca banul, iese aceeași față.
G.G   Cristi Pantelimon de acord cu ultima observatie" Oricum ai arunca banul, iese aceeași față.". Si eu cred ca suntem la figuri impuse indiferent cine este la conducere. Diferenta o fac cei care ajung la putere cu un proiect( care se incadreaza in parametri impusi) dar in care majoritatea sa se regaseasca. De fapt aceasta ar fi in viziunea mea diferenta dintre oportunisti interesati sa castige puterea numai pentru satisfacerea intereselor personale si de grup si cei care sunt interesati in m od real de propasirea acestei tari si acestui popor.
Un.P "...cei care sunt interesati in mod real de propasirea acestei tari si acestui popor" ar trebui sa stie mai mult decat politica romaneasca. De exemplu, despre capitalism, limitarile acestuia si exemple de reusita nationala in capitalism jucat la impuse.

Marturisesc faptul ca n-am decat o vizibilitate limitata a peisajului romanesc la acest nivel de granularitate, dar nu pot numi pe careva. Dumneavoastra, co-prospectivii din teren, puteti?
Alexandru Botu Candidatii se razboiesc, vorba vine, sa ajunga Presedintii Romaniei, nu ai romanilor, ceea ce ii va determina sa ignore intrebarile.
Smaranda Dobrescu Deja se cam cunosc directiile si abordarile viitorilor candidati: statul de drept, coruptia, incriminarea falsa a stangii de orientare rasariteana, vs. traditii, ortodoxie, cresterea pensiilor si salariilor. Mesaje imprumutate de la unii la altii, atipice doctrinei, populism. Lasand la o parte ca unele din sloganuri nu tin de atributiile presedintelui, probabil ca nu se va aborda niciun subiect cu adevarat important, din cele expuse in articol, sau din urmatoarele:

1. Realizarea unui nou contract social.
2. Trecerea la o noua forma de societate (republica democrației inclusive și a capitalismului social).
3.Igienizarea întregului aparat de stat infestat de neo-cezarismul autoritar-populist al deceniului 2004-2014.
4.Renationalizarea statului roman in anumite domenii strategice.
5.Pozitionarea Romaniei in aliantele actuale sau viitoare in deplina egalitate de statut cu ceilalti parteneri., inclusiv luarea in considerare a unor viitoare situatii beligerante
Suma problemelor astfel exprimate face parte din programul unui membru al Consiliului European cat si a unui lider capabil sa adune energii in jurul unui proiect de tara care sa aduca incluziune sociala si detensionare in societatea supusa timp de 10 ani umorilor unui lider al dezbinarii nationale.
S.D  Aceste intrebari ar fi nu numai un test pentru viitorul Presedinte dar si un test pentru media care poate dovedi ca nu pune intrebari date in plic insotite de "multumiri"
A.B  Pai sa li se dea textul si testul cu intrebarile in scris. Sa fie publicate raspunsurile lor. Nu cred ca se pot sustrage sa raspunda, le-ar produce mare deranj. Dar cine sa le dea testul? Eu cred ca li s-a dat deja, dar nu li s-a cerut un raspuns imperativ si public.
S.D  Poate ca au fost chiar sfatuiti sa se fereasca de aceste intrebari si cum sa le preintampine.