Rânjetul de tupeist. „Moşulică, nu ne-am luat ţara înapoi”!

Rânjetul de tupeist. „Moşulică, nu ne-am luat ţara înapoi” – 26 noiembrie 2014

Petre Opris distribuie editorialul din Gandul scris de Alex. Livadaru

Astăzi, prietenii mei cu care povesteam înainte de turul 1 şi care simţeau înaintea mea că ne vom recupera ţara, m-au adus cu picioarele pe pământ.
- „Moşulică, nu ne-am luat ţara înapoi. Am ieşit, i-am bătut. Dar de abia acum începe lupta. Am citit un post pe Facebook în care unu' întreba dacă ştim care e senatorul sau deputatul care ne reprezintă în Parlament. Habar n-am. Am intrat pe net, m-am documentat, am aflat. Merg peste el în audienţă să-i spun cum să voteze şi ce să voteze, dacă vrea să fie votat!" E Tavi, prietenul "buruienos la gură" despre care scriam în textul „Ce-ar fi să-i batem?".
- „Votul ăsta m-a făcut să cresc mare. Prima dată m-am răsculat împotriva sistemului. Apoi mi-am dat seama că sistemul ăsta e ca un cancer cu metastaze. Primarul face ce vrea el şi ne spune că să ne mutăm în alt sector dacă nu ne place cum face el treburile prin cartier. Ţara asta trebuie schimbată până la rădăcină. Toţi şmecherii ăştia trebuie să dispară. Am votat cu Iohannis, am votat împotriva lui Mickey Mouse, da' n-am niciun chef să-i văd pe Blaga şi Anastase în primul rând în spatele preşedintelui. Nu de aia am ieşit eu la vot. Dacă ei cred aşa, înseamnă că nu sunt cu picioarele pe pământ. Că-s beţi, încă”.
- „Vreau să-mi fac emisiune tv de dezbatere publică” (el e MM, n-are treabă cu televiziunea, e project manager, negru ca tăciunele, ai nevoie de o baie de lumini ca să luminezi ecranul). „Vreau să citesc fiecare lege, fiecare hotărâre de consiliu local, fiecare licitaţie la vedere. Cred că ăştia nu-şi dau seama că ne-am maturizat. Ok, a fost şi emoţie, ne-am bucurat, ne-am dus în oraş. Ce nu par ei să înţeleagă este că ne-am trezit din somn. Păi dacă am schimbat noi neschimbatul, de ce nu i-am învăţa noi cum să facă politică şi să ne administreze banii? Vreau să particip la licitaţii pentru site-urile primăriilor. Vreau să le arăt că ce fac alţii cu zeci de mii de euro fac eu de patru ori mai ieftin şi am şi profit. Vreau să fiu liber să concurez cu nepoţii ăstora care pun gheara pe tot”.
- „Bă, voi vedeţi că Mickey Mouse are acelaşi rânjet de tupeist pe moacă? Adică ăsta crede iar „că-i face pe proşti”? Mi se rupe mie că a fost în Dubai. Mă, dar iarăşi minte? Iar vine şi ne spune că situaţia-i sub control? Ăsta spune că e supărat că n-a fost votat şi că merge să se reculeagă cu familia şi pleacă să danseze. Nu are bugetul gata, stă şi ne râde în nas. Dacă nu pleacă, am muncit degeaba să pun ştampila pe Iohannis şi să-mi conving bunicii să nu-l voteze pe Ponta”.
În faţa beţiei cu alcool şi fericire, vine momentul trezirii. Te întrebi unde ţi-a fost capul şi ce faci de acum încolo.
După alegeri, rămâne rânjetul de tupeist şi „momentul în care taci” durează o zi.
Prietenii mei vor o Românie transparentă, tehnologizată, care scoate corupţia din rădăcini.
Victor Ponta şi sistemul lui trebuie să plece.
România are nevoie de un partid de stânga total reformat, care să fie alternativă viabilă după alegerile din noiembrie 2014. Poate ei vor vota stânga, dacă devine stânga veritabilă.

Ionel Iani Velciov Cu o floare nu se face primavara nici daca o cheama "Floare de colt" si este mandria noastra nationala!!! Solutia este acolo unde nu ne place, in munca de chinez batran a gradinaritului ....

Preda Mihailescu Ma intreba azi un fost doctorand la fel: "ce urmeaza"? I-am raspuns ca Romania este chemata sa faca ceva ce nici o dmocratie inca nu a experimentat: societatea civila care l-a votat pe Johannis trebuie sa il secondeze pas cu pas in toate luptele de curatire de coruptie, fraude si minciuni de toate ffelurile - punctand la fiecare pas faptul ca "suntem pe faza", nu ne lasam inselati si suntem mereu pregatiti sa reactionam. O astfel de sustinere consecventa este necesara - si este necesara sa aiba loc in cadrul statului de drept si fara a crea dezordine civila prea devastatoare. Loc pentru a fi inventivi.

Smaranda Dobrescu Colegul nostru de grup Adrian Severin a facut o analiza la acest "si acum ce va urma?" identificand cateva masuri necesare si urgente, printre care:
.a) Președintele ales, dl Klaus Johannis, să se delimiteze de grupurile care s-au dedat la violențe - de acțiune și limbaj - cerându-le
încetarea imediată a manifestațiilor de stradă cu caracter anarhist.
b) .PSD trebuie să acorde sprijin președinției dlui Klaus Iohannis și totodată să negocieze cu PNL o atitudine coordonată, în așa fel încât să
fie evitată "capturarea" noului Președinte de către forțe extremiste;
c) Guvernul PSD trebuie să activeze diplomația română pentru a obține
garanții externe referitoare la combaterea extremismului politic și la
nefolosirea în România a forțelor și metodelor extremiste și subversive,
în contextul disputelor geo-politice care se consumă în jurul României
și în care sunt implicați principalii actori regionali și globali.

I.I.V  In asentimentul Doamnei Smaranda Dobrescu vin si eu cu varianta in care o mica vreme, neimportant ca durata, Dl. Presedinte sa declare ca deocamdata va face primi pasi fara nursingul consilierilor prezidentiali ... Nu cred ca "nici un tavan nu va pica" si nici alte "catastrofe" nu vor fi ...

P.M  Ma intreb daca este cuvantul potrivit "capturarea" de catre forte extremiste. Nu cred ca poate fi Johanis capturat. El poate insa fi cumva blocat in actiuni si decizii, asta este insa alt tip de impedimente si cere alt tip de masuri

S.D  Domnule Velciov, poate suna si mai bine "Nu garantez ca..."

S.D  Domnule Preda Mihailescu, ca sa intelegeti parearea lui Adrian Severin despre recentele alegeri( pentru care i-au sarit in cap toti cei care nu au retinut ca el insusi a votat cu Johannis), ar fi necesar sa cititi cele trei postari ale lui din insiruirea de la grup, incepand cu data de 17 luna aceasta

P.M  Voi incerca, stimata doamna Dobrescu, sa ii regasesc postarile mai vechi - sunt nedibaci pe facebook. Sper insa ca nu s-a inteles remarca mea ca o suplimentare "sarire in cap", ceea ce este departe de a fi. O simpla reactie reflexiva de corectie, independenta de persoana: intr-o situatie complexa ca cea actuala, mi se pare ca pericolul extremismelor in Romania este relativ scazut comparat cu restul Europei - dar coruptia si dezbinarea sociala ating culmile. Asemenea impresii sunt intr-adevar greu de confirmat si nu cred in studiile sociologice sau de opinii, pe care nu le falsifica un om pe care sa il pot intelege - deci desigur imi exprim o intuitie, care poate sa fie in acord cu ceea ce vad unii, iar altii pot sa creada ca dimpotriva, tocmai extremismul este baza coruptiei si a dezbinarii. Oricum in capul dlui Severin nu doresc sa sar - fie si doar din cauza faptului ca ultima data cand l-am vazut sau am auzit de el, negocia acel acord bilateral cu Ucraina, dupa care dl Kuzma a avut la televiziunea Romana istorica izbucnire de entuziasm "Dupa acest acord bilateral, sunt convins ca Romanii din Ucraina sa vor simti atat de in siguranta, ca vom inregistra la urmatorul recensamant de zece ori (verbatim, cifrele eu nu le uit) mai multi romani". Dar iata ca in loc de asta, dupa 17 ani, ei sunt impartiti in doua tabere - romani si moldoveni, sa para mai putini. No, asta este!

S.D  Domnule Preda Mihailescu, imi cer scuze pentru exprimarea mea neglijenta. Adevarul este ca ma refeream la toate comentariile de pe wallul sau unde plastic vorbind ar fi trebuit sa spun mai degraba ca a primit pietroaie in cap .Apreciez perceptia D-voastra ca dezbinarea sociala a atins cote nebanuite la noi, iar pozitia geostrategica si situatia conflictuala din zona a complicat si mai mult tensiunile interne si influentele exterioare. Daca nu veti gasi cele trei postari vi le pot trimite eu la o adresa daca mi-o veti indica.

Prospectiv FCh ."Ma intreb daca este cuvantul potrivit "capturarea" de catre forte extremiste. Nu cred ca poate fi Johanis capturat."

Domnule Preda Mihailescu, cu ce-i diferit dl. Johannis de dl. Constantinescu? Mai mult, daca inregistram stridenta revendicarii victoriei johannite de catre cei doisicevalasuta (Alba ca Macovei si minionii ei) e ca si cum stridentii ar fi colineari cu KWJ. Ca sa nu mai spun nimic despre pedeleii nereformati ce dau 80% din structura de partid din spatele d-lui Johannis.

As vrea sa cred ca domnia sa va ramane sensibil la vocea singurei societati civile organice pe care o observam in atatea zeci de ani, nu sunt sigur ca va fi asa (am experienta lui Obama ca indicator), dar noi avem datoria sa-l asistam.

Stefan Kovacs Interesant că proștii nu mor singuri. DIn păcate. Ideea tembelă a entuziasmului popular care ”știe” că Ponta și PSD-ul sunt proști și că ei vor vota ”Pentru o Românie mai sfântă ca soarele de pe cer ”(din păcate sunt prea cretini chiar și pentru așa ceva) deja îi transformă în intelectuali rafinați pe cei de la IMGB sau Apaca din 1990. ”Entuziasmul popular” are 2 surse- una onestă- cei plătiți- care măcar și-a făcut treaba- și cei mințiți- pe care trebuie să-i compătimim sincer. Așa cum tot sincer jeguri gen Gândul și Adevărul ar trebui călcate în picioare- mai ales în virtutea libertății presei.

P.FCh ."Am votat cu Iohannis, am votat împotriva lui Mickey Mouse, da' n-am niciun chef să-i văd pe Blaga şi Anastase în primul rând în spatele preşedintelui. Nu de aia am ieşit eu la vot. Dacă ei cred aşa, înseamnă că nu sunt cu picioarele pe pământ. Că-s beţi, încă”."

Nu inteleg, Ponta a pierdut si a facut un pas inapoi, dela Cotroceni. Inainte de a-i cere sa faca si al doilea pas inapoi, n-ar trebui sa faca un pas inapoi baracudele pedeliste din spatele lui KWJ?

S.K  Dl.Livadaru și susținătorii domniei sale au rămas la același nivel de entuziasm- evident plătit- cu o colegă de-a mea de școala generală și compunerile sale de clasa a 8-a. Și pe vremea respectivă- și acum spun ”Nema idei, entuziasm idiot”. Eroii, adică cei care au votat că nu le place mutra lui Ponta și că au fost păcăliți de Gândul- nu sunt în stare nici măcar să-și încheie șireturile singuri. Dacă ar fi fost- evident că azi am avea o clasă de mijloc autentică- care produce chestii vandabile- și toată gogomânia cu DNA-ul, corupția ,etc. n-ar mai exista.

P.M  "Domnule Preda Mihailescu, imi cer scuze pentru exprimarea mea neglijenta" - nici o grija, stimata doamna, nu aveti ce sa va reprosati. Dimpotriva, eu , putin neamt, am dezvoltat un instinct usor pedant de a revizui rapid posibile neinteleeri, repetand ce am inteles si ce s-ar fi putut intelege, pentru a evita discordii care abunda in internet si retele sociale, de multe ori din graba si setea de a se exprima. Pot sa imi cer si eu scuze, ca v-am sugerat o posibila neintelegere - dar la un moment dat ne oprim, si ne bucuram ca nu este neintelegere

P.M  "cu ce-i diferit dl. Johannis de dl. Constantinescu? " - un bun punct de intrare in discutie. Eu sper ca Johannis este mai ferm decat Constantinescu si de asemenea experienta macar administrsativa ii poate servi - Constantinescu mai mult decat o pregatire in graba a unor scoli externe nu prea avea. Dar NU acesta este punctukl centrel. Important este ca sper ca intreaga societate a evoluat putin, depasind in parte apasatorul complex de "delegatie". Sa rezolve aia problemele, ca de aia sunt politicieni. Fara o implicare profunda, in multe privinte inovativa (caci experienta noastra continua sa fdie fara precedent), nici Sfantul Petru -om fiind - nu ar putea duce lucrurile mai departe.

P.M  Implicare directa a societatii cvile vroiam sa spun, caci am descoperit in remarcile Doamnei Dobrescu faptul ca nici patide politice dar nici ONG-uri nu au credibilitate, ele desfasurandu-se si unele si altele dupa principiul clientelismului, nicidecum acela sanatos (si Crestin as spune) al SERVICIULUI public. Acest principiu, contrar la ce spun toti derogatorii, este cunoscut si a fost practicat in Romania antebelica, nu este pamant virgin. Si as spune ca exista in firea Romanuilui, dar este greu de REactivat.

P.M  Repet, nu vad decat prima linie a ceea ce scriu, ma enerveaza si cer scuze pentru typosurile frecvente care rezulta. Dar se intelege, cu ceva toleranta vie.

P.M  S. Dobrescu @ Am gasit textele dlui Severin si cred ca am inteles acum si mai bine despre ce extremisme era pesemne vorba - mi se pare ca am avut o fisa berneza, mai am putin ca sa ajung din urma proverbialul ardelean lent

Paradisul e piata libera

Paradisul e piata libera – 26 noiembrie 2014

Smaranda Dobrescu

Paradisul de multe ori ni l-am inchipuit dupa sufletul nostru ca un spatiu atemporal unde poti asculta orice muzica doresti, poti surade chipurilor dragi si vei primi acelasi suras cald, unde se aud fosnete de aripi si zboara cate o pana prin aer. Iata cum ne propune insa un tip elevat, imaginea paradisului (in ajutorul celor lipsiti de imaginatie):
"Paradisul este ceva care trebuie dobandit si, odata dobandit, il pierzi imediat, asta este esenta Paradisului in viata in care noi traim. Dar posibilitatea insasi de a-ti pune problema imbunatatirii vietii tale sau a demnitatii vietii tale depinde de acest simplu aranjament, in care preturile nu sunt facute de birocratii imputiti care conduc sau ocupa vremelnic institutiile statului, ci de mine si de tine, prin faptul ca evoluam liber pe o piata a schimburilor. Este atat de simplu! Si sa te revolti impotriva principiului libertatii individuale in numele unui stat care, cica, ar face dreptate daca ar avea toata puterea – asta este, pe de-o parte, intelectualmente vorbind, culmea prostiei! Iar din punct de vedere moral este viciul de care-ti spuneam: lipsa de claritate morala asupra comunismului."
Adica fericirea pietei care regleaza totul, aranjeaza totul pentru cei merituosi... Ati ghicit!!... HRP!
http://www.contributors.ro/…/video-horia-roman-patapievici…/

Preda Mihailescu Sunt surprins de calitatea ghiveciului care amesteca paradisul nedobandit sau chiar pierdut cu liber schimbismul pe o piata zisa libera ca sa pedepseasca (singurul lucru plauzbil) o tendinta la nostalgii parazitare. Sper ca acest ghiveci nu este datorat conditiei intelectuale a autorului, ci cumva provocat de un interlocutor (este scris la persoana a II-a) ce provoaca coborarea nivelului. Dar nu ma incita la lectura - mai degraba incerc cu Severin part II...

S.D  Economic parerile autorului se situeaza in zona neoliberalismului conform caruia piata face si desface totul, regleaza automat optim lucrurile, fara interventia statului.
Social, acelasi autor considera ca un vot cenzitar ar scuti societatea romaneasca de participarea celor lipsiti de responsabilitate sa influenteze viata cetatii. Doar cei cu avere pot dovedi suficienta responsabilitate. Etc, etc. De fapt, nu este singurul dintre luminatii neamului care socot ca asa e drept. Cu cat mai mult elitism asumat, cu atat mai multe segmente de populatie propuse la ignorare civica

P.M  Si o doza de cocaina pe zi, da - o filozofie de mare cinste, care nu te face sa te indoiesti de ce viziunea dumneavoastra a raiului, simpla si clasica, este atat de divergenta de a sa. Am citit de curand pe net o lista a recomandarile facute de Beria la ocuparea Romaniei. Vreo 50 de recomandari - deci ordine de aplicat, desigur. Unul din cele importante spunea: "Se vor promova din randul clasei muncitoresti si taranesti numai acei exponenti care nu dovedesc nici o aptitudine, inclinatie sau dorinta pentru carte sau munca". Ca si in cazul revelatiilor lui Watts, si aici aveam in clar-text ceea ce am trait in copilarie si forma cosmarurile parintilor si celor apropiati. In mod constient generatia primilor Patapievici au insamantat deci, la comanda, samanta incompetentei morale, sociale si profesionale pe care generatia urmatoare o imputa cu dezgust "neamului romanesc". Dulce, stimata doamna, dulce este graiul romanesc cu care il putem rasplati in gand pe acest scribalau pentru maturitatea si acuitatea sa de gandire.

P.M  Smaranda Dobrescu @ Vorbim de aceeasi lume rasturnata - dar eu ramaneam naiv pana la sfarsit, imaginand ca promovarea aceasta rasturnata era legata cumva de aparitia fioroasa a celor in cauza, sau de santaje si alte mijloace pe masura caracterului - faptul de a vedea scrisa sub forma de ordin, succint si precis incitarea la tocmai acest procedeu, m-a prins pe piciorul stang, cum se spune. Oricum, cu aceasta, atitudinea celor dezgustati de romani, si care provin din mediile care au contribuit tocmai la crearea acelui tip de romani de care sunt dezgustati - capata un raspuns pe masura lor: ordonanta lui tatuca.

S.D  Scuze, va rog! In timp ce scriam mesajul acum sters vorbeam si cu altcineva iar scrisul s-a imprimat la mesajul de la grup. Doream de fapt sa scriu ca perioada aceea plina de teroare si bariere puse unor categorii de copii in privinta accesului in scoli (liceu, facultate) in mod paradoxal a reusit sa formeze o pleiada de oameni exceptionali al caror imbold in viata a fost acela ca doar prin excelenta reala pot capata o sansa. Adica trebuiau sa fie "cei mai buni" In felul acesta au reusit sa dobandeasca diviziile de tancuri suficiente pentru a le pune in inferioritate pe cele ale lui Stalin.

Stefan Kovacs Dl. Patapievici- ca și Liiceanu și Pleșu- sunt niște generalizanți ai propriilor lor idei. Evident că era mai bine ca Revoluția Franceză să nu fi existat și ca dnul. Pleșu și compania să fie niște conți, marchizi sau ceva care să poată tăia capul prostimii după voie. DIn păcate- nu e cazul. Altfel toate vorbele alea goale cu capitalismul uită faptul că fără venirea bolșevicilor la putere în 1917- și spaima generată de răspândirea bolșevismului- n-am mai fi avut azi nici măcar o umbră de stat social- iar viața ar fi fost cam ca la începutul epocii victoriene. Din păcate capitalismul de origine reganiană nu merge mai departe cu viziunea.

S.D  Eu cred ca ultimii ani, criza si globalizarea iesita de sub orice limite au avut ca efect distrugerea statului social nu numai la noi, unde a fost cel mai lesne caci nici nu prea exista, dar chiar in tari europene cu traditii bune in domeniu. In prezent notiunea de stat social are o reprezentare numerica raportata la PIB-ul respectiv. Una cate una cad la examenul respectiv din ce in ce mai multe state. Vor ramane sa tina steagul sus cele nordice. In sensul in care ne indreptam, statul social ve ramane o frumoasa amintire care intarea pe vremuri una din valorile de vaza ale Europei .

P.M  Directia vizibila asta este - totusi sunt multe lucruri in miscare, multe spirite alerte care cauta sa imprime o directie umana masinariei care doar aparent pare scapata de sub control. Les jeux ne sont pas clos.

De la falsificare istorica la impostura morala. Despre cazul HRP

De la falsificare istorica la impostura morala. Despre cazul HRP - de Alexandru Racu – 27 nov.2014

Prospectiv FCh  Un text foarte bun. Mi-e teama ca o sa-l redam din bucati pe tot aici dar nu pot rezista:

" Există într-adevăr la stânga o lipsă de claritate morală vizavi de crimele comunismului, iar asta se datorează, cred eu, într-o mare măsură, faptului că marxismul este o filozofie amorală, cam ca piața liberă a lui Patapievici. De aceea, dincolo de importanța instrumentelor de analiză marxistă (în multe cazuri fascinante și complet necunoscute de marea majoritate a cititorilor clasicilor în viață de la Humanitas), per ansamblu, marxismul nu m-a atras niciodată. Dar stânga nu înseamnă numai marxism, la fel cum nici marxismul nu înseamnă numai marxism-leninism. Orwell, spre exemplu, a putut să înfățișeze răul reprezentat de totalitarismul comunist cu o claritate morală de care Patapievici și ai lui nu o să fie niciodată în stare, și a putut să facă asta deoarece, dincolo de critica totalitarismului, a prezentat și capitalismul așa cum a fost, adică în toată oroarea lui, nu ca pe o poveste idilică ce nu are nimic în comun cu realitatea."
____________
Alexandru, crezi ca-i vreo legatura intre aceasta ambiguitate morala a Stangii despre crimele comunismului si disparitia ei ca optiune politica/programatica/ideologica?
Si eu am vazut ca neomarxismul are instrumente critice la cale neo-liberalii/conservatorii nici nu pot visa, insa altceva ma intereseaza la Stanga: Capacitatea ei de a adresa nedreptatea intr-un fel care restaureaza demnitatea individului pe care si in pofida caruia opereaza piata. Este drept, acesti indivizi constituiau odata o clasa; sa fie ei condamnati pana se reconstituie ca un corp politic? Sa fie aceasta reconstituire conditionata de o claritate morala mai mare sau alre ingrediente sunt necesare?

De la falsificare istorica la impostura morala. Despre cazul HRP - de Alexandru Racu

Ar fi multe de spus despre interviul acordat de Horia Roman Patapievici celor de la Contributors, deoarece multe sunt sofismele, jumătăţile de adevăr şi escrocheriile cu pretenţii savante vehiculate de către distinsul autor. Şi pentru a demonstra că o escrocherie cu pretenţii savante nu este deloc savantă, ci este doar o escrocherie, subsemnatul, care nu am foarte mult timp la dispoziție, ar trebui să scormonesc prin referinţele bibliografice de rigoare pentru fiecare giumbuşluc intelectual vehiculat de HRP. Însă ideea centrală a interviului, asupra căreia aş dori să mă concentrez, este aceea că, spre deosebire de crimele comise de regimurile fasciste, crimele comunismului nu sunt tratate cu „claritate morală”, iar asta s-ar datora faptului că stânga domină mediile intelectuale occidentale, într-atât de mult încât iată, odată cu integrarea noastră în lumea occidentală către care ne-au călăuzit reperele intelectuale de la Humanitas, ne-am pricopsit şi noi, din nefericire, cu nişte stângişti autohtoni care, asemeni unor celule canceroase, riscă să ducă România în metastază dacă nu se iau urgent măsurile de rigoare. În plus, aceștia din urmă și fasciștii sunt reduși la numitorul comun al urii față de capitalism combinată cu democrația directă pe care, chipurile, ar fi implementat-o atât Lenin în Rusia, cât și Mussolini și Hitler în Italia și respectiv Germania.
Să începem, așadar, cu adevărul pe a cărui parazitare se bazează manipulările patapieviciene. Există într-adevăr la stânga o lipsă de claritate morală vizavi de crimele comunismului, iar asta se datorează, cred eu, într-o mare măsură, faptului că marxismul este o filozofie amorală, cam ca piața liberă a lui Patapievici. De aceea, dincolo de importanța instrumentelor de analiză marxistă (în multe cazuri fascinante și complet necunoscute de marea majoritate a cititorilor clasicilor în viață de la Humanitas), per ansamblu, marxismul nu m-a atras niciodată. Dar stânga nu înseamnă numai marxism, la fel cum nici marxismul nu înseamnă numai marxism-leninism. Orwell, spre exemplu, a putut să înfățișeze răul reprezentat de totalitarismul comunist cu o claritate morală de care Patapievici și ai lui nu o să fie niciodată în stare, și a putut să facă asta deoarece, dincolo de critica totalitarismului, a prezentat și capitalismul așa cum a fost, adică în toată oroarea lui, nu ca pe o poveste idilică ce nu are nimic în comun cu realitatea. Din acest punct de vedere, în loc să bată câmpii precum generalul dement din Doctor Strangelove cu privire la celulele canceroase care au pătruns în sângele națiunii, Patapievici ar putea să pună mâna și să recenzeze critic o serie de cărți serioase pe care „comuniștii” le-au tradus la Tact, în timp ce Humanitas nu ne mai scoate din clasicii în viață și din cafeluța Reginei Maria și bastonul lui Caragiale. Printre aceste cărți și Marea Transformare de Karl Polanyi, cea mai percutantă analiză a civilizației de secol XIX potrivit lui Louis Dumont, de unde aflăm și cum s-a ajuns de la Anglia lui Ricardo la Germania lui Hitler, și ce rol a avut statul în instituirea și menținerea sistemului capitalist, și cât de consecvenți au fost liberalii cu propriile lor principii și multe dintre ororile cauzate de utopia pieței libere pe care sunt singur că Monsieur Patapeivici le poate discuta cu foarte multă claritate morală. Din astfel de lecturi, mai putem deduce și că ideea de a-l repeta la nesfârșit pe Milton Friedman (adevăratul substrat al intervenției patapieviciene), după ce așa zisa piață liberă s-a dovedit a fi nu povestea de adormit copiii pe care ne-o spune Patapievici, ci privatizare a profiturilor și socializare a pierderilor, nu e cu nimic mai puțin ideologic-utopică decât ideea de a-l repeta pe Lenin, după ce socialismul real a dovedit că nu are prea multe în comun cu socialismul pe hârtie.
…imposturii morale anticomuniste a „intelectualilor civici” care au transformat anticomunismul într-un mijloc de promovare a intereselor de grup și de asfixiere a oricărui reflex de apărare al organismului social în fața agresiunii capitalismului real…
Revenind, dominația stângii în mediile intelectuale occidentale nu ține, așadar, numai de impuritate morală, ci are în spate și niște rațiuni istorice, ocultate de Patapievici, și ca atare, mult mai puțin ilegitime decât ar vrea acesta să ne facă să credem. Mai mult chiar, dacă am avut ocazia să cunosc cel puțin câțiva marxiști, mai mult sau mai puțin ortodocși, care mi s-au părut, atât cât am putut să-i cunosc, niște oameni destul de morali (altminteri stânga își are și martirii ei laici), am avut ocazia să cunosc, atât la nivel personal, cât și prin intermediul execrabilei prestații publice, și cât de mizerabile sunt caracterele multora dintre cei care, în România postdecembristă, au făcut carieră pe baza moralismului anticomunist. Paradoxal, dacă unii își refuză teoria care să dea seama de practica lor, ceilalți compromit teoria prin ceea ce practică zi de zi. Oricum ar fi, claritatea morală nu se poate sprijini pe mistificarea istorică și pe jumătățile de adevăr capitalizate în conturile anticomunsimului de uz băsist. Lipsa clarității istorice nu poate să ducă decât la impostură morală[1]. De aceea, în măsura în care avem de-a face și la noi în țară cu o bagatelizare a crimelor comunismului și cu un reviriment al diverselor revizionisme imorale (eu însumi am criticat astfel de atitudini în repetate rânduri), fenomenul se datorează în bună măsură și imposturii morale anticomuniste a „intelectualilor civici” care au transformat anticomunismul într-un mijloc de promovare a intereselor de grup și de asfixiere a oricărui reflex de apărare al organismului social în fața agresiunii capitalismului real care, după cum am spus, nu are foarte multe în comun cu teoria mirifică pe care o tot repetă HRP.
Cât despre ideea că spre deosebire de ambiguitatea morală referitoare la comunism, cea referitoare la fascism este inacceptabilă în zilele noastre, pot să confirm că așa stau lucrurile în majoritatea mediilor intelectuale (cu toate că asistăm la un reviriment al extremei drepte în diferite țări europene), însă nu și la Humanitas, unde discipolii lui Gabriel Liiceanu pot să discute despre fascism în termeni cât se poate de ambigui (to say the least), asta în condițiile în care aceeași clică, grupată în jurul editurii căreia statul român i-a șters datoriile pe care nu putea să și le plătească (curat libertarian coane Horică!), a delegitimat instant prin etichetarea ca fascistă orice critică la adresa neoliberalismului venită din zona conservatorismului clasic, a personalismului comunitar sau a socialismului creștin.
Ar mai fi multe de spus, spre exemplu cu privire la sofismul periculos conform căruia Stalin și Hitler n-ar fi fost oponenți ai democrației [2], dar cred că mi-am pierdut deja destul timp cu un impostor intelectual care, alături de ceilalți tovarăși ai lui, nu e băgat de nimeni în seamă în afara periferiei culturale numită România, și chiar și în România este tot mai puțin băgat în seamă, și asta nu datorită faptului că este anticomunist, ci datorită faptului că scamatoriile țin doar în fața unui public care, inevitabil, a ieșit din comunism nu doar afectat fizic, așa cum se plânge Patapievici, ci și dezorientat mental și profund dezinformat. Cât despre lamentațiile lui Patapievici referitoare la faptul că n-a beneficiat de un tratament medical decent în comunism, ce ar mai fi de spus, în condițiile în care în timp ce în ianuarie 2012 unii se luptau în stradă pentru accesul tuturor la asistență medicală, camarazii lui din diverse funcții “birocratice” ne scuipau semințe în cap de la înălțimea statutului lor de bugetari de lux ai regimului băsist.
–
[1] Vezi în acest sens și critica lui Mircea Platon, din volumul A Treia Forță, la adresa tezelor patapieviciene care, la fel ca și alte critici documentate și argumentate, a rămas complet ignorată de către distinsul autor.
[2] Am discutat despre această chestiune cu câteva luni în urmă într-o replică dată unui învățăcel de-al lui Patapievici http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/alexandru-racu-pensare-pericolosamente-105713.html

Nedeea Burca Dar oare chiar sa fi disparut cu adevarat stanga, ca optiune politica/programatica/ideologica? Eu as zice ca nu ci, mai degraba ,stanga are nevoie (in prezent, si in Romania) de lideri politici credibili. Oameni cu un discurs bine articulat (si nu doar discurs, ci chiar convingeri de-adevaratelea ), cu un Weltanschauung corespunzator. Lipsa claritatii morale a adus asa zisa noastra stanga (politica) acolo unde se afla acum. Claritate morala nu doar in ceea ce priveste crimele comunismului. In definitiv, in inchisorile comuniste au putrezit si social democrati de seama, iar asta ar trebui mereu repetat.

Alexandru Botu Este posibil ca multe sa se datoreze confuziei dintre politica si politici. Din cate se vede cu ochiul liber si neexpert, doar in perioadele de criza profunda in care ajunge societatea, ca urmare a aplicarii unor politici impuse de grupuri de interese influente, oarbe la interesele celorlalte grupuri sociale, politici implementate prin intermediul mercenariatului politic apare si ideea de rezolvare a crizelor prin politica, adica apeland si la ideologii pentru identificarea solutiilor celor mai potrivite scopului si momentului. Daca solutiile gasite sunt salvatoare, respectiv au evitat colapsul si au relansat marsul furibund al grupurilor de interese influente catre o noua criza, atunci politica care a reusit acest lucru devine vizibila social pentru un timp. Perioada in care se propun solutii salvatoare (se face politica, pe baze ideologice) are intinderi scurte in raport cu perioada dintre criza rezolvata si urmatoarea, inevitabila criza (in care se aplica politici prin mercenariat politic, nu ideologic), motiv pentru care se uita(estompeaza) rapid care este valoarea de intrebuintare a politicii (rezolvarea problemelor intregii societati), fata de valoarea de intrebuintare a politicilor (satisfacerea scelerata a intereselor grupurilor influente). Ne aflam astfel intr-o desfasurare care s-ar putea numi pe scurt "elitism ocult", iar mercenariatul politic favorit utilizat neoliberalism.

Adrian Rusu Perfect, domnule! Atata ca e foarte greu de zis ca marxismul e amoral. Pulsiunea, macar pulsiunea catre aproapele este prezenta in marxim, dar fara bază religioasa. N-avem alte motive sa ne iubim aproapele decat asemanarea intru Christos. Marxismul nu stia de Christos, dar iubirea a aproapelui ramane fundamentala. In lipsa cauzei Christice, e o iubire caricaturala, dictata de la centru, materialista....etc - si finalmente monstruoasa (fata de cei care sunt subiectul urii, burghezia). BAZELE crestine ale iubirii au fost pierdute si falsificate de marxism. Dragostea nu poate fi atee.(Ar trebui sa va FACETI mai mult timp ptr onor. Patapievicii de pe la noi)

Ionel Iani Velciov Chiar suntem intr-o criza !!! La nivel general avem politici de grup duse intr-o societate in care nici o politica generala, nici de stanga si nici de dreapta, nu mai functioneaza, pentru ca nici o politica generala nu satisface nevoia unui grup de interese, iar societatea pe ansamblul ei nu are o politica coerenta, pentru ca nu se poate face o politica generala insumand doar politici de grup! Ce vedem ca fiind macropolitici este doar o suma de politici de grup duse de grupuri de interese ...