Tara
mai are nevoie de reforme?-13 octombrie 2014
Care este parerea dumneavoastra despre reforme?
Mai trebuie statul roman reformat, dar economia romaneasca? Reforme in
justitie sau invatatmant, careva? Ce ar mai fi de reformat, ce ar fi de
contrareformat?
Plecam dela faptul ca reformele au un nume nenorocit in Romania, chiar
Isarescu spunea undeva la Constanta in ultimul an ca au fost deja prea multe
reforme pe capul romanilor. Iata si perspectiva unui reformator timpuriu al
Romaniei post-1989:
"...în România nu "s-a continuat cu reformele", căci cu
reformele s-a terminat de mult (cam prin 1993) în cadrul unei tranziții
neterminate. Într-un contratimp istoric caracteristic pentru români, s-a
continuat cu politicile neo-liberale într-o țară incomplet reformată, chiar și
după ce steaua neo-liberalismului începuse să apună în chiar locul în care
răsărise. Asta este altceva." (Desigur, ati retinut ca acesta este parte
dintr-un raspuns al lui Adrian Severin la o alta postare).
Deci, ce parere aveti dumneavoastra despre contra/reforme?
Smaranda
Dobrescu O parere: In cadrul UE
reformele structurale sunt cele care pe scurt au rolul sa mentina intre state o
coeziune economica si sociala suficienta. Astfel schimburile de bunuri,
capitalsi persoane se pot efectua in conditii simetrice. Cu alte cuvinte,
moneda comuna care e conditionata de preturi si salarii comparabile. In prezumtia
continuarii fiintarii uniunii monetare care este UE mi se pare ca cel putin
Romania are de strabatut o cale lunga de reforme in spiritul acesta. Fondurile
structurale puse la indemana tuturor statelor sunt cele detinatein principal
agriculturii, dezvoltarii regionale, pescuitului, coeziunii, adica
infrastructura, transport, mediu.
O bună parte a Fondului European de Dezvoltare
Regională s-a hotarat anul acesta va fi canalizată exclusiv spre patru domenii:
inovare şi cercetare, agenda digitală, sprijin pentru IMM-uri şi eficienţă
energetică. Cea mai mare parte din Fondul Social European va fi ȋndreptată spre
educaţie şi instruire, incluziune socială şi spre ameliorarea administraţiilor
publice
Unde ar mai fi nevoie de reforma? Peste tot
S.D Cum ar trebui
facute reformele? Prin definirea prioritatilor de catre Guvern, prin
renegociere acolo unde este nevoie, prin , mai ales prin acceptarea unor
deficite bugetare mai mari care sa permita acoperirea lor prin insasi cresterea
economica.
Cum ar trebui orientata cercetarea/inovarea? Nu spre
temele propuse de mediul academic si institutele de cercetare publice, adesea
teme reluate si pieptanate, ci prin cerinte guvernamentale clare ..
Restrangerea domeniilor de investitii va trebui
acceptata de UE functie si de nevoile fiecarei tari. Nu stiu daca gandesc
corect, dar mie mi se pare ca restrangerea masiva a economiei romanesti
indeparteaza tara de reformele structurale, adica acestea neaplicate sau prost
aplicate nu au ajutat in niciun fel dezvoltarea. Austeritatea nu a facut
altceva decat sa scada si mai mult calitatea vietii, a educatiei, sanatatii.
Intr-un cuvant, blocaj.
Alexandru Botu
Chestiunea este intr-un fel perfida, caci incep sa
nu mai vad nicio deosebire intre "revolutia continua" si succesiunea
deliranta de reforme. S-a ajuns in situatia in care se da impresia ca nu exista
solutii si ca se incearca ajustari mai mici sau mai mari in speranta ca ceva se
va reusi. Ori tocmai in aceasta consta perversitatea situatiei, adica in
crearea acelei impresii de impotenta generala, tocmai cand sa
"faurim" societatea globalizarii avansate. Caci faptul in sine ca nu
conteaza daca mai este cineva impotriva globalizarii (desi exista motive
fundamentale si dialectice sa fie) arata ca "ondularile si
pendularile" nu sunt decat modalitati de asezare ferma pe
traseul globalizarii. Pe scurt, reformele si
contrareformele nu sunt decat miscarile budihanului in care se aseaza mai
confortabil mancarea pentru siesta stapanilor. Era vorba de burdihanul lor,
desigur.
Draghi Puterity Austeritatea e necesara statelor din UE care s-au
indatorat masiv. Pentru state ca Romania, care s-ar putea dezvolta mai rapid, e
contraproductiva. Dar cine isi lasa concurentul sa se dezvolte?
P.FCh Austeritatea e
acelasi lucru ca reforma? As zice ca nu, e mai putin decat reforma...
Octavian Lupu
Austeritatea nu e una cu reforma dar romanii percep
instinctiv "reformele" ca pe o diminuare din ce in ce mai accentuata
a statului social.
P.FCh E o perceptie corecta, prea multe porcarii au fost vandute
romanilor ca reforme. Iar cine s-ar opune sau ar intreba ce si cum e considerat
comunist/nostalgic/anti-modern etc. Reformele ca austeritate sunt deforme.
O.L Semnarea TTIP-ului
va reprezenta bomboana pe coliva statului social.
O.L Din perspectiva
"reformelor" efortul analitic al membrilor grupului, in special al
celor vechi si mai echipati in acest sens, mi se pare superfluu : nici unul
dintre candidati nu este un Mesia. Toti vor aplica cu mai mult sau mai putin
entuziasm ceea ce li se dicteaza pentru a perpetua sistemul actual si al
transforma intr-unul si mai draconic. Dezbaterea aprinsa ar trebui sa fie pe
alta tema: sistemul economic si politic in care ne aflam este cel mai indicat
pentru iesirea Romaniei din impas? Nu am nici cea mai mica simpatie pentru
Orban si ceea ce face regimul lui in Ungaria, dar spiritul lui de fronda nu-mi
displace. Sa nu uitam acelasi tip de spirit i-a facut pe unguri sa fie ceva mai
liberi sub comunism. Mi-aduc aminte, de exemplu ca inventatorul cubului Rubik,
a incasat cea mai mare parte din redeventele rezultate din vanzarea drepturilor
de autor si a folosit o parte din bani pentru infiintarea unei fundatii care sa
vina in sprijinul tinerilor designeri. Asa ceva era de neconceput in Romania
lui Ceausescu. Acum un an sau doi am citit pe net "panseul" unui domn
al carui nume nu mi-l reamintesc care zicea cam asa: "Democratia nu e
altceva decat un comunism mai soft" La data citirii nu i-am dat prea mare
importanta zicerii. Cu timpul am inceput sa inteleg ce vroia sa spuna
preopinentul.
O.L Prospectiv
FCh Pai tocmai aici este problema: ca nu stim mare lucru. Si hai sa
zicem ca noi prostimea nu trebuie sa stim. Dar nici distinsii nostrii lideri nu
stiu mare lucru (si nu ma refer aici numai la ai nostrii). Si asta pentru
simplul fapt ca reprezentatii corporatiilor negociaza intre ei atat la nivel
oficial (unde pot sa mai puna baietii veseli un microfon), dar si neoficial.
Doar daca nu or fi printre avocatii corporatisti care negociaza si ceva
"acoperiti".
S.D O alta vorba despre
democratie, despre democratia lui Gorbaciov spunea ca solutia este sa lungim
latul catelului pentru multumirea celui in cauza.
Cred ca daca am discuta despre sistemul economic si
politic adecvat iesirii din impas am ajunge pana la urma tot in gradina
neinmiresmata a UE. O majoritate de stanga in Consiliul European s-ar lovi acum
de problema largirii datoriilor suverane ca si cuantum si tari atinse. Deci,
Merkel ar spune austeritate, sau rupere (probabil). Poate s-ar auzi destule
glasuri care ar cere federalizare, cateva tari sud-estice (inclusiv Italia) ar
opta pentru doua viteze. Pana ce Germania in principal se va hotari nu ne
ramane de facut decat sa aducem investitii, romanesti sau de afara si sa
capitalizam economia fara sa mai acordam facilitati marilor transnationale .
S.D Si sa oprim
vanzarea terenurilor agricole, bineinteles, in timp ce ne zbatem sa initiem
ceva renegocieri
P.FCh "Din
perspectiva "reformelor" efortul analitic al membrilor grupului, in
special al celor vechi si mai echipati in acest sens, mi se pare superfluu :
nici unul dintre candidati nu este un Mesia. [...] Dezbaterea aprinsa ar trebui
sa fie pe alta tema: sistemul economic si politic in care ne aflam este cel mai
indicat pentru iesirea Romaniei din impas?"
Daca sistemul economic este ce trebuie, nu mai
trebuie reforma, altfel, tot reforma s-ar numi. Sa nu ne lasam derutati de
cuvinte. Chiar stiind bine ca nu suntem Mesia, mai trebuie stiut ca adevarul se
construieste pe o tema de acest gen, nu-l iei/dai din mana in mana.
Cum am mai spus, nimeni n-are monopolul subiectelor
interesante aici, asa oricare poate propune o astfel de conversatie la Grup,
despre cat de potrivit este sistemul economic actual pentru a iesi Romania din
impas.
P.FCh
"Pai tocmai aici este problema: ca nu stim
mare lucru."
Da si nu. Nu parem a discuta nici despre ce se
stie--m-am uitat de exemplu pe raportul Fundatiei Bertelesmann dpdv al
eficientelor scontate. O gluma--se merge pe modele, ca pana la 2008.
Pe de alta parte, la nivel fundamental, poate
capitalismul sa continue fara ceva de gemul asta?
Liderii stiu cat trebuie sa stie, dar triajul pentru
TTIP e in cancelariile putine si mari, iar creatorii nazdravaniei chiar
dincolo.
O.L Prospectiv FCh Nu va inflamati inutil pentru ca eu nu va
critic si nu pe membrii grupului i-am calificat drept Mesia. Ceea ce faceti dvs
este un exercitiu fara indoiala util doar ca ne aflam la un turning point care
s-a putea dovedi cel mai important din aceasta prima jumatate de secol. si
concentrarea prea multor resurse analitice doar pe cine? si nu pe ce? si cum?
risca sa ne duca intr-un dead end. Eu am facut un comentariu, nu am propus
nimic. Inca.
P.FCh Ei, cateodata chiar si noi putem fi tinta
autoironiei
Unul din putinele motive de semi-inflamare pe care
le am este nivelul discutiilor publice in spatiul discursiv romanesc.
O tara mica ar face bine sa evalueze critic cat de
multe optiuni asaincat la momentul in care se cunoaste directia, o pornesti cu
viteza.
S.D Abia astept sa va dati cu parerea. Altfel pot crede cu
ceva emfaza ca ceea ce gandesc eu in fata tastaturii ar avea vreo valoare. Nu
fiti nici modest, nici retinut!
O.L Smaranda
Dobrescu Va apreciez ironia: "Altfel pot crede cu ceva emfaza
ca ceea ce gandesc eu in fata tastaturii ar avea vreo valoare." Premiza de
la care pornesc in aceste dezbateri virtuale este faptul ca nimeni nu este
detinatorul adevarului absolut si chiar si atunci cand postarile mele par
vehemente nu uit acest lucru. Generalul Patton spunea: "cand doi oameni
aflati in aceeiasi incapere sunt de acord pe subiectele tratate, inseamna ca
unul dintre ei este prost." Desigur este o exagerare dar care vrea sa
sugereze ca fara confruntarea de opinii nu poti ajunge la o solutie
acceptabila, ca sa nu mai spun aflarea "adevarului". Dupa cum v-ati
dat seama sunt un om din afara spatiului academic, dar chiar daca membrii
grupului ar include si castigatori ai premiului Nobel, iar tema pusa in discutie
mi-ar fi cat de cat familiara nu as ezita sa spun ce gandesc. A propos de
Premiul Nobel, ce parere aveti despre propunerile recentului castigator al
sectiunii economice? http://tempsreel.nouvelobs.com/.../fin-du-cdi-permis-de...
S.D Nu ma pronunt inca definitiv asupra propunerilor lui
Tirole. Trebuie sa ma mai gandesc la Uniunea bancara europena, cel putin sa-l
consult pe Prospectiv, sau sa ne consultam in grup. In privinta transformarii
CCD si CDI in contracte unice cred ca judecata se poate face in paralel cu
modificarea moduluide acordare a alocatiei de somaj. Daca s-a dorit preluarea
atributiilot Agentiei de Somaj de catre o agentie privata, nelegata in niciun
fel de stat care sa asigure atat flexibilitatea cat si protectia lucratorilor,
acestea imi pun firesc intrebarea de ce nu au ramas la indemana patronilor CDD
si CDI care sa asigure atat flexibilitatea necesara incarcarii cu comenzi cat
si protectia lucratorilor. Este aparent o exonerare de responsabilitate a
patronilor si a statului care nu mai are atributii in serviciile colaterale
ajutorului de somaj si implicit a acestuia. Politica somajului se muta de la
stat la niste privati care cunosc doar politica profitului.
In privinta salariilor nu agreez ideea evaluarii
doar in functie de vechime si experienta, atat de neconvingatoare pentru
supradotati si ultracalificati.
Ca o prima si probabil si urmatoare concluzie pot
spune ca ma asteptam la Piketty...
A propos, D-voastra ce parere aveti despre motivele acordarii
premiului si inca .in Suedia?
P.FCh "A propos de Premiul Nobel, ce parere aveti despre
propunerile recentului castigator al sectiunii economice?"
Economia e noua religie, creditul este salvarea.
Degeaba o tot dam pe ecuatii, alea's doar sa ameteasca fraierii care au complex
la numere.
Nu mi-e clar care-i situatia franceza la 1 & 2
asa ca nu ma pot pronunta. Nr. 3 e o bazaconie care baga si mai multi bani in
buzunarele cui nu trebuie, adica brokerilor--o forma aditionala de taxare. La
nr. 4 pot confirma doar ca omul asta e... economist: Cum adica sa fac o uniune
bancara inaintea uneia politice?
P.S. Dupa ce am scris aici am vazut comentariul
imediat de sus. Sunt 150% de acord, daca acest comitet ar avea vreo legatura cu
lumea in care traim, Piketty ar fi trebuit sa ia premiul, nu unul care pledeaza
pentru si mai multe scheme de piatza.
Alexandru Botu
Nu sunt economist si nici "mai echipat"
printre membrii grupului, dar constat ca laureatul premiului Nobel crede ca
deznodarea economiei s-ar putea face prin doua masuri privitoare la forta de
munca (un contract nou de munca) si o modalitate flexibila de concediere, o
masura legata de stoparea poluarii prin premierea celor ce nu polueaza si o
masura financiara specifica globalizarii fortate, astea fiind cele patru mari
idei ale sale. Daca se va implementa cumva ceva din conceptele sale banuiesc ca
masura financiara ar putea fi prima ("Părerea mea este că crearea unei
uniuni bancare este ceva destul de important", a adăugat Jean Tirole
într-o conferință de presă improvizată, în Toulouse, luni) .
S.D Din ce in ce mi se
pare impropriu acest Nobel pentru contributii deosebite in economie acordat lui
Tirole. Cercetarile sale au fost in domeniul pietii muncii, care pot influenta
desigur mersul economiei prin ricoseu. Urmeaza sa vedem insa daca influenta
propunerilor este pozitiva sau nu.
1. Piata muncii va fi puternic distorsionata daca
competenta nu va fi premiata ci doar vechimea in munca. In goana dupa
competitivitate chiar patronii pot fi dezavantajati, caci urmarind sa angajeze
lucratori tineri ci salarii mici vor face rabat calitatii si profesionalismului
in locurile in care acestea conteaza.
2. Nesiguranta totala a pastrarii slujbei in absenta
unui contract pe perioada nedeterminata va dezvolta stress si boli printre
angajati. Chiar in cazuri unor persoane calificate sau suppracalificate, ideea
de cariera construita dispare
3. O flexibilitate totala, asa cum este avuta in
vedere trebuie insotita de o securitate a muncii pe masura, adica ajutoare de
somaj importante in cuantum si cursuri de recalificare continua in asa fel
incat lucratorul sa-si poata relua repede statutul de angajat. Flexisecuritatea
nordica asigura protectia lucratorului , ceea ce nu pare posibil in acceptiunea
lui Tirole. Poate el are in vedere protectia slujbelor, mai degraba pe model
german.
4. Aplicabilitatea propunerilor sale ar necesita
modificari masive ale Codului Muncii in toate tarile Europei, de exemplu, s-ar
ridica probleme de corelatie cu contractele colective de munca (care nu stiu
daca vor mai exista in acceptiunea Nobelistului) si va disparea masura
negocierii salariului la angajare., etc
O.L Iata mai jos un
articol care vorbeste despre impostura pe care o reprezinta Premiul Nobel
pentru economie cand denumirea sa corecta este premiul Bancii Suediei pentru
economie in memoria lui Alfred Nobel. Peter Nobel, unul dintre mostenitorii lui
Alfred Nobel se inscrie in corul contestatarilor spunanad ca stramosul sau nu a
avut niciodata intentia de a infiinta un astfel de premiu. Probabil pentru ca
economia nu e o stiinta exacta si daca privim succesiunea esecurilor majore ale
teoriilor economice in confruntarea cu realitatea putem sa ne intrebam daca
este ctusi de putin stiinta sau mai degraba o profesie. O profesie din care
este eliminata raspunderea profesionala. Un medic plateste cu libertatea pentru
malpraxis. Un economist care sfatuieste prost guverne fapt care face sa sufere
o societate intreaga scapa intodeauna nepedepsit. Cum spunea Galbraith, marele
merit al stiintelor economice este acela ca ofera de lucru economistilor. A
propos, atunci cand am cerut parerea membrilor grupului vis-a-vis de
propunerile lui Tirole vroiam doar sa aduc un argument in plus in ceea ce
priveste faptul ca nimeni nu este detinatorul adevarului absolut. Cu atat mai
putin in economie. Iata mai jos articolul in cauza, de care pomeneam la
inceputul postarii.http://www.monde-diplomatique.fr/2005/02/HENDERSON/11930
Une querelle inhabituelle a récemment secoué...
S.D As cam fi de acord
cu discutia de mai sus, cu atat mai mult cu cat premiul pentru matematica, ale
carei rezultate si modele le foloseste cam mecanic economia nu se acorda. O
discutie mai ampla ne-ar impinge spre dilema ridicata de Nicholas Taleb
referitoare la faptul ca economia este sau nu o stiinta. Nu ma aventurez insa
in conditiile cand avem in jur economisti de marca capabili sa mentina dilema.
A.B Totusi, cu toate
dezamagirile noastre legate de alegerea premiatiilor Nobel, nu as opta cu
larghete la folosirea calificativului: Nobelist.
S.D Premiul Nobel este prestigios, nu se acorda oricum si
oricui, juriul nu este supus dubiilor. Asadar, ai dreptate, Sandu! Din graba
mi-a scapat exprimarea peiorativa
D.P Parerea mea de inginer: in economie nu exista
"legi", de tipul celor din matematica. Exista doar niste dogme
controversate de genul "piata are intotdeuna dreptate", "oamenii
actioneaza intotdeauna rational", s.a.m.d. pe baza carora se construiesc
niste modele mai mult sau mai putin rupte de realitate. De aceea juriul care
decerneaza premiul Nobel pentru economie e obigat sa faca mai mult o judecata
de gust decat de una valoare.
P.S. Apropo, de ce inventatorul LED-ului albastru
primeste un Nobel, iar cel al LED-ului nu?
O.L Pe de altă parte,
fără a pune în discuție obiectivitatea juriului premiului acordat de Banca
Suediei trebuie să-i reproșez selectivitatea. Nici o lucrare care sa pună în
discuție poncifele neoliberalismului nu mi-aduc aminte să fi fost premiata.
Este ca și cum premiul ar fi acordat de Coca-Cola și s-ar numi premiul pentru
cea mai bună băutură naturală :într-un an ar câștiga Coca-Cola în altul
PepsiCo, în altul Red Bull, etc Numai fresh-urile de fructe nu ar fi
selecționate.
S.D Ledurile rosii si verzi se pare ca a fost
floare la ureche sa fie inventate. Cel albastru deschide calea, se spune, sa
fie descoperita sursa de lumina alba, puternica cu aplicabilitate in iluminat,
fiind un emitaor de consum mic. Cand imi lumina mintea profesorul de fizica,
D-l Gheorghe Moisil, nu sunt sigura ca se inventase inca ledul rosu.
A.B Domnule Draghi Puterity, oricat de nepus la punct cu matematica in
economie, afirm ca aceasta exista cu prisosinta, cel putin in Econometrie, una
dintre materiile cu multa modelare matematica. Apoi, sa nu uit, in urma cu mai
bine de 30 de ani citeam carti despre teoria sistemelor mari, exemplificate
prin cele din economie. Astfel ca pot sa va asigur ca in economie se foloseste
foarte mult matematica, dar prostilor li se spune ca acolo nu se poate face
nimic pe baza de modelare, singura "lege" invocata fiind cea a
cererii si ofertei (desi noi vedem cum oferta ni se prezinta si baga pe gat
inainte de a exista cerere). De ce sunt descurajati prostii sa creada ca s-ar
putea conduce procesele economice? Pai tocmai pentru ca se conduc al dracului
de bine, dar nu in interesul prostilor (corect, cu scuze: ignorantilor).
O.L Modelarea economica
a fost imbratisata cu entuziasm (matricea lui Leontieff, etc) experimentata cu "succes i
D.P Impresia mea (total
neavizta) e ca se neglijeaza prea mult faptul ca in economie (ca si in politica
dealtfel) avem de a face cu sisteme adaptive, care isi pot schimba natura
intr-un mod mai radical decat prevad "dogmele" economice (indiferent
care).
Cred ca dificultatea majora provine din faptul ca se
incearca diverse mecanisme de autoreglare fara a recunoaste ca acestea au un
termen de valabilitate limitat. Practic, pentru a modela corect un astfel de
sistem, el trebuie remodelat continuu. Cred ca un econom bun, nu poate fi doar
un bun analist sau matematicean, el trebuie sa fie si un artist inspirat.
S.D Remodelarea
continua trebuie sa tina seama de perturbatiile aleatoare care nu sunt avute in
vedere initial ca intrari configurabile. Ma gandesc ca chiar zvonurile,
declaratiile lui Basescu care influenteaza bursa, poate in mod relevant,
evenimente precum cuplari-decuplari de moineda, etc necesita remodelare. Cred
ca putem cadea cu totii deocamdata de acord ca fara noi, inginerii automatisti/
informaticieni, nu se poate!
D.P Asa! :))))) Si daca
mai punem la socoteala ca premiul Nobel pentru economie e oarecum
"nelegitim"...
http://www.monde-diplomatique.fr/2005/02/HENDERSON/11930
Revenind putin la modele - poate ar fi mai util ca
astfel de sisteme complexe sa fie modelate conform teoriei haosului (unii ar
putea sustine ca acest lucru s-a si intamplat deja). Un sistem haotic se poate
afla in doua stari distincte: "haotic propriu-zis", instabil, in care
orice perturbare, cat de mica, are consecintze atat de complexe, incat ele nu
pot fi analizate satisfacator folosind un model "clasic", sau
metastabil, in care perturbatiile sunt atenuate de sistem, acesta incercand sa
ramana in starea metastabila, pe un "atractor". Cand perturbatiile
sunt suficeint de mari sau chiar si in urma cumulari ilor cantitative suma lor
depaseste pragul de metastabilitate, sistemul "sare de pe atractor",
devine din nou haotic-haotic, dupa care se stabilizeaza pe un alt atractor. Sau
ceva de genul asta...
Une
querelle inhabituelle a récemment secoué...
S.D Draghi, ai cazut de
acord de data asta cu Octavian Lupu, pe care il banuiesc a fi economist,
postand acelasi articol elocvent (mai sus) E pace si acord total pe acest
subiect!
D.P Interesant, eu nu vad (inca) postarea lui Octavian Lupu cu
linkul la care te referi. Poate mai dureaza un pic pana ma
"updateaza" si pe mine FB-ul. Apropo, articolul respectiv tot FB-ul
mi l-a bagat sub nas, pe "wall"-ul meu, dupa ce poastasem aici treaba
cu modelele economice. Poate ar trebui sa ma bucur ca un sistem software imi
poate anticipa atat de bine dorintzele si necesitatile. Sau poate ar trebui sa
ma sperii...
D.P
Acum o vad...
S.D Google are un
sistem autoinstruibil care deceleaza derularea logica a ideilor..
D.P ... iar NSA-ul
detine de multi ani un patent pentru descifrarea limbajului alegoric
Despre
cum "se râd" băieții deștepți, oligarhii, mogulii !...
P.FCh Domnul Andrei Marga pare a ne fi auzit tema de dezbatere si ofera
raspunsul sau in Cotidianul de azi:
"Între timp, reformele din ţara noastră s-au
împotmolit. Referinţa la ele este acum doar nominală. Explicaţia opririi
reformelor în România ultimei decade rezidă în cel puţin patru cauze.
Prima este lipsa competenţei în a concepe reforme.
După 2004, s-a reluat obiceiul lui Ceauşescu de anumi nepricepuţi în posturi de
decizie, de această dată sub pretextul „sângelui proaspăt”, cum s-a spus cu
emfază. Astăzi, în faţa crizei grave în care a fost adusă ţara, se poate spune
că „întinerirea” forţată (căci cei ulterior născuţi vin oricum pe scenă!) nu a
dat rezultate, ea nefiind – cum mulţi şi-au dat seama de la început – decât o
ideologie a înlăturării rivalilor. Câtă vreme noii decidenţi sunt recrutaţi nu
dintre vârfurile profesionale, cu merite civice, ale noilor generaţii, ci mai
ales din rândul celor cu pregătire precară, obţinută în condiţii îndoielnice,
favorizaţi însă de cârdăşiile politice, nici nu putea fi altfel. Deocamdată,
venirea pe scenă a unor noi generaţii nu a adus cu sine soluţii mai bune. Se
confirmă încă o dată că valoarea persoanelor nu este o chestiune de vârstă, ci ţine
de pregătire, cultură şi devoţiune civică, luate la un loc.
A doua cauză o constituie erorile de concepere a
reformelor. Acum se înţelege uşor – ceea ce destui au spus la timpul potrivit –
că, de pildă, privatizarea unităţilor economice trebuie însoţită de obligaţii
de investiţie, precum în alte ţări. Or, în locul investiţiilor, avem, în prea
multe locuri, o deşertificare economică. Până şi în negocierile de aderare
reprezentarea ţării a fost lacunară (de exemplu, omiterea unui milion de
hectare la subvenţionare sau cote de producţie prea reduse). În definitiv, nu
se poate cere populaţiei să aplaude reforme dacă măsurile sunt prost gândite şi
duc la şomaj şi sărăcie. Peste toate, priceperea de a elabora proiecte, de a
aborda sistematic economia sau orice alt sector şi de a anticipa consecinţe
este slabă printre decidenţi.
A treia cauză a opririi reformelor o reprezintă
revenirea în forţă a vechilor năravuri. Când îţi dai seama că achiziţiile
publice se fac la preţuri umflate, când vezi că promovarea în roluri publice a
rudelor ia amploare fără precedent, când diversiunile se ţin lanţ pentru a nu
se discuta vreo problemă până la capăt, te simţi dezarmat. Corupţia, nepotismul
şi „oportunismul bizantin” (cum spunea Virgil I. Bărbat, în Dinamism cultural,
1926, iar Hugh Seton-Watson, cu Eastern Europe between the wars, 1945, trăgea
semnalul de alarmă!) macină din nou trupul unei ţări în care se invocă, aproape
ritual, potenţialul ei aparte.
A patra cauză a împotmolirii reformelor în România a
fost absenţa presiunii externe. Nu se justifică, după opinia mea, generalizarea
conform căreia România ar face reforme doar sub presiune din afară şi nici
aceea că mereu altora li s-ar datora situaţia din ţară. Este însă un fapt că,
atâta vreme cât în faţă a fost ştacheta Uniunii Europene, a existat o
preocupare pentru reforme şi că, după aderare, acestea s-au oprit. Au mai avut
loc schimbări, dar reformele propriu-zise au încetat. Uniunea Europeană,
intrată în criza financiară începută în 2008 şi preocupată mai mult de extindere
decât de integrare, nu a mai examinat riguros situaţia din ţările Europei
Centrale şi Răsăritene, iar când, totuşi, şi-a spus părerea, s-a luat după
rapoarte interne prea puţin eliberate de patimi. Pe de altă parte, România s-a
trezit brusc şi insuficient consolidată în competiţia din uniune, iar
decidenţii ei nu înţeleg nici acum că problema nu este să bifezi participări la
reuniuni, ci să promovezi soluţii elaborate şi dezvoltări proprii într-o
interacţiune cu forţe exersate."
http://www.cotidianul.ro/impotmolirea-reformelor-249708/
D.P Am inceput sa
citesc "Cele doua Romanii" a lui Adrian Nastase. Cred ca ofer o
explicatie mai buna, mai completa si mai coerenta, oarecum complementara celei
date de domnul Marga.
P.FCh Draghi, poate ne faci din cand in cand cate un
sumar/extras etc. din aceasta carte. Multumesc mult si anticipat!
Romania, noul Israel?
Scris de : Mircea Platon,
Ziua Veche 2010-06-06
17:56
Consiliera primului
ministru Boc a afirmat recent ca Romania ar trebui sa ia exemplu de la Israel
pentru a putea infaptui un “miracol romanesc”. Conform doamnei Andreea Vass,
succesul economiei israeliene se datoreaza “antreprenoriatului”:
“Un model la care Romania trebuie sa se gandeasca este cel israelian, al
antreprenoriatului. De ce au avut succes remarcabil? Au avut un think-tank
central orientat catre antreprenoriat. Lectia de baza este ca o tara bine
educata ingaduie esecuri si incurajeaza expunerea la risc.” De aceea, continua
doamna Vass citata de Agerpres, “populatia” Romaniei “trebuie educata in acest
sens”, al orientarii catre risc.
Ceea ce omite sa ne spuna doamna Vass este ca
succesul Israelului nu are la baza doar “antreprenoriatul”. Literatura dedicata
succesului economic al Israelului vorbeste despre o combinatie de factori
printre care cei mai inflluenti sunt dezvoltarea unui robust complex
militaro-industrial si un influx de capital motivat politic. Dupa cum arata
cercetatoarea
Linda Sharaby ,
“in parte datorita precarei sale pozitii militare, Israelul, sarac in resurse,
a atras mari sume de capital strain motivate politic, nu economic.
Imprumuturile straine si transferurile de capital venite ca donatii de la
comunitatile evreiesti, despagubirile platite de Germania, ajutorul economic si
militar venit din SUA, au ajutat la dezvoltarea tarii si la ridicarea nivelului
de trai al locuitorilor ei.” Si mai important inca, “nevoile de aparare ale
Israelului au dus la dezvoltarea unui complex militaro-industrial care a
devenit motorul principal al dezvoltarii, ducand la crestere economica, la
progres tehnologic si aducand mari beneficii la export.”
comercializarea inovatiilor militare (Idden,
PillCam etc.), complexul militaro-industrial a contribuit la succesul economiei
israeliene si datorita militarizarii societatii israeliene. Senor si
Singer afirma ca ceea ce distinge antreprenorii israelieni de cei americani sau
europeni e experienta serviciului militar obligatoriu in conditii de tensiune
si chiar de conflict militar permanent care ii silesc pe tinerii ofiteri
israelieni sa ia decizii care depasesc litera instructiunilor militare si
regulile conventionale. Odata intorsi in viata civila, antreprenorii bine
educati in tactici de lupta non-conventionale sunt capabili sa functioneze in
cadrele unui stat care, dupa cum precizeaza Sharaby, e “construit pe secole de
trecut religios si national comun care ajuta la mentinarea devotamentului
multor israelieni fata de succesul statului lor. Acest tip de capital social le
permite israelienilor sa isi rezolve problemele colective mai usor si sa
construiasca o solida baza civica pentru a sustine dezvoltarea economica”.
Exact despre acest capital social nu vor sa ne
vorbeasca doamna Vass si sistemul in numele caruia vorbeste domnia-sa. “Cultura
riscului”, asa cum o prezinta domnia-sa, e o simpla componenta
ideologica a neoliberalismului. Dar “riscul” asumat de israelieni nu are de a
face cu neoliberalismul, ci cu nationalismul. Nu e un risc antrenat la bursa,
ci pe front, in apararea patriei, a Tarii Fagaduite, si a Bibliei (Alon Tal, Pollution
in a Promised Land. An Environmental History of Israel, University of
California Press, 2002, pp. 20-21). E un risc antrenat in exercitiul apararii
unui mod de viata si unor valori fundamentale.
Dar conform doamnei Vass si neoliberalilor
chirciti in atasul actualei divizii de tampenie motorizata care e sistemul
basescian, romanii nu au voie sa vorbeasca de nationalism, de eroii neamului,
de religie sau de traditie decat la un mod fie dispretuitor, fie negustoresc.
Dupa cum bine observa publicistul crestin Gheorghe Fedorovici, ideologii
actualului regim iti dau voie sa-ti manifesti public doar scarba fata de romani
si Romania. Dragostea fata de Romania e considerata demagogie, impostura, de
prost-gust.
De exemplu, recent
istoricul Emilia Corbu a vernisat prima expozitie dedicata “infratirilor”
economice, sistemului economic bazat pe mica industrie si pe obstile satesti,
sistem care a stat la baza infloririi economice a Romaniei interbelice.
Expozitia s-a
bucurat de indiferenta totala a sistemului reprezentat de doamna Vass, desi
miscarea dezgropata cu admirabila pricepere si daruire de doamna Emilia Corbu
ar putea oferi un model de renastere economica a Romaniei. In paralel cu
aceasta miscare, in Romania interbelica a existat si o miscare cooperatista
evreiasca. Kibbutz-ul e, de altfel, una din institutiile de baza ale
bunei-asezari economice a Israelului. Sunt curios ce parere are doamna Vass
despre expozitia doamnei Corbu.
In absenta acestui
liant social care e constiinta nationala, sacrificata pe altarul globalizarii
ca “dar al libertatii”, in absenta interesului pentru o economie la scara
umana, sacrificata pe altarul neoliberalismului economiei financiar-globale si
al gigantismului corporat parazitar, in absenta unui stat reprezentativ, adica
a unui stat care sa sustina si aplice legea, sacrificat pe altarul statului
mafiot-clientelar, cum anume putem “educa” romanii la “risc”?
Simplu, facem, dupa cum propune doamna Vass, un “think tank central”. Minunat!
Stiu si cine va fi presedintele consiliului stiintific, al panoului de onoare
si al tuturor celorlalte comitete si comitii din interiorul noului megacreier
al societatii romanesti. Dupa “anticomunismul” neostalinist si libertarianismul
de partid si de stat (vezi cazul dlui Patapievici), vom avea si o cultura a
“riscului antreprenorial” atent coordonata de la centru. Curat revolutie cu
voie de la politie! Exact din cauza acestui tip de conducere au fost siliti
romanii ultimelor sapte decenii sa prefere sa-si asume riscul de a trece
granita, de a fugi in alte tari, unde onestitatea si munca sunt
rasplatite.
Nu stiu de ce absolut toate guvernele Romaniei din ultimii 65 de
ani au tinut sa tot “educe” si reeduce “populatia”.
(Re)Educarea cu pricina s-a facut, intotdeauna, prin minciuna sau prin jumatati
de adevaruri. Guvernantii nostri ne-au tratat intotdeauna ca mijloc, nu ca
scop. Ne-au tratat ca si cum, daca se supara pe noi, isi pot oricand alege un
alt popor. Cred ca a sosit timpul sa-i lasam sa afle care sunt riscurile
meseriei.
D.P Noul Israel? Trecand peste afinitatile doamei Vaas pentru
poporul ales, sper ca nu o sa urmeze si bombardarea Harcovul din doi in doi ani
Petre Opris Eu stau încă şi mă întreb când au început reformele în
România şi când s-au terminat. Este aceeaşi poveste ca a Revoluţiei din
Decembrie 1989? Ştim, în mare, când a început, dar nu a anunţat nimeni că
revoluţia s-a terminat.
Ionel Iani Velciov O revolutie este o schimbare brusca iar o reforma este o
schimbare gradata ... Ce schimbari gradate cunoastem ?!! Nu prea ... Sa nu
uitam ca si in domeniul penal si in domeniul reformelor TENTATIVA se pedepseste
!!!
Mihaila
Augustiniu Ba stim exact cand s-a
terminat Revolutia , Petrica. Revolta popular a inceput la Timisoara si s-a
incheiat la Bucuresti in dimineata de 22, Revolutia a inceput in dimineata de
22 declansata de Insurectia armata si a continuat pana spre ora 17 .... cand a
ajuns Iliescu in fruntea bucatelor.... Din ziua de 22.12.1989 orele 17.01 si
pana acum e in desfasurare contra-revolutia....
P.O Dragă Augustiniu,
revoluţiile au un program. În cazul de faţă, acesta a fost anunţat de Ion
Iliescu în seara de 22 decembrie 1989. După îndeplinirea programului (parţial
sau în totalitate), revoluţia se termină. Există însă politicieni care nu au
curajul să spună acest lucru deoarece s-ar putea ca lumea să-i considere
trădători ai idealurilor revoluţionare. Totodată, există şi aşa-numiţii
"revoluţionari de profesie", care încearcă pe diferite căi să
perpetueze provizoratul politic pentru a-şi satisface orgoliile deoarece se
cred Dumnezeu pe Pământ.
O.L Un economist
american spunea ca economia mondiala a intrat intr-o epoca cand, similar
zborului unui avion, zonele cu turbulente au devenit regula iar planarea
relativ linistita exceptia. Parafrazandu-l pe dl Ionel Iani
Velciov cred ca pe viitor avem nevoie de reforme revolutionare pentru a
mentine avionul Romania pe cursul de zbor.
M.A Petrica, imi aduca
aminte de un discurs, in jurul orei 1330 --14 , citit de pe o bucata de hartie
de pe treptele televiziunii (nu veztitul Mircea, fa-te ca lucrezi), in care se
exprimau programmatic cateva reforme , pornind de la cea in exprimare =))
(domnule in loc de tovarase) si continuand cu alte modificari ale realitatii
sociale. Imi amintesc binisor momentu', pt ca exact dupa aceea ne-a trimes
Suciu Tzigareta in misiune pe vreo cativa sa patrulam in jurul Boteniului ...
=)) sa nu cumva sa intre Ceausescu in unitate =)) ca Malutan il lasase o tzara
mai incolo de capu'pistei =)) . Personal, consider acel moment ca un prim pas
programmatic al Revolutiei. Tu ca istoric, daca te intereseaza, poate o sa
studiezi aspectul. Sunt inca destui marori in viata.
P.O Ai dreptate, sunt
mai multe programe ale revoluţiei, însă Ion Iliescu a fost cel care a reuşit să
transmită programul său în aproape toată ţara. Evident, nu este bine să
neglijez ceea ce a fost
I.I.V In acest moment
Romania are doua mari variante: 1) sa se reancoreze in trecut , sa isi caute
radacini-ancora si sa riste, in bucla, sa reediteze vechile greseli,
nemaireusind sa iasa dintr-o ciclicitate istorica inchisa ...2) sa se
reinventeze ca japonezi ( Japonia din ultimii 50 de ani nu prea seamana cu
Japonia de acum100 de ani) ...
P.FCh Domnule Velciov, nu stiu despre ce Japonii
vorbim, insa Japonia de acum, prin comparatie cu Romania, e mult mai aproape de
aceea de Japonia de acum o suta de ani.
N-as apela la exemplul japonez, a carei
modernirnizare rapida a inceput in seculul XIX, ci la Coreea de Sud, a carei
modernizae a inceput la sfarsit de ani 1960. Ce este remarcabil la coreeni este
pastrarea traditiilor cu o atentie deosebita.
Asa ca poate clarificam ce vrem sa spunem prin
ancorare in trecut caci eu nu vad ceva rau in asta, ba dimpotriva, numai cu
picioarele adanc infipte in trecute, prin respectul, cunoserea si asumarea
acestuia, putem sta in doua picioare si privi cu ceva certitudine in viitor.
I.I.V
Trecutul este si traditie dar si
comportamentul politicienilor ... La modul general, traditia este foarte buna,
dar partea ei care cuprinde comportamentul politicienilor de prea multe ori a
fost perdant ... Sunt de acor ca exemplu Coreei de sud este mai bun pe plan
economic dar eu ma refeream la exemplul Japoniei pe plan militar... Mea culpa
ca am fost expeditiv si nu am clarificat .. reinventarea japonezilor la care ma
refer este schimbarea orientarii militare de la "spre exterior" la
"spre interior"
O.L Ca sa impacam si
capra si varza adica Japonia cu Coreea de Sud, probabil ca putini stiu ca
generalul Park Chung Hee sub regimul autoritar al caruia s-a relansat economic
Coreea de Sud a fost ofiter al armatei japoneze servind in Manciuria.
Principala sa strategie a fost promovarea exporturilor prin ajutorul pe care
bancile erau obligate sa-l dea firmelor selectionate de guvern pentru produse
manufacturiere de export. Un rol important l-a jucat si reforma sistemului
educational promovata de japonezi in timpul ocupatiei.
P.FCh "ma refeream la exemplul Japoniei pe plan militar...
[...] reinventarea japonezilor la care ma refer este schimbarea orientarii
militare de la "spre exterior" la "spre interior""
Ei, aflandu-ne in compania atator militari la Grup,
prin vocatie si/sau profesie, avem numai de invatat. Conditiile schimbarii
japoneze datoreaza mult contextului geo-istoric--au pierdut o initiativa de
hegemonie local, dupa care au fost incadrati intr-o doctrina de proiectie a
puterii invingatorului -hegemon. Adica nu prea aveau de ales, Constitutie si
toate cele pana la sisteme de productie etc. fiindu-le impuse.
Una peste alta, incapacitatea militara a Japoniei e
o chestiune relativa, cu exceptia Chinei, nu m-as aventura sa le suflu in
ciorba ca alt stat SE-Asiatic. China sau alt hegemon in ascensiune nu va putea
provoca Japonia atat timp cat aceasta este parte din sistemul mondial fara sa
aiba de-a face cu SUA.
Parca de prin 2007 incoace, s-au ridicat voci si
acolo in ideea unei politici externe cu un grad mai mare de autonomie si
pragmatism--care ar fi putut merge, daca nu era intrerupta (temporar?) pana la
acomodarea Chinei.
In cazul Romaniei, transformarea ceruta pentru
intrarea in NATO a constat in prima faza din degradarea TUTUROR capacitatilor
de aparare pre-1990 (onor gral Degeratu), in ideea ca faze succesive ar fi
trebuit sa reconstituie aceasta capacitate in armonie cu sistemul NATO. Se observa
deja 2 diferente fata de Japonia: 1) Romania nefiind invinsa si ne-semnand o
capitulare de jure, reformele sale au fost mult mai sinuoase si obiectivul
declarat al multora s-a pierdut pe drum; 2) Capacitatea militara a Romaniei
este inexistenta, tarile din jurul imediat n-ar putea s-o provoace caci au
trecut prin aceleasi procese de re/de-structurare, dar Romania nefiind parte
din sistemul mondial decat la nivel foarte superficial, nu se poate estima care
va fi reactia SUA la provocari rusesti.
Cred ca am scris destul pe tema asta si trebuie sa
precizez ca am facut-o mai cu seama pentru a starni opiniile expertilor
militari dela Grup despre reformele militare/de securitate. Va multumesc
anticipat, domnilor & doamnelor!
en.wiktionary.org
I.I.V M-am bucurat ca am invatat un cuvant nou. PS: imi cer
scuze ca am monopolizat un pic mai mult discutia de pe aici, tinand cont ca
majoritatea suntem de acord ca avem nevoie de schimbare/reforma si degeaba unii
stim ce, daca decidentii nu decid ...
P.FCh Nu-i nicio nevoie de scuze, mai ales cand lucrurile devin
interesante. Vedeti dumneavoastra, ce se intampla aici e exemplu de societate
civila aflata posibil in avangarda gandului d-lui
ministru*general*doctor*[samd] Oprea si altora...
_________________
Cu Oprea si Ontanu aperi cel mult o scara de bloc.
Cu amandoi la un loc, desigur.
I.I.V Oprea ... am vrut
sa discut la o manifestare oficiala cateva vorbe cu el si el s-a retras panicat
cand m-am apropiat la mai putin de un metru de el ... I-am zambit, dar degeaba,
am schimbat doua-trei vorbe si ... s-a retras de parca m-a confundat cu
Bin-Laden, chiar daca nu am barba
M.A Hm ... am asistat
cu multi ani in urma, la un doctorat in stiinte militare cu tema :
"Formulare tipizate in Armata Romana "...
P.O Erau tipizate
copy&paste?
A.B Banuiesc ca, la
momentul prezentarii Tezei, putine formulare tipizate mai erau in vigoare.
"Tipizatele" au un rost in productivitate, in eficienta, in control
etc si stim cum s-au schimbat, inlocuit in permanenta. Este posibil ca mult
haos si dezorganizare, cu consecinte neluate totdeauna in calcul pot produce
astfel de schimbari bulversante pentru o institutie in care ordinea si
disciplina erau/sunt esentiale. Asa ca eu nu as rade fara sa ma intreb care a
fost scopul tezei...
Nu sunt deloc un sustinator al ordinii imuabile, ci
un critic al dezordinii facute cu scopuri distructive.
M.A '96, aula Academiei
Militare . Prezentarea a inceput cu formularea : "Am dat nota telefonica
in unitatile subordinate sa-mi trimita cate un exemplar din formularele care le
completeaza pe la magazii si depozite .... " ... Mai departe nu mai retin,
caci m-a apucat greatza .... Inca e in functie, ipochimenu'... Functie mare...
A.B In acest caz,
retrag ce am spus. Sunt de acord si ca este un ipochimem.
P.O Zisu? Cătălin?
General, în prezent? :))))))
