Imposibila speranta – 3 februarie 2015
Stefan Kovacs
Imposibila speranță-------------------------
Și eu și probabil că mulți alții am crezut într-o lume mai bună. Nu cea comunistă- ci pur și simplu printr-o percepție mai bună - și mai altruistă- apropo de normalitatea anormală ca un grup de oameni care a ajuns mai sus, mai bine, mai cultivat să-i tragă în sus și pe restul. O civilizație- orice civilizație- trăiește și devine mai bună prin colaborare, nu prin ura sinceră față de gâții ancestorilor aproapelui.
Discutam ieri despre marea minciună servită lui Gorby și iepurașilor naivi din jurul său- apropo de ce frumoasă și de bună va fi lumea- după ce se termină cu răul de comunism. Am lecturat mai târziu- niște articole pe Der Spiegel- referitoare la Syriza și la modul în care e ea primită și privită în Germania. Ce-am constatat m-a făcut să-mi dau seama că politica asta de ură împotriva aproapelui- care credeam că a fost o particularitate a dlui. Băsescu și camarila- e ceva tipic pentru neo-democrația vestică. Cea care trăiește cu caviar dar se uită urât la tine și te arată cu degetul atunci când ronțăi o felie de pâine cu unt.
Cetățeanul german (și probabil că și restul din țările bogate) ignoră complet că el trăiește într-un sistem social și că fără acest sistem social- în condițiile actuale- probabil că ar exista un șomaj infernal plus complicațiile aferente. Aceste lucruri s-au mai văzut și în criza din anii 20 și o să se mai vadă atâta timp cât cineva nu înțelege că un sistem funcționează prin muncă și prin plus-producție și nu prin speculații de capital. De fapt și neo-conii autohtoni- începând cu Băsescu și terminând cu entuziaștii din M10 care vor să mănânce capitalism pe pâine atunci când ei au fost plătiți toată viața de la stat au cam lecturat pe post de romane de aventuri toată literatura economică idioată și acum țin lecții. Atunci când le arăți că nicăieri n-a funcționat sistemul- îți răspund cu citate din cărți și - așa cum fac nemții- cu necesitatea unor ”reforme structurale” . Care înseamnă concedieri, șomaj, salarii mai mici, nivel de trai mai scăzut. Și astfel ne întoarcem la ideile formulate la început- acolo unde într-o lume ideală cetățeanul german l-ar trage în sus și pe cetățeanul grec. Sau român. Problema e că atunci când stai și tremuri în turnul tău de fildeș și-i vezi pe restul ca niște risipitori care au curajul să mănânce- deja nu mai vorbim despre umanitate- ci despre orice altceva.
UE ar fi fost normal să plece de la ideea că unul din obiectivele principale- dacă nu obiectivul principal- este creșterea continuă a nivelului de trai pentru toată lumea din UE. Asta în condițiile în care nu-i consideri pe toți ceilalți ca și hoți- și pe tine ca singurul care muncește și realizează câștig. În Europa e nevoie și de Grecia, și de Spania și de România.
Ceea ce europenii se pare că n-au înțeles- este faptul că piața nu te ajută în acest sens. Și înainte de a promova diversitatea LGBT sau cea arabă- ar trebui promovată diversitatea Europeană naturală . Un muncitor grec nu va fi niciodată clona celui de la BMW- așa cum un țăran român nu va putea depăși un agricultor olandez.Atâta doar că toți aparțin acestei Europe unite- sau UE e doar un mit și fiecare ar trebui să se descurce pentru el.
Banii aruncați de europeni pe fereastră- cum ar fi pe geamul murdar al fondurilor structurale- n-au condus la nici un progres ”structural” sau de altă natură- tocmai pentru că s-a mers pe liberul arbitru. La câte miliarde s-au băgat până acuma în POSDRU- am fi putut avea o rețea de școli medii la nivelul german- dacă cineva ar fi spus de la început că respectivii bani sunt folosiți într-un mod unitar, pentru un obiectiv real- nu pentru educarea pinguinilor agricultori din Câmpia Bărăganului în tehnici manageriale moderne. Idem faimoasa infrastructură- dacă cineva (mă refer aici la cei care au dat banii) ar fi spus că toate fondurile se investesc într-o autrostradă care străbate România de la Nădlac și până-n Constanța- astăzi am putea și noi discuta de o normalitate. Zecile de domenii schiabile, telecabine construite unde și-a înțărcat dracul copiii și alte floricele care nu vor aduce niciodată investiția înapoi- ar trebui decontate în primul rând de la cei care au dat respectivele fonduri fără un scop precis- și apoi la cei care le-au luat și au construit prostii. Și aceste fonduri structurale sunt un alt mod de a-ți manifesta egoismul și lipsa de compasiune- pentru că la un moment dat- atunci când se va afla că sistemul educațional- de pildă- e mai prost decât în 1989- cineva va spune ”Dar noi v-am dat. Descurcați-vă, nu ne interesează” - și vom rămâne cu pinguinii cei manageri.