Cucerirea naturii de către om este vechiul slogan al „științifismului”. Numesc așa acea atitudine de autosuficiență a individului în fața științei, această plagă care a denaturat ființa umană, proiectând-o într-un univers gol, mecanicist, pustiit de orice ideal și, în esență, gol.
Un univers în care nimic nu mai rimează. Clamezi că vrei să cucerești natura, iar când aceasta îți răspunde radical - ca efect al acțiunilor tale - te trezești că vrei s-o protejezi îndreptându-te împotriva semenilor tăi, pe care-i faci vinovați pentru dezastrele produse de tine și de ideologia ta. Spui că lupți pentru libertate, dar singura cale prin care-ți poți duce la îndeplinire idealul este inhibându-le libertatea celorlalți. Dar ce să te mire, când însuși sloganul de la care pornești, „libertate, egalitate, fraternitate”, e unul absurd în condițiile în care libertatea și egalitatea sunt două elemente diametral opuse: egalitatea se opune libertății mele de a fi altfel.
De multe ori sunt contrazis în cele pe care le afirm. Nu mă deranjează, doar știm că „adevărata prietenie înseamnă opoziție”. O idee contrară e oricând binevenită, mai ales dacă, prin introducerea ei descoperi o fractură a judecății pe care-ai făcut-o. Există însă opoziții și opoziții.
Opoziția unui neputincios, orbit de ură și invidie atunci când vede cum un individ dotat cu har scoate o minunată operă de artă, poate fi târnăcopul, focul sau chiar glonțul. E clar că, în acest caz, nu poate fi vorba decât de atitudine rudimentară, de o precaritate a dezvoltării, de ființă rămasă la stadiul animalic. Asta-i opoziția prostului, a retardatului incapabil de a se ridica la rangul de om.
Din nefericire, educația ultimelor generații le-a cauterizat indivizilor dimensiunea umană, lăsându-i să băltească în cea instinctual-animalică. Îi privim cu scârbă pe cei care se împerechează asemeni animalelor, ne deranjează când îi vedem urlându-și obsesiile în gura mare, fără rușine și fără nicio urmă de îndoială. Iată „omul nou”, idealul secolului XX, la care-au pus umărul atât comuniștii cât și naziștii, pentru a fi desăvârșit de îngemănarea celor două sisteme, anume democrația occidentală de rit nou.
Dacă instinctualul aflat la baza piramidei e ușor de identificat și ocolit, altfel stau lucrurile cu așa-zisul intelectual ridicat din această masă ineptă. Se deosebește radical de toți retardații din care se trage și are o capacitate cameleonică prin intermediul căreia te înșală. Ai impresia că e altceva, face apel la cunoștințele sale, uneori chiar îți intră pe sub piele. Inițial observi câteva neconcordanțe pe care le pui pe seama erorii, a rapidității gândirii. Însă nu e așa, iar destrămarea întregii vrăji îți dezvăluie o ființă la fel de goală, instinctuală și incapabilă precum masa care l-a născut.
Intelectualul mulțimilor e eminamente lipsit de afectivitate, blocat într-un materialism găunos. Cu toate că „are lecturile făcute”, lecturile sale sunt inutile deoarece el citește nu pentru a înțelege ceea ce a vrut să spună autorul, ci doar pentru a reduce ideile cărții la modul său ideologic-buruienos de a gândi. Prin mințile acestor intelectuali-călăi, întregul tezaur cultural al umanității este transformat într-un uriaș morman de maculatură ideologică. Mai mult, spre deosebire de cărturarul secolelor trecute, care, de multe ori, trăia disperarea neînțelesului, intelectualul de tip nou își are locul său în societate: ori creează slogane - așa-numitul nutreț al maselor - ori scrie discursuri mobilizatoare atent înscrise în limitele ideologice, ori activează pe poziția de influencer, făcând propagandă care, pe vremuri, în „activul de bază”, era atributul muncitorilor mai gălăgios-vorbăreți.
Iată-i în toată goliciunea lor pe balaurii epocii noastre! Niște forme fără urmă de fond, mașini de tocat creiere și conștiințe, schilodiți și, la rândul lor, schiloditori ai ființei umane. Nimicul ambalat într-o înșelătoare formă butaforică.
Din păcate societatea e transformată. La baza se află masa fără nici-o formă, precum o plastilină maleabilă, dar cu tendințe de lichefiere, iar la vârf meșteșugarii conștiințelor, castrații care-s și castratori de serviciu, ucigașii oricărei forme de spiritualitate. Asta e lumea în care trăim. Sau, mai bine spus, în care încă supraviețuim.
Partea proastă e că a supraviețui e o luptă continuă. La intervale regulate de timp, masa informă îl înghite pe câte unul de-al nostru, înecându-l în gloata fără însușiri. Chiar dacă, din când în când, se petrece și trecerea inversă, fenomenul e destul de timid. De fapt noi suntem cei aflați sub asediu de către un ocean inuman, al celor reduși la stadiul animalic.
Care-s soluțiile? - veți întreba. Care pot fi? Poate fi îndiguită o asemenea forță? Poate fi ridicată mulțimea întru salvarea sa? Sau, în caz contrar, ar putea fi asediată, limitată? Răspunsul e negativ. Deja e prea târziu. Personal cred că singura formă de rezistență e cea a partizanilor, după legile și regulile lor.
Nimic din ceea ce-i aici nu-mi poate fi impus, nimic din ceea ce-i aici nu mă poate lovi! Legea lor nu e legea mea și de-aceea nu sunt obligat s-o respect. Lumea lor nu e lumea mea și de-aceea am tot dreptul s-o ignor. În timp ce ei caută idealurile materiale care le-au fost pre-programate, eu caut să rămân om. Om întreg, neschilodit, neîmblânzit și deplin suveran. Asta e calea mea.
Ion Bosulică
Un om care critica știintifismul deși a făcut un purcoi de bani de pe seama lui. Dl Diaconu uita ca de cel puțin 2000 ani Dumnezeu nu prea da semne. Destul de greu sa continui narativa daca vezi ca nici cei mai buni teologii nu pot oferi un răspuns câtuși de puțin satisfăcător la problema teodiceei. "Omul nou e lipsit de ideal și sens"- eu nu sunt. "Natura ripostează". Da Mama Gaia e o gagica nervoasa care ne face cadouri ideale, variola, ciuma, tifos dar noi netrebnici ne împotrivim. Probabil toți suntem în viata datorita știintifismului asta spurcat. Fără obsesia omului de a cuceri natura nu am fi inventat antibioticele alea nesuferite fără de care nu am fi supraviețuit primul an de viață. Petrarca și a îngropat toți cei 5 copii rugându-se sa fie cruțati de ciumă. Dumnezeu avea alta treaba în perioada aceia. Dl Diaconu vorbește de balaurii vremurilor noastre. Ei sunt. Mereu au fost, inclusiv și printre sfinți. Ioan Hristotom justifica instituția sclaviei considerând ca unii oameni sunt incapabili sa se descurce și astfel mai degrabă în lanțuri decât sa își piardă sufletul. În sec IV un sclav care vroia sa fuga din sclavie era excomunicat. Singura condiție a deținătorilor de sclavi era sa nu ii bata prea tare. Dintre toți părinții patristici doar Sf Grigore din Nyssa a fost împotriva sclaviei. Monștrii contemporani. Sunt la greu, ca și în trecut. Sf Augustin le spunea enoriașilor ca bebeluși morți care nu au fost botezați vor ajunge în iad. Cu siguranță mamele îndurerate erau foarte recunoscătoare pt aceasta doctrină. Jean Calvin, din dragoste creștinească, a dar naștere doctrinei dublei pretestinari în care aproape toți vom ajunge la cazane. În Summa Theologica Toma din Aquina spunea ce mult o sa se bucure când o sa stea în rai și o sa vadă pe păcătoși Dincolo. Minunat sfânt. Dl Diaconu critica modernitatea, adică acea rânduire care la trimis la școală sa învețe sa citească. Dacă trăia în Florența lui Lorenzo de Medici cu siguranță dl Diaconu l ar fi făcut pe Botticelli invidios prin talentul sau și nu ar fi fost un țăran analfabet căruia ii mureau 4 din cei 10 copii. Dl Diaconu vorbește despre metafizica deși uita ca în acest univers amoral singura sursa de bunătate vine din partea oamenilor. Un uragan nu prea da două parale pe rugăciunea noastră. Dl Diaconu uita ca doar prin nașterea Iluminismului toate binefacerile științei au putut pogorâ printre noi. Îl invit pe dl Diaconu sa citească dogmele Bisericii Ortodoxe(cumulate în 3 volume și care sunt încă în vigoare deși nu mai exista niciun preot sa le pună în aplicare) în care nu ai voie sa diseci un cadavru sa îl studiezi, nu ai voie sa cânți la vioara pt e instrumentul diavolului, nu ai voie sa chemi lăutari la nunta ci doar preotul sa îți cânte tropare, nu ai voie sa citești decât cărți ortodoxe, o femeie când vorbește cu un bărbat va avea capul acoperit și nu se va uita în ochii acestuia on and on. Cata libertate. Îmi amintesc memoriile lui Nikos Kazantakis care reda viata pitoreasca din Creta profund ortodoxa din cca 1920. Femeile spălau bărbații pe picioare, papau bătaie din senin și erau ostracizate dacă se recasatoreau dacă rămâneau văduve de tinere. Asta numesc eu control mintal de prima clasa pe lângă care stalinismului e pistol cu apă. În sec XV în Italia un băiat putea fi biciuit în public dacă vorbea cu o fata cu care nu era înrudit. Și eu sunt nostalgic sa știți. Eric Hoffer spunea ca un om care are puține pretenții de la sine are pretenții mari de la țară sa, religia sa, rasa sa. Adevărul e ca marea majoritate a oamenilor sunt ratați și ei știu asta. Putini oameni vor întra în istoria pt fapte notabile care au beneficiat umanitatea, putini vor ajunge bogați, putini vor spune ca au ajuns la desavarsire. Restul? Aici e vorba de frustrare. Miliarde de sclavi care trăiesc, vorba americanului, paycheck to paycheck, și care dau vina pe inamici exteriori. Atenienii pe Socrate, Iulian Apostatul pe creștini, creștinii pe toți, marxistii pe burghezi, catolicii pe protestanți, prindeți ideea. "Gloata fără însușiri", cu siguranță creștinii primelor secole erau indivizi pe prima mână, deacee și omorau păgânii în numele unor dogme, la fel ca și bolșevicii pe pravoslavnici. Nothing personal. De ce se întâmplă asta. Pt ca omul e un animal tribal obsedat de certitudini și îmbuibat cu idealuri dispus sa dea în cap pt fantomele ce se perinda prin capul sau. Se grupează în haite(marxistii, creștini, naționaliști, Darwiniști) și latră la alte grupuri. Epoca de aur a omenirii se regăsește în Grecia Antică. Socratici, epicurieni, sceptici, stoici, oameni obsedați de principiul argumentării pt aflarea adevărului. Apoi au venit fanaticii obsedați de certitudini și restul e istorie. Îmi este drag dl Diaconu. Un om foarte bogat, care se bucura din plin de poziția sa sociala, care își permite sa își cumpere un Patek Philippe, care cutreiera Europa în lung și lat. Evident ca aceea căruță de bani putea sa ii donezi copiilor în nevoie de tratament oncologic. Dar hey vorba lui Mark Twain, pentru ipocrizie e nevoie de un arsenal întreg de subterfugii. Dl Diaconu vedeți ca Hristos are o problema mare cu bogații. Adevărul este ca noi oamenii habar nu avem de unde am venit, ce ar trebui sa facem aici și unde ne ducem după moarte. Indiferent ce spun oamenii de stiinta(Big Bang, radiația 4k, abiogeneza, evoluție) sau teologii(creationism) noi habar nu avem. De aceea și latram unii la alții toată ziua. Dacă știam situația era alta. Dacă Dumnezeu își dădea silința sa fie un tata bun în fiecare an ne făcea o vizita sa ne liniștească temerile. De Crăciun pe cerul înstelat ar fi scris God loves you. Oamenii rai ar fi suferit și cei buni ar fi prosperat. Henry Kissinger încă e în viata în timp ce milioane de copii mor de foame. Sărutmana Doamne. Probabil ca suntem un experiment eșuat sau poate ca extratereștrii fac mișto de noi, nu știu. Asta e și cea mai mare izbândă din viata mea, puterea sa spun nu știu la marile întrebări ale vieții, și surprinzător pot trai cu anxietatea. Peste o mie de ani, dacă va mai exista omenirea, urmașii noștri o sa rada și cu dosul de discuțiile voastre înlocuindu-l cu alte cretinisme. Cioran avea dreptate, "Ce este societatea, un infern de mântuitori în care nimeni nu își ajunge sieși".
Ion Bosulică
Un om care critica știintifismul deși a făcut un purcoi de bani de pe seama lui. Dl Diaconu uita ca de cel puțin 2000 ani Dumnezeu nu prea da semne. Destul de greu sa continui narativa daca vezi ca nici cei mai buni teologii nu pot oferi un răspuns câtuși de puțin satisfăcător la problema teodiceei. "Omul nou e lipsit de ideal și sens"- eu nu sunt. "Natura ripostează". Da Mama Gaia e o gagica nervoasa care ne face cadouri ideale, variola, ciuma, tifos dar noi netrebnici ne împotrivim. Probabil toți suntem în viata datorita știintifismului asta spurcat. Fără obsesia omului de a cuceri natura nu am fi inventat antibioticele alea nesuferite fără de care nu am fi supraviețuit primul an de viață. Petrarca și a îngropat toți cei 5 copii rugându-se sa fie cruțati de ciumă. Dumnezeu avea alta treaba în perioada aceia. Dl Diaconu vorbește de balaurii vremurilor noastre. Ei sunt. Mereu au fost, inclusiv și printre sfinți. Ioan Hristotom justifica instituția sclaviei considerând ca unii oameni sunt incapabili sa se descurce și astfel mai degrabă în lanțuri decât sa își piardă sufletul. În sec IV un sclav care vroia sa fuga din sclavie era excomunicat. Singura condiție a deținătorilor de sclavi era sa nu ii bata prea tare. Dintre toți părinții patristici doar Sf Grigore din Nyssa a fost împotriva sclaviei. Monștrii contemporani. Sunt la greu, ca și în trecut. Sf Augustin le spunea enoriașilor ca bebeluși morți care nu au fost botezați vor ajunge în iad. Cu siguranță mamele îndurerate erau foarte recunoscătoare pt aceasta doctrină. Jean Calvin, din dragoste creștinească, a dar naștere doctrinei dublei pretestinari în care aproape toți vom ajunge la cazane. În Summa Theologica Toma din Aquina spunea ce mult o sa se bucure când o sa stea în rai și o sa vadă pe păcătoși Dincolo. Minunat sfânt. Dl Diaconu critica modernitatea, adică acea rânduire care la trimis la școală sa învețe sa citească. Dacă trăia în Florența lui Lorenzo de Medici cu siguranță dl Diaconu l ar fi făcut pe Botticelli invidios prin talentul sau și nu ar fi fost un țăran analfabet căruia ii mureau 4 din cei 10 copii. Dl Diaconu vorbește despre metafizica deși uita ca în acest univers amoral singura sursa de bunătate vine din partea oamenilor. Un uragan nu prea da două parale pe rugăciunea noastră. Dl Diaconu uita ca doar prin nașterea Iluminismului toate binefacerile științei au putut pogorâ printre noi. Îl invit pe dl Diaconu sa citească dogmele Bisericii Ortodoxe(cumulate în 3 volume și care sunt încă în vigoare deși nu mai exista niciun preot sa le pună în aplicare) în care nu ai voie sa diseci un cadavru sa îl studiezi, nu ai voie sa cânți la vioara pt e instrumentul diavolului, nu ai voie sa chemi lăutari la nunta ci doar preotul sa îți cânte tropare, nu ai voie sa citești decât cărți ortodoxe, o femeie când vorbește cu un bărbat va avea capul acoperit și nu se va uita în ochii acestuia on and on. Cata libertate. Îmi amintesc memoriile lui Nikos Kazantakis care reda viata pitoreasca din Creta profund ortodoxa din cca 1920. Femeile spălau bărbații pe picioare, papau bătaie din senin și erau ostracizate dacă se recasatoreau dacă rămâneau văduve de tinere. Asta numesc eu control mintal de prima clasa pe lângă care stalinismului e pistol cu apă. În sec XV în Italia un băiat putea fi biciuit în public dacă vorbea cu o fata cu care nu era înrudit. Și eu sunt nostalgic sa știți. Eric Hoffer spunea ca un om care are puține pretenții de la sine are pretenții mari de la țară sa, religia sa, rasa sa. Adevărul e ca marea majoritate a oamenilor sunt ratați și ei știu asta. Putini oameni vor întra în istoria pt fapte notabile care au beneficiat umanitatea, putini vor ajunge bogați, putini vor spune ca au ajuns la desavarsire. Restul? Aici e vorba de frustrare. Miliarde de sclavi care trăiesc, vorba americanului, paycheck to paycheck, și care dau vina pe inamici exteriori. Atenienii pe Socrate, Iulian Apostatul pe creștini, creștinii pe toți, marxistii pe burghezi, catolicii pe protestanți, prindeți ideea. "Gloata fără însușiri", cu siguranță creștinii primelor secole erau indivizi pe prima mână, deacee și omorau păgânii în numele unor dogme, la fel ca și bolșevicii pe pravoslavnici. Nothing personal. De ce se întâmplă asta. Pt ca omul e un animal tribal obsedat de certitudini și îmbuibat cu idealuri dispus sa dea în cap pt fantomele ce se perinda prin capul sau. Se grupează în haite(marxistii, creștini, naționaliști, Darwiniști) și latră la alte grupuri. Epoca de aur a omenirii se regăsește în Grecia Antică. Socratici, epicurieni, sceptici, stoici, oameni obsedați de principiul argumentării pt aflarea adevărului. Apoi au venit fanaticii obsedați de certitudini și restul e istorie. Îmi este drag dl Diaconu. Un om foarte bogat, care se bucura din plin de poziția sa sociala, care își permite sa își cumpere un Patek Philippe, care cutreiera Europa în lung și lat. Evident ca aceea căruță de bani putea sa ii donezi copiilor în nevoie de tratament oncologic. Dar hey vorba lui Mark Twain, pentru ipocrizie e nevoie de un arsenal întreg de subterfugii. Dl Diaconu vedeți ca Hristos are o problema mare cu bogații. Adevărul este ca noi oamenii habar nu avem de unde am venit, ce ar trebui sa facem aici și unde ne ducem după moarte. Indiferent ce spun oamenii de stiinta(Big Bang, radiația 4k, abiogeneza, evoluție) sau teologii(creationism) noi habar nu avem. De aceea și latram unii la alții toată ziua. Dacă știam situația era alta. Dacă Dumnezeu își dădea silința sa fie un tata bun în fiecare an ne făcea o vizita sa ne liniștească temerile. De Crăciun pe cerul înstelat ar fi scris God loves you. Oamenii rai ar fi suferit și cei buni ar fi prosperat. Henry Kissinger încă e în viata în timp ce milioane de copii mor de foame. Sărutmana Doamne. Probabil ca suntem un experiment eșuat sau poate ca extratereștrii fac mișto de noi, nu știu. Asta e și cea mai mare izbândă din viata mea, puterea sa spun nu știu la marile întrebări ale vieții, și surprinzător pot trai cu anxietatea. Peste o mie de ani, dacă va mai exista omenirea, urmașii noștri o sa rada și cu dosul de discuțiile voastre înlocuindu-l cu alte cretinisme. Cioran avea dreptate, "Ce este societatea, un infern de mântuitori în care nimeni nu își ajunge sieși".
