Cum a devenit stanga o amenintare la adresa clasei muncitoare? – 1. Mai 2018
Ovidiu Stoica shared a link.
Preluat de pe "Voci Conservatoare".
Surprinde bine esenta acestor realinieri ideologice, cum a ajuns stanga contemporana sa se alinieze intereselor 'capitalului' si sa devina promotoarea 'post-democratiei'...
--Cum a devenit stânga o amenințare la adresa clasei muncitoare?
O analiză a ultimelor alegeri din Statele Unite ne dezvăluie că în ultimii 30 de ani s-a format o alianța paradoxală progresist liberală din mișcările de stânga (având că obiectiv feminismul, multiculturalismul și LGBT) și noile puteri financiare centrate în jurul Wall Street, Hollywood și Silicon Valley. Stânga a suferit o mutare de la lupta împotriva capitalismului și de la critica modernității la chestiuni de cultură și de sexualitate, ceea ce a deschis drumul conlucrării cu neoliberalismul încă din anii '80.
Accentul stângii pe identitate (sexuală, etnică, rasială etc) și libertate de mișcare individuală, în loc de clasa și contractul social dintre muncitori și capital, a funcționat în noul individualism economic bazat pe consum pe care îl propmoveaza neoliberalismul. Feminismul, LGBT, identitatea etnică sunt promovate de Hollywood și de companiile ce-și au sediul în Silicon Valley.
Pe alegătorii lui Donald Trump nu îi interesează drumul neoliberalismului, ci îi interesează faptul că milioane de oameni și-au văzut locurile de muncă mutate în străinătate, iar orașele lor au ajuns în decadență. Ei protestează împotriva acestui amestec stânga-neoliberalism, dar și împotriva alienării culturale la care sunt supuși prin excluderea socială și prin etichetarea lor că rasiști sau sexisti. Acestea au fost perceupte ca un război cultural îndreptat de stânga împotriva lor și a stilului lor de viață.
În plus, se observă o scindare între globalismul promovat de susținătorii libertății piețelor și a progresistilor, pe de o parte, și muncitorii legați de regiunea și de țară în care trăiesc, neavând posibilitățile de a călători, mișcă sau mută rapid în orice colț al lumii, pe de alta parte. Pe acest fundal s-a înregistrat succesul lui Donald Trump, care este perceput ca o gură de aer pentru sfidarea acestui bloc stangist-neoliberal, adică a elitelor. Pentru muncitori, asaltul cultural al stângii este o amenințare mai mare decât dreapta tradițională. Acum nu mai este vorba numai de economie și de stil de viață, ci de multiculturalism, pedagogia genului și de fenomenul gender neutral.
Globalismul neoliberal și progresist nu se mai preocupă cu temele stângii, precum clasica critică a capitalismului prin care capitalul este exploatator prin natura sa. Se văd azi exemplele pozitive pe care le aduc societății produsele de consum, precum telefoanele mobile. În schimb, neoliberalismul progresist își îndreaptă critică împotriva alegătorilor lui Trump și a celor care au votat pentru Brexit. Se discalifică critica sau opoziția față de apartenența la UE și a criticii noilor norme globale. Se arată cu degetul că orice aspect negativ spus la adresa globalizării este semn de naționalism și rasism.
Prin crearea unei opoziții între global (arătat că pozitiv) și național (arătat că negativ) se creează în mod automat un conflict dintre elite (Bruxelles, Uniunea Europeană) și popoarele din statele naționale. Conflictul se genereaza și prin creerea unei opoziții dintre masculin și feminin. Cooperarea și adaptarea sunt aratate ca semne al unui comportament feminin, care este totodată modern și global, pe când opunerea și critica sunt asociate comportamentului masculin, deci agresiv, în definitiv, al bărbaților albi. Neoliberalismul progresist dizolvă rezistența și impune adaptarea. Acest lucru îl face autoritarist. În cele din urmă, aceasta generează cerința unui anumit mod de a vorbi și un coridor de opinie care descalifică toate expresiile agresive și negative. În acest fel, se afectează întreaga infrastructură democratică și, în special, libertatea de exprimare și mass-media.
Astfel se ajunge la rupturi în societate care, în timp, pot avea un potențial exploziv. Va trebui să se ajungă la un nou contract social, iar acesta va lua naștere în cadrul statului național democratic. A da mai multă putere Uniunii Europene poate fi fatal, căci Uniunea Europeană își are sursele în contractul social din statele naționale. Dar politicienii au uitat aceasta și au creat un conflict între global și național și între Uniunea Europeană și statul național. Dacă nu se reface contractul social național, riscăm să pierdem democrația liberală din Uniunea Europeană.
Jens Stilhoff Sörensen, docent și lector în studii globale la Universitatea din Göteborgs, cercetător la Institutul de Securitate Națională și Dezvoltări Politice din Stockholm
Sursa: https://www.svd.se/sa-blev-vanstern-ett-hot-mot-arbetare?
"Så blev vänstern ett hot mot arbetare" | SvD
DEBATT. Den oheliga allians som är progressiv nyliberalism riskerar att bygga upp djupa klyftor med explosiv potential. Om inte nationella sociala kontrakt kan återskapas riskerar vi att förlora såväl den liberala demokratin som EU, skriver…