A murit Fidel Castro – 29 noiembrie 2016
Prospectiv A-z shared a link.
Cativa romani despre Fidel Castro:
1) Luminița Arhire
În 1988 am citit , aproape fără să respir, MEMORIA FOCULUI , cartea lui Eduardo Galeano , un flash de 700 de pagini pe „venele deschise ale Americii Latine"; a fost una dintre acele lecturi-de-zile-și-de-nopți, căci n-am mai putut lăsa cartea din mână, ci am intrat cu totul într-un univers în care istoria, mitologia, faptul divers și eterna tristețe se împleteau atât de dramatic, încât era imposibil să nu devin parte din poveste. În romanul ( dar, chiar nu știu dacă este un roman…după atâția ani a numi această carte „roman " mi se pare cel puțin imprudent) lui Eduardo Galeano, al cărui chip vă îndemn să-l căutați pe net, am găsit toate poveștile, toate credințele, toate dictaturile, toate revoluțiile, toată nefericirea întinsă pe secole ale unui continent magnific și îndepărtat, unde intelectualii sunt mai ales de stânga, și-atunci literatura , cinematografia, arta plastică, sunt adesea de stânga … citindu-l pe Eduardo Galeano am înțeles perfect de ce este așa. Cred că opiniile disprețuitoare la adresa „stângismului" Americii Latine provin fie din necunoaștere, fie din rea-voință. Mai cred că Fidel Castro nu poate avea parte, astăzi, în România, de o judecată lucidă și cu o dreaptă măsură, din pricina istericei „corectitudini politice" , care aliniază istoria după bunul său plac. În rest, Compay Segundo vă povestește despre Cuba mai bine decât mine…
https://www.youtube.com/watch…
2) Radu Humor
Nu doar că „despre morţi, numai de bine", dar acest personaj, care a stat ca un ghimpe în coasta marelui elefant american, care a fost ţinta a zeci de atentate puse la cale de toate serviciile, care de care mai secrete, şi de toţi liderii începând cu unchiul Sam şi terminând cu şeful lui ( neastâmpăratul şoricel ![https://www.facebook.com/images/emoji.php/v6/f57/1/16/1f609.png]()
😉 ), dar a murit de bătrâneţe, merită dacă nu jelit, măcar respectat şi pomenit cum se cuvine post-mortem !
Faptul că apar diverşi popeşti, sau papuaşi, dispuşi să calce pe cadavre, iată şi la propriu, doar pentru a fi pe placul unei corectitudini politice, un fel de bau-bau pentru cei slabi de îngeri şi de Biblie sau Talmud , pentru alţii, nu face decât să demonstreze că sunt oameni periculoşi şi după moartea lor !
Respect gestul politic, dar şi creştinesc al domnului Adrian Năstase, care sunt sigur că ar păstra aceeaşi decenţă, demnitate şi compasiune şi în cazul altor decese, ale căror subiecti i-au pricinuit nenumărate suferinţe !
Dar pentru asta, trebuie să fi, în primul rând Om, şi abia după aceea activist sau simpatizant politic ….
2.a) Mircea Popescu (din SUA)
Cuvantul dictator, sau alaturarea de nume ca Mao, Chavez, Kim Ir Sen, etc sa va supere, dle. Humor?
Ce-am spus mai sus, sunt niste afirmatii bazate pe cunoasterea unor realitati de la fata locului. Si cand spun „fata locului", ma refer la sutele de mii de cubanezi refugiati in Statele Unite ca sa traiasca omeneste si fara teroare, la lumea Caribelor pe care o cunosc, cred ca mai bine decat multi dintre dumneavoastra.
Il plangeti pe Castro, foarte bine, dar si pe Stalin l-ati plans cand a murit, iar la moartea lui Kim Ir Sen era sa fie inundata Koreea de atatea lacrimi. Astazi vad ca apar nenumarati care sunt in stare sa poarte doliu vesnic dupa Ceausescu, dintre astia tineri carora nu le-au dat nici macare tuleiele. De ce? Pentruca erau icoanele la care zeci de ani s-au tot inchinat popoare izolate sau impilate si obligate sa faca matanii zilnice.
Daca credeti ca astfel de personaje merita respect, atunci de ce il huiduiti pe Basescu care in alte conditii ar fi devenit un Castro al Romaniei? Eu il comparasem cu Chavez.
Va bateti cu pumnii in piept vorbind de libertatile omului, dar tocmai negarea acestor libertati o proslaviti adulandu-l post-mortem pe Castro si pe ceilalti care nu le-au lasat oamenilor libertatea de baza a gandirii si a traiului neingradit, ci i-au obligat sa traiasca si sa gandeasca asa cum au gandit si au vrut ei si grupul de acoliti. Obligativitatea inchinarii la idoli asta admirati.
Spune Mihaela Erika Petculescu:
„Astăzi a dispărut legendarul «Combattante», însă ne-a lăsat moştenire năzuinţele luptei sale : justiţie şi echitate socială, combaterea ipocriziei, a lipsei de valori morale şi etice, a capitalismului ce-şi «însuşeşte munca altora» "
Chiar asa o fi? Oare care-i explicatia ca sute de mii (de fapt peste 1,5 milioane) de cubanezi s-au refugiat de teroare, de ipocrizia echitatii sociale in care o mana de activisti traiau o viata de huzur in timp ce restul populatiei se scalda zi de zi in mocirla mizeriei colective „egala pentru toti"?
Faptul ca miile de cubanezi au fugit din raiul castrist tocmai in iadul capitalismului american pentru a fi „exploatati", nu cumva sterge cu buretele aceste afirmatii idealiste?
A fost Cuba un ghimpe in coasta Americii? Ghimpe a fost URSS-ul care l-a folosit pe Castro ca pe o papusa, iar Cuba ca pe un Kaliningrad sau Transnistria „independenta".
Dupa parasirea de catre rusi, Cuba a crescut ca o papusa gonflabila umpluta cu aer fiind socotita, ce? Un adversar ideologic al presedintilor americani, dupa cum s-a afirmat?
Ah, inteleg, de la mii de km vulpile care nu ajung la struguri considera Cuba drept simbolul independentei fata de America.
De parca America a atentat la independenta Cubei ![https://www.facebook.com/images/emoji.php/v6/f4c/1/16/1f642.png]()
🙂
Am incercat sa explic mai sus ca nu America a pierdut, ci Cuba. Si asta deoarece Cuba a ramas in turnul ei de fildes decrepit fara sa fie „exploatata" de americani, in timp ce vecinele caraibiene au progresat si au luat avans.
Dar fiecare intelege doar ce-i place sa inteleaga.
2.b) Radu Humor
Mie mi-a ajuns cît m-am bucurat la uciderea mişelească, în Sfânta zi de Crăciun a Ceauşeştilor, după un ritual iudaic, folosit ori de câte ori au prilejul : vezi bombardarea Belgradului în ziua de Paşte, cu bombe pe care scria „Christos a înviat ! „( poate că nu scria, e doar o manipulare, dar până la urmă tot asta însemna, nu ?!), alte atacuri şi execuţii săvârşite având neaparat o semnificaţie anume prin felul şi data la care s-au comis ! Vreau să vă destăinui că astăzi mă ruşinez de atitudinea mea de arunci, văzând în ce hal a ajuns Ţara asta după 27 de ani ! Nu-i cazul să detaliez, mai ales că cei ca dvs. trăitori acceptaţi în ţara tuturor posibilităţilor, şi dacă aţi gândi altfel, v-ar fi teamă s-o spuneţi ! Hai, să nu ne mai ascundem după „libertatea" ce dă pe dinafară din America, ajunsă una dintre cele mai temute apărătoare a unei corectitudini politice cel mai bine ilustrată de definiţia ieşită câştigătoare : Încercarea de a apuca un căkat de partea lui curată şi frumos mirositoare ! :mrgreen: Şi să recunoaştem că acolo, poţi spune orice, dar te şi poţi aştepta la orice !
Cei care nu cred, să încerce a provoca vreo discuţie telefonică, pe Skipe, sau alte mijloace de comunicare şi s-o compare cu cea între patru ochi şi aceea făcută cu mare atenţie şi îngrijorare !
Diferenţa dintre Cuba şi celelte ţări transformate de americani în adevărate paradisuri ( doar pentru o mână de trădători) este că spre deosebire de celelalte, dar mai ales spre deosebire de noi, Cuba a rămas cu toate bogăţiile ei ! Şi asta (şi) datorită lui Fidel Castro !
Pentru că ruşii, nu i-au spoliat ( n-au făcut-o nici cu noi : după ce şi-au luat despăgubirile de război oferite pe tavă de „aliaţi"în frunte cu beţivanul mereu Churcellit) au plecat şi ne-au lăsat în pace ! Pe când ceilalţi, în frunte cu favoritul dvs. ne-au cam lăsat ca după cea mai reuşită asanare, în/cu fundul gol ! :mrgreen:
P.S.
Băsescu e ca-n bancul ăla cu musca prinsă în farfuria cu supă a scoţianului :
– Scuipă tot !
Acum , când i-a ajuns mucul la degete, când sistemul l-a dat la coşul de gunoi al Istoriei, încearcă să ameninţe cu destăinuiri şi pâre, încercând un şantaj ordinar care să-i amâne judecarea pentru distrugerea sistematică a Ţării ! Şi dacă ar scuipa tot ce ştie ( dar n-o face ! ), acum, nu i-ar folosi la nimic !
Are soarta cîrpelor de care se folosesc unii un timp , după care le aruncă ! Fie în uitare, fie în închisoare !
Sper ca Băsescu să nu fie uitat !
3) Fragmentarium Politic
In memoria lui Fidel Castro, un erou al Libertatii: "Până la victorie, întotdeauna!" ("Hasta la victoria, siempre!")
Am aflat cu mahnire de moartea lui Fidel Castro, "El Comandante" sau "El Lider Maximo", cum a ramas pentru nemurire in mintile si inimile oamenilor adevarati, ale patriotilor de pretutindeni. La aflarea acestei vesti triste, mari personalitati ale lumii, care s-au simtit energizate de exemplul celui care si-a transformat providentialul prenume intr-un maret si iubit simbol al libertatii, au exprimat sentimente pioase, de apreciere si regrete.
Chiar si presedintele ales al SUA, ai carei presedinti au fost fara exceptie dusmani de moarte ai liderului istoric cubanez si ai revolutiei cubaneze, doar au fost nevoiti sa-si ia talpasita din Cuba, a reactionat, initial, cu o anumita prudenta si descumpanire, ca cineva care nu avea cuvintele la el, scriind cu un laconism de gheata, pe Twitter: "Fidel Castro a murit!". Ulterior a fost repus de masinaria de propaganda pe sinele dublului limbaj orwellian, devenit de lemn la Casa Alba. Nimeni nu a ramas indiferent, si tacerile au transmis un mesaj, pentru nimeni Fidel Castro nu a fost un necunoscut. Daca s-ar fi putut, Planeta intreaga s-ar fi oprit, pentru a face o reverenta si a murmura aceleasi cuvinte.
Desi a mimat o destindere si o apropiere diplomatica si politica de Havana, probabil pentru a adormi si insela instinctele de aparare ale insulei, despre care Fidel Castro a spus repetat si apasat ca "insula nu se vinde", presedintele inca in exercitiu de la Casa Alba, Barack Obama, nu a avut nicio reactie la stirea mortii fostului conducator cubanez si aparator al independentei si suveranitatii Cubei. Alergie la suveranitate sau proba de sinceritate?
Am inceput sa-l iubesc pe Fidel din clipa in care am inceput sa inteleg strambatatea conceptuala a lumii in care suntem obligati sa traim. Sa nu fiti mirati, manipularea si luarea in stapanire a vointelor noastre prin strambatatea turnata in concepte este cea mai precisa arma politica a stapanirii globale, care si-a construit pe un petec de hartie domnia globala, asupra oamenilor liberi globali, pe care i-a transformat in sclavi globali.
„Nu m-am născut politician. Dar, încă din tinereţe, am observat lucruri care mi-au rămas în minte, care m-au ajutat să înţeleg realităţile din jurul meu", nota la un moment dat Fidel Castro, potrivit dezvaluirilor BBC. Era limpede ca Fidel era un vizionar politic si un cunoscator patrunzator al esentei mecanismului capitalist de expansiune, praduire si imbogatire a unei tagme autolegendate milenarist ca "aleasa", a smecherimii pe seama "prostimii", cum, comparativ cu "exceptionalismul" lor autoatribuit, sunt dispretuite toate celelalte popoare. Nu aveai cum sa nu-l iubesti pe Fidel, simteai ca nu se lasa prostit, ca este determinat, ca poate sa mearga pana la capat si ca poate sa invinga, ca el considera viata lui misiunea lui, in slujba suveranitatii, libertatii si demnitatii poporului lui.
Fidel Castro se comporta ca egalul camarazilor sai, se considera un om care avea sa sfarseasca precum toti ceilalti, el insusi se autoironiza pentru o longevitate neasteptata, pentru care nu facuse nimic, dimpotriva, fusese tinta a peste 600 de atentate, dar fusese iubit si urmat, singurele lucruri care il facusera sa nu cada prada uneltirilor, comploturilor si sa scape din ghearele agentilor straini, trimisilor sa-i ia viata. În luna aprilie, într-o rară apariţie publică, Fidel Castro declara, parca stingherit sau vinovat ca inca mai traieste: „În curând voi împlini 90 de ani. Nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte această idee. Nu am făcut niciun efort pentru asta, este ironia sorţii. În curând, voi fi ca toţi ceilalţi". Astfel cunoscandu-l, nu ai fi avut cum sa nu-l iubesti pe Fidel, cum sa nu-i raspunzi la celebrul salut "Până la victorie, întotdeauna!" ("Hasta la victoria, siempre!").
In fond, in limbajul rasturnat, din codul orwelian, "dictator" inseamna orice conducator care mobilizeaza si concentreaza energiile poporului sau pentru a se impotrivi agresiunii si asediului, pentru a rezista si a ramane liberi, pentru a fi stapani la ei acasa, pe bogatiile lor si pe destinele lor. In situatii de necesitate, care iti pun in pericol fiinta nationala, nu se poate rezista cu democratia, de aceea se adopta vremelnic organizarea si conducerea ierarhica, centralizata. De aceea SUA au reusit, pentru ca pe fond, in spatele usilor inchise ale administratiei sunt un singur partid, pluralismul este doar un spectacol pentru public. Dictator la propriu este cel care isi mana poporul in razboaie, care cucereste alte tari si popoare, care creeaza si intretine conflicte, care dicteaza in relatiile internationale. In acelasi cod orwellian, "democratia" inseamna a te lasa cucerit, supus, inrobit, a nu te opune agresiunii, a-ti pune bogatiile tarii in maini straine, a-ti lasa sa-ti fie modelate identitatea si interesele de o vointa externa. La plecarea lui El Comandante, cel mai mare omagiu ar fi sa-i insotim trecerea spiritului in eternitate cu acelasi cantec spaniol, "Hasta Siempre, Comandante", din 1965, al compozitorului cubanez Carlos Puebla, care insoteste memoria eterna a lui Che Guevara:
Adio, Comandante!
Am învăţat să te iubim
Din înălţimea istorică
Unde soarele vitejiei tale
A asediat moartea.
Refren:
Aici se află clara
Şi profunda transparenţă
A scumpei tale prezenţe,
Comandante Che Guevara.
Mâna ta victorioasă şi puternică
Trage deasupra istoriei
Când toată Santa Clara
Se trezeşte pentru a te vedea.
Refren
Tu vii arzând briza
Cu sorii primăverii
Pentru a înfige steagul
Cu lumina surâsului tău.
Refren
Iubirea ta revoluţionară
Te conduce către o nouă întreprindere
Unde aşteptăm tăria
Braţului tău eliberator.
Refren
Vom continua să înaintăm
Ca şi cum tu ai fi mereu alături de noi
Şi cu Fidel îţi spunem:
Adio, Comandante!
4) Ghita Bizonu\'
Chestia caraghioasa este ca poate, la inceput Fidel Castro Ruiz nu era comunist …
Insa in marea sa inteligenta Departamantu de Stat , probabil din influenta fratillor Dulles, a incercat sa dea jos pe barbudos . Vinovati ca au facut unele reforme (mai ales agrara) – deci „comunisti".
Noul regim a rezistata .. a primit sprijinul sovietic si ca o conditie a supravieturii virat spre comunism.
Azi e cam uitat numele Dulles .. insa in anii aia au jucat un rol aparte mai ales in politica fata de America Latina , unde price reforma „nationalist-burgheza" era imedaita identificata cu „complotul comunist" .. chiar si cand era calchiata dupa legi americane. Ma rog vorbea si banu (fratii Dulles erau avocatii lui United Fruit) si o anume mmetalitate rednick intalnita si in mediul presupus intectual (ca si Obama ar fi „scoialist" dupa putina minte a unora) . Oricum ptr Dulles imi este frica ca si Ion I.C. Brtaianu si Ferdinad rex ar fi fost „comunisti" pe motiv ca au facut reforma agrara...
5) T-Rex
Sigur, americanii de pe dreapta nu l-au suferit pe Castro, pentru ca, mai departe de ideologia comunista, Castro si-a protejat poporul de invazia de IMperiul infometat dupa fosta colonie. Sigur, ca orice regim comunist, a existat si partea represiva in Cuba. Dar in Cuba regimul comunist a construit un model de sistem de sanatate, recunoscut pina si de americani, acolo unde i-a dus Michael Moore pe cei „eroii 9/11", eroi pe care „sistemul superior" din SUA nu a mai vrut sa ii mai trateze.
http://www.huffingtonpost.com/…/cubas-health-care-system-_b…
Buena Vista Social Club - Chan Chan
Learn more: http://www.squidoo.com/buenavistasocialclub/
YOUTUBE.COM
