Tendinte de atomizare

Tendinte de atomizare..- 22 noiembrie 2014
Smaranda Dobrescu

Ultimele alegeri prezidentiale au mai scos la iveala destule, adanci si foarte periculoase clivaje existente in societatea romaneasca obligatoriu de luat in seama de catre elitele politice care doresc pastrarea unitatii statului. Acestea sunt in general: geografice (Transilvania, educata, civilizata vs. Moldova si Muntenia, populata de ”mitici”corupti, grobieni, saraci), liberali vs.comunisti, varstnici lipsiti de perspective si de o judecata sanatoasa care mananca din viitorul tinerilor, lucratori harnici vs. asistati sociali care trebuiesc tinuti in spate sinonim cu contradictia harnici vs.lenesi. In timp ce in zilele acestea la Londra, Bruxelles au loc manifestatii puternice de strada cu tenta de stanga cu revendicari salariale si proteste anti austeritate, cu ocazia alegerilor din Romania solicitarile manifestantilor erau de condamnare a comunismului (!!), de lupta impotriva coruptiei, de punere in aplicare a decalogului Monicai Macovei, adevarat program radical al dreptei neoliberale(cei din Cluj), ca si cum revendicarile omului ce se zbate in lipsuri nu ar exista. Intr-un cuvant expresii ale unei societati puternic divizate, antagonizate de politicieni, de media, de ura si resentimentele induse societatii romanesti de presedintele ultimilor 10 ani.
Orice om rational poate vedea ca un sentiment indus societatii prin diverse tehnici de manipulare este gata sa sfartece solidaritatea dintre romani, sa rupa chiar geografic o Romanie care e pe cale sa atinga punctul fierbinte al resentimentelor si intolerantei fata de ideile altora. La toate acestea trebuie sa adaug elemente noi menite sa inrautateasca si mai mult si asa slabita coeziune nationala:
Politica europeana de sustinere a drepturilor omului si implicit a minoritatilor a reprezentat doua decenii pentru romani un motiv de orgoliu si multumire, o reparatie fata de nedreptatile si crimele trecutului de tip fascist sau comunist cand segmente de populatie erau haituite si opresate. In aceasta revenire la normal nu a existat insa o masura justa; numeroase fundatii si ong-uri de profil au apasat din ce in ce mai mult pedala ajungandu-se ca minoritatile de orice natura avute in grija sa obtina din ce in ce mai multe recunoasteri, sa dovedeasca din ce in ce mai multa energie in a solicita ceea ce se chema mai mult decat drepturi egale.Sunt indicii conform carora a fi minoritar, a te bucura de discriminare pozitiva, reprezinta un avantaj al acestora fata de majoritarii incolori .
Iata ca in aceste zile ne confruntam cu un alt aspect din clasa celor de incurajare a minoritatilor: Un program politic care a obtinut sufragiul a 4% din cei care au votat (ceva peste 2% din populatia Romaniei), si anume programul electoral al Monicai Macovei conform declaratiei presedintelui ales va deveni programul prezidential, respectiv guvernamental cand se va schimba Guvernul. In acelasi timp, din acest program face parte si ideea posibilitatii crearii unui partid politic format din 3 membri.
Ani de zile dupa revolutie clasa politica romaneasca, buna sau blamata s-a luptat pentru atingerea situatiei din tarile cu democratie consolidata in care se disting 2-3 formatiuni politice. Tendinta contrara propusa de Macovei ar atomiza politicul, ar imprastia optiunile, ar lipsi de legitimitate formatiunile care chiar merita sa o aibe
Se ridica in aceste cazuri in mod firesc intrebarea: Pana unde este legitim sa mergi cu extinderea grupurilor minoritare cum ar fi cel de 4% care dicteaza asupra vointei celor 96% care au votat alt program? Poti lasa o minoritate de 4% sa controleze structura si societatea? Raspunsul este unul singur si trebuie sa-l cunoasca presedintele: Acei 4% trebuie sa vorbeasca pentru ei iar cei care au castigat ultimele alegeri legislative sa-si puna programul in aplicare in litera si spiritul lui.
In caz in care mai dorim o democratie de tip liberal. Din pacate nici aceasta asumtie nu mai stiu daca este corecta.
De fapt, atomizarea unei societati ce viitor imediat ar putea avea? Cui serveste atata lipsa de coeziune, atata dezbinare?
Prospectiv FCh ."Sunt indicii conform carora a fi minoritar, a te bucura de discriminare pozitiva, reprezinta un avantaj al acestora fata de majoritarii incolori .
[...]
Se ridica in aceste cazuri in mod firesc intrebarea: Pana unde este legitim sa mergi cu extinderea grupurilor minoritare cum ar fi cel de 4% care dicteaza asupra vointei celor 96% care au votat alt program?"

Se ridica niste probleme foarte actuale si importante aici. Raspunsul la intrebarea de mai sus l-as incerca plecand dela perpsectiva axiologica cum ca la momentul acesta statul (inca) este bunul suprem al unei natiuni. Daca acceptam aceasta premiza, este legitim sa permiti numai atatea minoritati politice cat nu se pune in pericol viabilitatea statului. Numarul acestora ar fi rezulatul unui pragmatism plecat dela o axioma ca aceea de mai sus. Americanii cred ca acest numar este DOI, iar pana recent, japonezilor si mexicanilor postbelici li s-a spus ca UNU ar fi fost acel numar, iar italienilor, FARA DE NUMAR.

Petre Opris Un partid format din trei membri este o utopie periculoasă, într-adevăr.