Pe facebook: Cum gandesc votantii USB?

luni, 27 iunie 2016

Cum gandesc votantii USB?

Cum gandesc votantii USB – 8 iunie 2016

Smaranda Dobrescu

Evident, este o hiperbola dar care pleaca de la declaratii reale
Via Mihai Puflea-Ionescu:
.

Mihai Puflea-Ionescu

"Tinerii frumoși" au găsit deja pentru ce să se ia de Firea - gratuitatea călătoriilor cu RATB propusă de aceasta îi revoltă pentru că «așa nu mai scăpăm de țigani, pensionari și împuțiți în autobuze».
Rasiști până la capăt!

Din punctul lor de vedere biletele RATB ar trebui, din contra, scumpite de măcar 5 ori pentru ca să nu-și mai permită "nespălații" să urce în mijloacele de transport, iar practica controlorilor de a îi ignora pe țiganii călătorind în grupuri ar trebui să înceteze. Mda, normal, mă gândesc și eu că dacă ești tânăr frumos și liber singurul mod acceptabil în care îți poți imagina călătorind un țigan e în lanțuri nu în grupuri.

Vă imaginați însă cât de rupți de realitatea mizeră a oamenilor de rând sunt acești fascistoizi dacă ei nu înțeleg că există bucureșteni, și nu puțini, pentru care 50 de lei pe lună nu e deloc o sumă trivială.

Care e diferența între acest mod de a gândi și cretinitățile lui Denise Rifai despre cum un salariu de 5000 de lei e o bătaie de joc din care abia îți iei niște sandale? Lumea din imaginația lor e simplă - infractori și votanți PSD-iști care nu câștigă nimic și sunt asistați de stat pentru a duce o viață de huzur, și oameni productivi, ca ei, taxați pe nedrept și forțați să trăiască într-o lume nesegregată cu primii.

Între aceste stereotipuri e vid pentru ei... românul real, aflat la granița supraviețuirii, nu există pentru ei. Așa că neexistând, de ce să-i dai gratuitate la transport... nu e ca și cum el ar fi majoritar în București...

Și apoi ne mirăm că urla o caricatură precum Clotilde Armand că sigur a furat cineva voturile, că oamenii pe ea au votat-o. Oamenii din imaginația ei de fascistă ignorantă care a girat tunul Bechtel pentru care firma pe care o conducea a mai fost plătită 2 ani de statul român cu peste 7 milioane de euro fără a avea nici o activitate pentru că era mai costisitor să i se rezilieze contractul, firește.

În fine, eu zic să desfiițăm RATB-ul și să mergem toți doar cu Uber, acolo sigur n-or să lase PSD-iști și urât-mirositori. E bine așa dragi rasiști? Ce anume mai vreți după ce instituiți apartheidul ?

Smaranda Dobrescu Ioana Muresan, acum o poti vedea?

Ioana Muresan Da. Doar ca, acum, ma intreb daca respectivul e de acord sa imparti cu noi ceea ce el voia sa imparta doar cu prietenii lui. Les amis de mes amis... :)

Smaranda Dobrescu Il voi intreba ca sa fim linistite

Roxana Antohi Imi place foarte mult postarea As adauga a madam Clotide o facea pe doamna inante de data de 5 iunie dar când a fost chemata de o asociatie de proprietari din Baneasa care aveau niste probleme nu a binevoit sa vina nici macar asa sa se arate ca viitor primar sa ia legatura cu masele.Acum pe 6 iunie s-a transformat intr-o mahalagioaica Cum isi inchipuie ea ca la o diferenta de 1500 de voturi de primul clasat poate sa iasa primar Hai la 100 de voturi sa zicem ca se mai poate le mai anulam etc dar asa ....

Smaranda Dobrescu Nu prea am urmarit-o; ma uimeste insa ca in afara dorintei de a pune umarul la consolidarea democratiei in Romania avusese si interese importante de afaceri. Adica inteleg ca patrona ceva din Bechtel...

Adina Arvanitopol Clotilde Armand, director Egis România.http://www.digi24.ro/.../Nu+doar+americanii+de+la+Bechtel...

Nu doar americanii de la Bechtel au profitat de pe urma Autostrăzii…

DIGI24.RO

Adina Arvanitopol http://www.cariereonline.ro/.../o-frantuzoaica-ne-explica...

O franţuzoaică ne explică de ce nu avem autostrăzi

CARIEREONLINE.RO|BY DANA BADEA

Smaranda Dobrescu Multumesc, Adina, ne-ai lamurit; prea ne-am lamurit. Interesele EGIS erau ca in virtutea prieteniei cu Julien Ciolos sa preia in gestiune proiectele strategice ale Romaniei. Si Ucraina beneficiaza de astfel de ajutoare, ba chiar de ministri in guvern veniti de departe.

Eugénia Paraschiv Asta se numeşte externalizarea leadershipului...?...s-au învechit bidinelele/rindeau toacá vergile/devenit-au troc uniformele formei...?

...

Smaranda Dobrescu Cam asa ceva, Eugenia!

Doina Nicolescu Tinerii frumosi si liberi au parinti, bunici, rude mai putin bine situate? Au invatat in scoli de la profesori pe care i-au respectat? Cand se imbolnavesc vor un doctor performant? Cum au ajuns sa creada ca lumea se poate imparti in categorii? Nu cred ca este vorba numai despre clasica neintelegere dintre generatii!

Smaranda Dobrescu As imparti cauzele: clasica neintelegere intre generatii care le insufla superioritate fata de categoriile mai putin educate, mai putin rapide in miscari si gandire, mai in urma cu informatiile, demodate. Pe de alta parte apartenenta la ideologia de dreapta, recunoscuta sau nu, le da impresia ca economia nu are suficiente resurse din cauza ca statul este asistential, prea social.De aici frustrarea. Daca pensionarii, care si-au platit de fapt pensia proprie in avans, somerii sau cei care nu-si pot sustine cheltuielile cu sanatatea nu ar mai fi la tot pasul, s-ar crea fonduri pentru burse, investitii care sa-i puna mai bine in valoare. Poate asa sunt oamenii adaptati de azi: egoisti. As dori insa sa stie acesti eroi moderni ca Romania are cele mai mici cheltuieli din Europa pentru satisfacerea cerintelor unui stat social. Solidaritatea intre categoriile de romani daca ar exista, ne-ar oferi tuturor un front comun de actiune spre mai binele tuturor. Aici incepe o alta problema. .

Eugénia Paraschiv De unde vine solidaritatea dacá nu de la caracter?Am văzut o scená undeva în provincie cu controlori de tipul Rebu-lui din capitalä şi-au scos ecusonul cînd tipa le-a spus lucru-n primărie.Ei di colo hai scoate legitimaţia că aveţi una specialá, tipa:întîi legitimează-te tu că aşa spune procedura.El:am avut legitmaţia, acum n-o mai scot, prezintă-mi actele şi coborîm...Vecina cătá pe internet legea şi le citi procedura.....cînd doi din şi cu noi se ceartá acţionarii împart profiturile şi mulţumesc din inimá potomacienilor şi oraşélor lor falimentate de bánci cu transportul pe buzele capitalului şi nu doar el.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 27 iunie 2016

Cum gandesc votantii USB?

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv