sâmbătă, 2 iulie 2016

despre demitologizarea generatiilor


Sorin Cucerai Bun, am înțeles, ați trăit în comunism. Și eu. Chestia asta v-a marcat. Și pe mine. Ați combătut și combateți comunismul. Și eu.
Dar să continuați să aveți drept principal reper existențial regimul comunist și retorica lui la 26 de ani de la prăbușirea regimurilor comuniste, să faceți atacuri de apoplexie la auzul cuvântului „redistribuție” și spume la gură când cineva aduce vorba despre egalitate și incluziune socială - pe scurt, să demonstrați constant o neînțelegere masivă a modului de funcționare al democrațiilor avansate (deși, repet, ați avut 26 de ani la dispoziție, în care ați fost expuși la democrațiile occidentale), ei bine, asta mi se pare intolerabil.
Anticomunismul românesc (în versiunea lui postcomunistă) e plin de figuri la fel de sinistre ca alea ale comuniștilor de odinioară. Incompetența democratică a anticomuniștilor ăstora e descalificantă.
PS Nu cred nici în mitul generațiilor născute după comunism (care ar fi astfel, prin simplu accident biografic, intrinsec mai bune și mai curate). Mitul ăsta a fost aplicat inițial generației mele la începutul anilor 90 (când eram tineri - și astfel „necorupți” de comunism).
Cred, dimpotrivă, că generațiile astea au ratat șansa de a sta față în față cu un adversar redutabil și astfel membrii lor nu au de unde să știe câte coaie au pe bune.
Mă uit, de exemplu, la unii dintre tinerii de azi și pot să bag mâna-n foc că dacă s-ar fi născut cu 30 de ani mai devreme ar fi devenit turnători fără mari drame lăuntrice. Asta dacă n-ar fi devenit de-a dreptul activiști comuniști.
Când nu ai în față un dușman puternic, habar n-ai câte parale faci de fapt.

Niciun comentariu: