Pe facebook: Gabriel a fost " botezat" de Berceanu

vineri, 1 iulie 2016

Gabriel a fost " botezat" de Berceanu

Gabriel a fost "botezat" de Berceanu – 12 iunie 2016

Prospectiv A-z

Exploatarea miniera din judetul Alba a devenit interesanta dupa anul 1998, an in care a inceput epopeea aurului de la Rosia Montana. Actul pe baza careia au fost construite planurile companiei canadiene Gabriel Resources este licenta de exploatare nr. 47/1999.

Documentul a devenit "certificatul de nastere" al proiectului de la Rosia Montana, fiind oficializat prin Hotararea de Guvern (H.G.) nr. 458, din 10 iunie 1999. Hotararea emisa de Guvern este semnata de catre actualul ministru al Transporturilor, Radu Berceanu, la acea data ministru al Industriei si Comertului.

Alaturi de Berceanu, documentul a fost semnat de presedintele ANMR, Mihail Ianas, un personaj care a gravitat multa vreme in jurul controversatilor oameni de afaceri Ovidiu Tender si Frank Timis. Licenta de concesiune a exploatarii auro-argintifere (licenta de exploatare) de la Rosia Montana a fost semnata si de catre fostul ministru al Finantelor, Decebal Traian Remes.

Documentele arata ca, in anul 1998, a intrat in vigoare Legea 61 (legea minelor), act normativ care reglementa modul in care sunt acordate licentele de exploatare. Legea a fost aprobata dupa ce, in luna aprilie a aceluiasi an, Radu Berceanu a fost numit ministru al Industriei si Comertului.

Drepturile de exploatare a aurului de la Rosia Montana au fost acordate de catre ANMR prin incredintare directa, in baza Legii nr 61/1999, Regiei Autonome a Cuprului Deva, transformata ulterior in Compania Nationala a Cuprului, Aurului si Fierului Minvest.

Tot in mandatul democratului Berceanu, adica in 9 octombrie 2000, se face transferul licentei de exploatare de la compania de stat catre Rosia Montana Gold Corporation, unde actionar majoritar (80%) era societatea controlata de Frank Timis.

Statul roman a pierdut controlul asupra exploatarii aurului in momentul in care presedintele ANMR, Mihail Ianas, a semnat ordinul 310 din 9 octombrie 2000, adica ordinul de transfer al licentei.

In aceeasi zi, ministrul Industriilor, Radu Berceanu, aproba transferul licentei de exploatare si, implicit, cedeaza controlul asupra aurului de la Rosia Montana printr-o simpla scrisoare, avand numarul de inregistrare 193247/09.10.2000.

Avand scrisoarea semnata de Berceanu, omul de afaceri Frank Timis a reusit ulterior sa vanda afacerea catre o serie de investitori canadieni, printre care se numara fonduri de investitii si companii importante din domeniul mineritului.

Un proiect minier construit pe documente subrede Pe langa aspectele legate de posibilul impact negativ asupra mediului, exploatarea de la Rosia Montana a fost contestata si la nivel juridic. Principalele suspiciuni sunt atrase de insusi modul de acordare a licentei de exploatare si de documentele prin care se aproba transferul acesteia de la o companie de stat la una cu capital majoritar privat.

Din 1999, cand a fost emisa licenta de exploatare, aceasta nu a fost prezentata opiniei publice. In continuare, reprezentantii ANMR sustin ca documentele anexe Hotararii de Guvern 458 (prin care se aproba licenta de exploatare) nu se incadreaza in categoria informatiilor de interes public.

Clasificarea informatiilor cuprinse in licenta de exploatare au fost reglementate printr-un ordin al presedintelui ANMR, Mihail Ianas. Pana in prezent, nici un reprezentant al Guvernului nu a cerut cercetarea documentelor cuprinse in licenta de exploatare. Singura actiune coerenta a fost initiata de catre deputatul PRM de Buzau, Lucian Augustin Bolcas.

Gabriel a fost "botezat" de Berceanu

Noul ministru al Transporturilor, democratul Radu Berceanu, este unul din personajele cheie ale afacerii gandite de controversatul om de afaceri Frank Timis la Rosia Montana, ajunsa pe mainile

HOTNEWS.RO|BY HOTNEWS.RO

Mihai Ion Turcu Dupa ce speram ca poate fi reziliata aceasta facatura, cu aceasta experienta si alte cateva asemenea, in constitutie ar trebui precizat cine este proprietarul resurselor strategice ale natiunii, nu "statul" este proprietar, ci doar temporar, prin guvern, gestionar al patrimoniullui national, ci natiunea in continuitatea ei. Conjuncturile politice interne si externe la un moment dat, nu pot exceda interesele natiunii care au elt regim temporar.

Prospectiv A-z .
Cu o mica modificare, reiau un comentariu: Cetatenii ar trebui sa uziteze TOATE mijloacele oferite de democratie in a indrepta situatia. Avantajul democratiei este tocmai/doar acesta: pune la indemana cetateanului cele mai multe mijloace de a rectifica ceva care nu merge (mai ales cand e vorba de interese particulare in dauna celor obstesti).

Smaranda Dobrescu Asa ar fi normal, ca bogatiile solului si subsolului, perene sa apartina natiunii. Dar, cine semneaza concesiunile, cine anjajeaza firmele de explorare si exploatare, cine hotaraste cuantumul si etapizarea platilor redeventelor? Tot un vremelnic executiv. Un exemplu care mi se pare anormal este urmatorul fapt: Companiile Lukoil, PanAtlantic și Romgaz au descoperit pe platforma continentală a României un zăcământ important de gaze, rezervele care urmează a fi confirmate de forajul de evaluare putând depăși 30 miliarde metri cubi de gaze naturale. În acordul de concesiune, compania de gaze naturale de stat Romgaz deține 10% din pachetul de acțiuni.?? Cum ar putea interveni cetatenii prin mijloace democratice la modificarea unui contract comercial discutat sau nu in Parlament?

Mihai Ion Turcu Smaranda Dobrescu . Anularea unor contracte comerciale incheiate de guvern nu poate fi facuta fara a demonstra in justitie motive de nulitate si a plati daune.cetatenii pot face presiuni pentru modificari in legi si constitutie.

Smaranda Dobrescu Aveti dreptate,intrebarea mea era retorica... IN viata mea am anulat in calitate de ordonator de credite un contract comercial incheiat de un subaltern pe ascuns. Daca nu as fi avut un avocat exceptional, at fi trebuit sa platesc 50 mii dolari.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 1 iulie 2016

Gabriel a fost " botezat" de Berceanu

Prospectiv A-z

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv