Pe facebook: Uite ce se intampla cand privatizezi totul, chiar si armata!

sâmbătă, 2 iulie 2016

Uite ce se intampla cand privatizezi totul, chiar si armata!

Dinica Roman shared The Intercept's album.

March 25

Uite ce se intampla cand privatizezi totul, chiar si armata!

'What began as an investigation into Blackwater founder Erik Prince’s attempts to sell defense services in Libya and other countries in Africa has widened to a probe of allegations that Prince received assistance from Chinese intelligence to set up an account for his Libya operations through the Bank of China.
http://interc.pt/1UmEvYr

Photo: Melissa Golden/Redux'

'Slides from a 2014 proposal for a private force in Nigeria called for airstrikes, raids, ambushes, and “black” operations. Prince’s lawyer claims he only offered to “fix roads.”'

The Intercept added 2 new photos to the album: Erik Prince in the Hot Seat.

March 25

Blackwater’s founder is under investigation for money laundering, ties to chinese intel, and brokering mercenary services.
http://interc.pt/1UmEvYr

Comments

Dinica Roman http://www.democracynow.org/.../donald_trumps_top_foreign...

Donald Trump's Top Foreign Adviser, Joseph Schmitz, is a Former Blackwater…

democracynow.org

Smaranda Dobrescu JEREMY SCAHILL: "Joseph Schmitz is, in many ways, in Washington a total clown and a joke because of his insane worldview that has no bearing in the modern world, and yet he continues to get government contracts. He was—he was getting paid by the inspector general on Afghanistan under the Obama administration. And, you know, so he’s part of—I wouldn’t even put him in the category of neoconservatives. I mean, it’s really more the neo-crusader crowd that Joseph Schmitz is a part of."

Se pare ca meseria, onesta de altfel, de clown necesita o arena..Deja sunt cam multi..

Prospectiv A-z:

Cu asemenea consilieri, se duce in vant si speranta celor care credeau ca Trump ii va scapa de una-alta...

Doina Nicolescu In vremea de glorie a Romei, armata formata din cetateni romani pedestrasi a cucerit lumea. In vremea de apus a gloriei Romei armata era formata din mercenari straini,( majoritatea din tarile "barbare"). Cred ca nu mai este necesar niciun comentariu Cartea lui Jeremy Scahill a fost publicata in 2009 in Romania. Nu este radicala, dar dezvaluie o serie de fapte.

Prospectiv A-z:

Precis, doamna Nicolescu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 2 iulie 2016

Uite ce se intampla cand privatizezi totul, chiar si armata!

Dinica Roman shared The Intercept's album.

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv