Pe facebook: De ce se teme PSD de USB?

luni, 27 iunie 2016

De ce se teme PSD de USB?

De ce se teme PSD de USB? – 8 iunie 2016

Dinica Roman shared Vasile Ernu's post.

De ce se teme PSD de USB?
___

"Ponta: Am constatat că USB e o mișcare de extremă stânga, genul Podemos din Spania"

Acum trebuie să le luam apărarea lui Nicuşor Dan şi Clotilde Armand. Doar penru un partid ultraconservator cum e PSD, USB ar fi de "extremă stîngă". Atacul acesta nu e o prostie cum pare la prima vedere ci o strategie.

E clar că PSD se teme de o "nouă stîngă" pentru că ar fi singurii care ar putea pune serios în dificultate PSD. Dreapta nu poate pune serios în dificultate PSD căci între el şi PNL/PDL diferenţa e doar una de nuanţe şi culoare: Roşu de Moldova&Muntenia şi Albastru/Galben de Transilvania. Ei încep să se bată pe aceleaşi elemente: biserică, familie, fiscalitate redusă, scutiri pentru investitorii strategici, privatizări etc....

Un partid de stînga ar putea fi oglinda care arată faţa adevărată a PSD şi ar readuce pe agenda politică problemele de care toată clasa politică fuge şi din cauza cărora cetăţenii suferă...

Dacă în 4 ani va apărea un partid de stînga, şi sînt toate şansele să apară, PSD va pierde masiv voturi în acea direcţie...

PS Şi nu e vorba aici de mari bătălii ideologice pe faţă ci de posibilitatea de a impune pe agenda poltitcă teme mari, într-un alt limbaj care pot destabiliza agenda celor 2 partide. În cazul dat vorbim de PSD care-şi arogă fals poziţia de stînga.

Dar poate-l reformează Firea :)

Smaranda Dobrescu Autorul are dreptate ca PSD-ul nu-si doreste o oglinda de stanga veritabila care sa-i puna in evidenta apucaturile doar declarativ de stanga.
In rest afirmatia ca USB ar fi de stanga a lui Ponta se bazeaza pe ideea ca USB, ca si Syriza sau Podemos sunt formatiuni anti-sistem care refuza sa se incadreze in stanga sau dreapta.negand atitudinile mainstream ale partidelor existente. E subreda aceasta concluzie:
1. Antisistem este si Trump, sunt si alte miscari fara sa apartina stangii neaparat.(de exemplu tinerii nostri frumosi si liberi care au adus tehnocratii, fara sa fie chiar complet organizati).
2. Prima data pe Nicusor Dan a incercat Basescu sa-l propuna ca si candidat unic la PG al dreptei romanesti
3. AMP nu si-ar asuma vreodata o fundatie sau partid al stangii pe care sa-l ascunda sub aripa sa..
4. USB are in componenta destui corporatisti, manageri de firme straine in Romania, adepti ai privatizarii totale si ai ideii ca sanatatea nu este un drept ci un serviciu ca sa-l poti banui de vocatie de stanga..
5. Seful de campanie al USB, presedinte al unui think tank bine finantat de Soros, cu bani in Panama e greu de crezut ca ar fi un om devotat stangii.
6. Asadar, nu ma convinge Ponta ca exista vreo legatura intre USB si stanga. Iar caracteristica antisistem o vom testa in timpul alegerilor parlamentare cand speram ca USR va avea un program.Articolul se putea numi mai degraba " De ce se teme Ponta?", caci daca Ponta se poate insela, D-l Ernu, e mai greu..

Prospectiv A-z .
Ponta & Ernu vorbesc. Din postarea d-lui Piperea, preluata aici:https://www.facebook.com/groups/AtelierGP/permalink/1147216422008604/ , constat ca Ponta a facut mai mult/bine decat sa vorbeasca pana la lovitura de stat Colectiv.

Smaranda Dobrescu Castigul important pe timpul ultimului an de guvernare a lui Ponta l-a adus scaderea TVA care a venit cu venituri suplimentare la buget, asa cum se preconizase. Intre timp a fost deflatie, deci preturile nu au crescut decat in unele ramuri care au suferit marirea pretului la gaz. Asadar, colectarea proasta, cum cpune si D-l Piperea este cauza. Ce se mai adauga aici, ne e necunoscut

Prospectiv A-z .
Daca cifrele ar fi la vedere, ar fi usor de determinat ce si cum.

Totusi obscuritatea care inconjoara intentiile de re/finantare ale celor care reprezinta nominal Romania ma face sa ma indoiesc de buna lor credinta.

Smaranda Dobrescu Ne indoim cu totii.. Ne speriem cu totii in fata perspectivei unui imprumut FMI, ne intrebam de ce statul plateste bancilor dobanzi atat de mari in vreme ce acestea platesc dobanzi la depozitele populatiei nesemnificative

Prospectiv A-z .
"ne intrebam de ce statul plateste bancilor dobanzi atat de mari" ...pentru ca birul trebuia inlocuit cu un neologism?

Alexandru Botu Rezulta ca Statul actioneaza ca si cand ar fi proprietarul bancilor, ceea ce nu este adevarat. Mai curand Statul actioneaza ca si cand ar fi Prizonierul bancilor, ceea ce este inca discutabil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 27 iunie 2016

De ce se teme PSD de USB?

Dinica Roman shared Vasile Ernu's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv