Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Radu Georgescu

May 8, 2014 · Bucharest, Romania

Emisiunea "Sfere de influenta".
Invitati: domnul Razvan Buzatu, presedintele Centrului de Strategii Avansate si trainer NATO; domnul Buciumeanu Catalin, din partea aceluiasi centru, lector in cadrul Institutului Diplomatic Roman si in cadrul Colegiului National de Aparare.
Subiecte: Criza din Ucraina si Europa in schimbare.
http://www.youtube.com/watch?v=DAI2yXyzPwE&feature=youtu.be

Emisiunea "Sfere de influenta" - invitati Razvan Buzatu si Catalin Buciumeanu

In aceasta editie a emisiunii "Sfere de influenta", Radu Georgescu este in dialog cu Razvan Buzatu,...

YOUTUBE.COM

Un Prospectiv .
Invitatii umbla cu inexactitati, de intelegere si reprezentare.

De exemplu, Buciumeanu afirma ca NATO nu i-a folosit SUA sau ca UE a esuat la Lisabona deoarece nu exista o armata comuna/viziune europeana.

Studentul istoriei improbabile a UE i-ar putea spune ca in general asa au mers lucrurile, fiind punctate din cand in cand de unitate de actiune pe vreo directie sau alta. Mai mult, care este premiza cu care se opereaza, ca UE trebuie sa devina ceva ca SUA/URSS? Nu pot sa zic daca-i bine sau rau, dar nu-mi aduc aminte ca acesta optiune sa fi fost vreodata discutata.

Una peste alta, vad ca domnii acestia opereaza cu notiuni doar de ei asumate.

P.S. Astept o referinta pe post si despre Grupul Prospectiv. Succes in continuare!
Radu Georgescu Va multumesc!
Smaranda Dobrescu S-au depistat trei solutii de constructie europeana: vrem sa ne unim? vrem sa dezbinam UE? dorim sa devenim exponenti ai consumerismului? Fata de aceste posibilitati interlocutorii considera ca inca nu s-a definit interesul European, in sensul ca functionarea decurge in virtutea unei birocratii si nu a unei viziuni. S-a avansat idea ca interesul UE ar putea fi numitorul comun al tuturor intereselor nationale/federale ale statelor membre. Acest interes UE definit, ar putea deveni strategia Consiliului European.De acord. Stiu insa candidatii nostri care este interesul Romaniei in privinta constructiei viitoare europene? Nu ar fi rau, Radu, daca mai ai ocazia sa-i intrebi pe candidatii nostri, poate fortezi o discutie in partidele lor.
Radu Georgescu Bine punctat, voi incerca acest lucru pe viitor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Radu Georgescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv