Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Dan Alexandrescu

October 18, 2014

http://gandeste.org/…/de-ce-nu-avem-o-strategie-natio…/46609
Avem vreun candidat care sa abordeze temele cu adevarat importante in actuala campanie electorala sau tocmai faptul ca nu se abordeaza subiectele importante pe modelul Germaniei din perioada interbelica ne da sperante, reamintindu-ne ca in campaniile din 2004 si 2009 au fost atinse subiecte importante care s-au concretizat cu rezultate stiute de noi toti?! Exista, asa cum se vorbeste prin diverse locuri, un plan de redresare nationala sau nu?

De ce nu avem o strategie naţională de valorificare a resurselor noastre naturale?

O ţară care are resursele naturale ale României de azi, dar nu are în ultimii 25 de ani nici o strategie...

GANDESTE.ORG

Prospectiv A-z .
"O soluţie de tip paşoptist ar fi ca elitele româneşti educate în Occident şi rezidente acolo să-şi unească conştiinţele şi cunoştinţele, să renunţe la parte din privilegiile dobândite acolo, să se organizeze şi să formeze un partid jucător pe scena politică internă. Dar, mă întreb dacă unii, fiindu-le teamă de această soluţie, nu fac totul pentru ca românii din străinătate să fie cel mai dezbinat neam al diasporei, prin urmare şi cel mai incapabil de o acţiune organizată."

Da unei solutii de tip pasoptist, numai ca nu as crede intr-un partid al emigrantilor. Imi scapa ceva sau dl-ui Buduca?
Prospectiv A-z .
Pentru cei care, ca si mine, nu stiau de Ioan Buduca:

http://youtu.be/PshYRBNLTKM
http://jurnalul.ro/.../ioan-buduca-era-considerat-de...
http://www.observatorcultural.ro/Ioan-BUDUCA*authorID_8...
http://www.icr.ro/.../declaratii-de.../ioan-buduca.html

Scriitorul român Ioan Buduca își deapănă amintirile la OTV... Aprilie 2012

România, țara unde furtul este politica de Stat. Țara

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Dan Alexandrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv