Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Cât timp va mai dura acest capitalism bazat pe creştere economică exponenţială? Răspunsul îl putem deduce din următoarea afirmaţie a realizatorilor documentarului

ADEVARUL.RO

Prospectiv A-z .
Cam vedem pe pielea noastra de ce nu-i bun capitalismul in forma sa. Astept continuarea pentru a afla: "Voi reveni pe blog cu o postare ce va conţine 10 motive pentru care cred în viabilitatea modelului economic distributist."
Prospectiv A-z .
Interesant, modelul distributist este cel al retelei. Grija mare sa nu va transporte metafora tehnologiei internetului prea departe!

Ca observatie, la modelul capitalismului de acum as reprezenta nodurile centrale ca fiind de o mie de ori mai groase decat restul.

http://adriancostea09.files.wordpress.com/2013/07/images.jpg

ADRIANCOSTEA09.FILES.WORDPRESS.COM
Smaranda Dobrescu Cele trei figuri ce schiteaza relatiile in cele trei societati sunt clare si nu pot fi combinate intre ele, adica distributismul ar putea functiona sa zicem doar in afara capitalismului ca forma de societate. Rezulta ca este nevoie de un moment zero care sa stearga formele si relatiile de tip capitalist. Asta nu doar la noi in tara,ci in toata lumea, caci Romania nu ar putea fi o enclava care revine la parteneriate de gen cooperare sau schimburi in natura, inconjurata de forme de schimburi economice bazate pe parteneriate puternice, scutiri de vama, competitivitate si globalizare cat cuprinde. Ca sa nu devin utopica-in lipsa altor informatii- cred ca distributismul ar putea aduce societatile in secolul trecut printr-o revolutie globala sau, Doamne fereste, un cataclism! Adica la momentul ZERO!
Acum, D--le Adrian Costea, daca gasiti ca e important sa studiem viitorul in prezumtia acceptata de aproape toti ca economia si consumul nu pot creste nelimitat si capitalismul se va sfarsi mai devreme sau mai tarziu, de ce nu am studia Capitalismul social, aflat in atentia ideologilor din vest? Forme de cooperatie locale sunt bine venite in orice tip de societate.!
Adrian Costea Foarte buna observatia referitoare la nodurile centrale . Doamna Smaranda Dobrescu, distributismul poate fi aplicat si adaptat la realitatile din teren. Poate coexista fara nicio problema cu capitalismul. El insusi este o forma de capitalism social.
Smaranda Dobrescu Domnule Adrian Costea, Sunt de acord cu coexistenta .In acest caz graful al treilea este o combinatie din cele trei, intrucat capitalismul social presupune reglementari destul de importante din partea unui stat puternic..In special in mediul rural o retea de cooperative este necesara si foarte utila. Incercari de felul acesta s-au mai facut in anii 1999-2000, fara a li se da numele de distributism si a se potrivi descrierilor lui Chesterton. Se preconiza acordarea de microcredite pentru achizitionarea de animale, atelaje, masini unelte, lucruri necesare intretinerii prin munca proprie a familiei. Aceste microcredite se acordau prin banci populare si nu reprezentau sume mari. In rest se functiona in baza legii cooperatiei. Lucrurile s--au impotmolit cand bancile populare nu au primit autorizarea de functionare din partea BNR intrucat nu indeplineau calitatea de institutii financiare.
Asadar, tinand seama si de experienta avuta as indrazni sa spun ca nu putem avea o societate de tip distributiv in anul 2014, dar putem incuraja diferite forme de asociere acolo unde se doreste si mai ales, se potrivesc intentiile cu posibilitatile. Problema trebuie descalcita insa la nivelul bancii sau institutiei care va acorda credite.(Sa nu uitam ca pana si apa de irigatie costa!)
Adrian Tempelriddaren Incercari distributiste au mai fost dupa Revolutie, oprite de o clasa politica iresponsabila
Octavian Lupu Nu stiu daca distributismul reprezinta a treia cale. Dar sunt convins ca daca capitalismul nu gaseste o cale sa se reformeze din interior, atunci va aparea o treia cale spontana. Si atunci Dumnezeu cu mila.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Adrian Costea

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv