Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

May 21, 2014

Declara inaltul oficial american: "Vicepreşedintele SUA, Joe Biden, declară, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că sprijinul României va avea un rol cheie în efortul conducerii Ucrainei de refacere a stabilităţii acestei ţări, el subliniind şi că SUA colaborează cu statele din regiune pentru a reduce dependenţa energetică de Rusia." Poate ne-am obisnuit noi sa fim suspiciosi, dar aceasta declaratie s-ar putea citi si in urmatoarea cheie: voi aveti crestere economica si va laudam si noi, acum ati putea ajuta Ucraina sa nu mai depinda de gazul rusesc si aveti doua avantaje: contribuiti radical la pacea in zona si mai exportati si din gazul ce frumos il veti exploata la voi cu ajutorul Chevronului nostru! -joe-biden-sprijinul-romaniei-va-avea-un-rol-cheie-pentru-refacerea-stabilitatii-ucrainei-si-aderarea-la-ue-a-moldovei-12637008/foto

Carmen Rodikaa Da, se pare că exploatarea gazelor de şist e acum bătută în cuie... Chevron-ul ne va oferi gazele NOASTRE contra cost, la preţul pieţei...
Smaranda Dobrescu Pana acum, bilantul conflictului ucrainian se pare ca ne-a adus cheltuieli cu inarmarea in dauna altor cheltuieli eventual cu investitii, sanatate si educatie si un angajament sa acceleram atingerea dezideratului de independenta energetica...
Carmen Rodikaa Intreb si eu, as, naiv: cand depinzi doar 25% de importuri si ai perspecrive sa faci Cernavoda 3... se cheama ca esti "dependent" si independenta este doar un vis - care nu se poate implini decat cu ajutor american??????
Smaranda Dobrescu Carmen, cu aceeasi naivitate iti raspund ca ai dreptate. Chinezii s-au oferit sa puna in functiune un al treilea grup, desi cu alta tehnologie diferita de a canadienilor, dar asta nu conteaza decat prin scolarizare suplimentara. Acum, insa e momentul sa se impuna Chevronul odata pentru totdeauna. Cine mai sopteste ceva?
Mircea Platon Draga Smaranda, asa cred si eu. Ca fraza referitoare la "ajutorul american" pt ca Romania sa devina independenta energetic se refera la exploatarea Romaniei de catre Chevron. Biden vorbeste in cod. Tot ce spune trebuie interpretat in contra noastra, nu in favoarea noastra. Vorba bancului vechi: e o bicicleta, si nu ni s-a dat, ci ni s-a luat.
Smaranda Dobrescu A invatat procedura ascultand bancurile de la Radio Erevan.
Alexandru Botu Ce Radio Erevan? A primit un ghid despre cum vorbesc politicienii de la noi!...
Un Prospectiv .
Dl. Biden citeste dupa un text prost alcatuit (vezi ce scrie Alexandru Botu mai sus) sau gandeste putin despre capacitatea analitica a romanilor (vezi Carmen Rodikaa mai sus).

Nici la casele mari nu mai sunt astia ce au fost.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv