Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

June 7, 2014

"Totusi, in ciuda Initiativei de Reasigurare Europeana lansata de Obama la Varsovia, mesajul de fond ramane cel formulat in urma cu cateva luni de Derek Chollet (Assistant Secretary of Defense for International Security Affairs) in fata Congresului: Pentagonul nu anticipeaza “schimbari majore in prezenta noastra permanenta din Europa” dincolo de desfasurarile prudente si limitate numeric deja anuntate. In esenta, din perspectiva reasigurarii strategice imediate, frontiera estica ramane la fel de vulnerabila, cu un NATO dezechilibrat, ancorat geografic predominant in Vechea Europa. Intre timp insa, Washingtonul asteapta ca Europa sa faca mai mult pentru propriul flanc estic. De fapt mesajul indirect a fost mai degraba unul de mobilizare a Europei."

La Varsovia, Obama a anuntat un pivot de catifea

S-a vorbit mult despre un eventual pivot al NATO pe flancul estic dupa evenimentele din Ucraina. Polonia, statele baltice dar si Romania au pledat pentru consolidarea prezentei Aliantei, in special a SUA, pe teritoriul lor. Pentru acestea noul cont...

REVISTA22.RO

Mircea Opris Yeap...stilul consacrat. Aceeasi atitudine ca si acum 70 de ani. Pentru ca...
Un Prospectiv .
Daniel Georgescu a scris:
Asa cum zicea si Friedman Presedintele Stratfor - "Interventia -militara americana- vine mult mai tarziu, daca vine vreodata"... Politica externa sub domnia lui Basescu e un dezastru...Romania nu are niciun aliat in imediatavecinatate Basescu a anulat orice sansa de intelegere cu Polonia cand recent l-a atacat pe Tusk,, Bulgaria, Turcia, Serbia nu ne sunt aliati iar de Ungaria nici nu se pune problema... "Apa de departe nu stinge focul de acasa"- se pare ca asta a fost raspunsul presedintelui Chinei la cererea de ajutor din partea lui Ceausescu in decembrie '89 Citind articolele ziaristilor -postacilor basisti nu poti sa nu faci o paralela cu perioada de dinainte si de dupa martie 1936 cand Hitler a invadat Rhineland si apoi pe rand Cehoslovacia si Polonia fara ca "aliatii" sa miste vre-un deget. De altfel Barack Hussein Obama a si declarat imediat dupa ce Rusia a anexat Crimea "The military option is off the table " !!?? Si pentru cei care traiesc "day dreaming" saptamana trecuta Chuck Hagel a spus iar "There will be no american boots on the ground"... Serios, crede cineva care mai are uzul ratiunii ne-distrus de abuzul de whisky ca in cazul lui Basescu-, chiar crede cineva ca Obama cel mai slab presedinte american in domeniul politicii externe de dupa Jimmy Carter -cel care a creat criza ostatecilor americani din Teheran- ,Obama cel care a introdus notiunea de "leading from behind", Obama cel care a tras "red lines" pentru Siria, Iran, Corea de Nord incalcate de acestea fara nicio reactie americana, Obama cel care a primit Premiul Nobel pentru Pace inainte sa dovedeasca ca-l merita - ce premonitie pe suedezi! Obama va declara razboi Rusiei - declansand astfel al III-lea razboi monodical ??? Dupa ce americanii au cheltuit peste un trilion de dolari in Irak si Afganistan si peste 6,000 de soldati americani au murit - in zadar, pentru ca Iranul conduce acum Irakul abandonat de Obama iar Afganistanul va fi dominat de talibani imediat dupa ce americanii pleaca -cu coada intre picioare- in decembrie, poporul american nu e interesat sa-si trimita copiii sa moara in Europa. La fel cum tratatul semnat de Clinton in 1992 in urma caruia Ucraina - a III-a putere nucleara a lumii! !!- a renuntat la peste 1000 de rachete nucleare in schimbul "protectiei" integritatii sale teritoriale garantate de SUA, Marea Britanie si RUSIA - deci la fel ca acel tratat devenit "kur-papier" asa si cu celebrul articol 5 din Tratatul NATO asteptati voi mult si bine ca americanii sa moara pentru apararea mosiei lui Benito Basescu si a Elenei Petacci de Plescoi !

_____________________________________

Cred ca americanii sunt mai [...] decat li se da credit. Avand ochiul si timpanul lumii la dispozitie, numai un prost nu si-ar da seama ca nu-i avantajos sa scoti castanele altuia din focul Rusiei cu mainile tale.

Numai ca nici nu poti avea pretentia ca altii sa ti le scoata pe ale tale. Adica nici altii nu sunt atat de [...] cum isi inchipuie amazoanele politicii externe de pe Potomac.

E insailata treaba, se va desira, iar de miliardul acela prefer sa nu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv