vineri, 24 aprilie 2015

Un Prospectiv
July 15, 2014
.
"Această americanofobie și acest euro-scepticism emergent pot fi anihilate numai printr-o politică adecvată (adică realistă, corectă, inteligentă și prietenoasă) a SUA, precum și prin revenirea UE la proiectul federal bazat pe principiile egalității și solidarității, ale coeziunii economice, sociale și teritoriale.
În ceea ce privește SUA, o asemenea politică este împiedicată de mitul excepționalismului inadecvării și incompatibilității românești alimentat chiar de unele cercuri americane în speranța că astfel vor putea interveni în România și îi vor controla politica. Cu cât mitul se consolidează cu atât americanofobia românilor se acutizează și cu cât aceasta se acutizează cu atât risipirea mitului devine mai dificilă.
Iată un cerc vicios care trebuie tăiat. El poate fi tăiat doar în SUA. Va fi așa numai în măsura în care americanii vor înțelege că mitul, ca orice mit, nu este un adevăr și că perpetuarea lui contravine intereselor americane.
Cât despre UE, lucrurile sunt și mai complicate. Pe de o parte, nu numai că România se găsește într-un raport defavorabil de forțe cu protagoniștii UE dar aceștia au mult mai puține motive decât SUA să vadă în România un partener util spre indispensabil la frontiera estică a uniunii. Germania, Franța și Italia dar și Spania și Marea Britanie nu au nevoie de România pentru a se înțelege cu Rusia și a conveni asupra unei arhitecturi de securitate la nivel continental. Dimpotrivă, pentru ele ar fi mai potrivit ca românii să fie doar un obiect al istoriei plasat într-o „țară a nimănui” care separă Europa germană de Asia rusă.
Pe de altă parte, sub aspect formal România este membru al alianțelor occidentale și în special al UE, în interiorul cărora are o serie de drepturi precise cu garanțiile juridice aferente. Din această perspectivă euro-scepticismul și decuplarea de UE în favoarea unor formule alternative situate mai la est, nu trebuie să reprezinte decât ultimul recurs. Până la a se ajunge acolo, guvernul român trebuie să lanseze o strategie menită a reafirma și promova drepturile României ca stat membru, așa cum rezultă ele din tratate, precum și a mări influența sa politică și economică în cadrul UE. Pe o astfel de bază se va putea acționa eficient pentru revenirea la proiectul Europei politice de tip federal care să funcționeze în folosul tuturor membrilor săi."

  • Un Prospectiv .
    "România este în pericol! Poate cel mai mare din istoria sa."

    Cred ca pericole mai mari au mai fost. De exemplu, dupa 1944, cand parte din elita astepta Vestul, lasand astfel culoar deschis *altora* la comunisti si infundand puscarii. Alt exemplu a fost dupa 1989, cand nu stiam mai nimic, eram cu toti pe dinafara, premiantii faceau greseli dupa greseli, iar securitatea ante-privatizata distrugea totul.

    Macar acum am aflat ce si cum SI suntem inauntru. Cum spuneti d-leSeverin, "Pe de altă parte, sub aspect formal România este membru al alianțelor occidentale și în special al UE, în interiorul cărora are o serie de drepturi precise cu garanțiile juridice aferente." Cu burta pe carte si obiectivul de tzara in frunte!!!

  • Adrian Severin Nu cred că merită să ne pierdem timpul comparând pericolul de azi cu altele de ieri. Oricum este mare.

    Pe de altă parte, în 1944 România mai era încă o națiune în alertă care a dovedit că produce anticorpi. În 1989 mai aveam un stat, resurse, economie    și o elită care a făcut, totuși, mai puține greșeli decât s-ar crede. Și în 1944 și în 1989 ne aflam într-un fund de prăpastie din care nu mai aveam altă posibilitate decât să ne ridicăm. Națiunea română era în genunchi dar era în viață. Astăzi națiunea română este în moarte clinică iar statul român este virtual eșuat. În 1944 eram pe punctul de a deveni colonie, știam lucrul acesta și nu voiam să se întâmple. În 1989 eram pe punctul de a ieși din istorie, știam lucrul acesta și nu voiam să se întâmple. Astăzi, în 2014, suntem o colonie, nu știm lucrul acesta și ne este indiferent dacă ieșim din istorie. În 1944 o Românie înfrântă mai avea conducători români. Istoria a dovedit că până și conducătorii confirmați de Moscova erau pro-români. În 1989, potrivit chiar celor spuse mie de Henry Kisinger, România avea un lider pro-român. Astăzi avem în fruntea țării conducători unși ca pe timpul fanarioților când statul român încă nici nu exista. În 1944 și 1989 cei mai buni dintre noi erau acasă. Astăzi cei mai buni dintre noi hălăduiesc prin străinătate. Este puțin trist! Nu-i așa? Este chiar mult trist!

la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)