Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Nicoleta Surdei

June 12, 2014

Băsescu a apăsat încă o dată butonul Frunzăverde

Frunzăverde joacă foarte bine rolul de agent dublu, infiltrat în PNL
ca urmare a jocurilor politice realizate de Băsescu și Blaga. Să ne
amintim că el este personajul cheie care a negociat aderarea PDL la
Partidul Popularilor Europeni, după ce fusese membru al
Internaționalei Socialiste, și este, totodată, principalul artizan al
trădării ALDE și trecerii liberalilor la același PPE.

Sorin Frunzăverde, fostul președinte al Organizație Județene
Caraș-Severin a PDL care, în 2012, a sărit în barca PNL și a fost ales
vicepreședinte al liberalilor, a dovedit din nou că este doar agent
infiltrat care răspunde prompt la comenzile lui Traian Băsescu.

Acesta a făcut în ultima vreme niște mișcări politice extrem de
dubioase, care au ca scop atât îngroparea permanentă a demisionarului
Crin Antonescu în partid, dar și subminarea conducerii lui Klaus
Iohannis. Președintele CJ Caraș-Severin nu vede cu ochi buni tentativa
lui Iohannis de a pune mâna pe putere și pe nominalizarea de candidat
la prezidențiale, mai ales datorită lipsei de sprijin care se resimte
din zona Moldovei și Olteniei pentru un reprezentant al unei
minorități naționale.

Sorin Frunzăverde nu este de acord cu ideea ca un politician local,
fără experiență în politica de la nivel central, care pe deasupra nici
nu este un român get-beget, să ajungă la Cotroceni. Mai mult, chiar și
proiectul fuziunii dintre PNL și PDL este pus sub semnul întrebării
datorită faptului că Iohannis este impus drept candidat. Frunzăverde a
subliniat recent că fuziunea nu are termeni limită, fiind realizată
“cât de repede posibil”.

Această declarație ne duce cu gândul la posibilitatea că strategia
fuziunii aparține de fapt lui Traian Băsescu și reprezintă o lovitură
de grație pe care președintele încearcă să o dea celor două partide
mari de pe dreapta politică. Dacă PNL și PDL fuzionează, atunci o mare
parte din electoralul comun al formațiunilor va prefera să migreze
către singura alternativă disponibilă – Partidul Mișcarea Populară.
Acest fapt l-ar putea avantaja semnificativ pe Traian Băsescu în
timpul negocierilor sale pentru a ocupa funcția de prim-ministru, în
cazul în care unul dintre candidații dreptei ar avea succes în toamnă.

De-a lungul anilor, relația dintre Frunzăverde și Traian Băsescu a
devenit una de notorietate, iar acum strategia calului troian din PNL
funcționează perfect, în avantajul acestora. Debarcarea lui Crin
Antonescu și impunerea lui Klaus Iohannis în fruntea liberalilor,
concomitentă cu răzgândirea de 180 de grade în privința relației cu
ALDE și demararea procedurilor pentru fuziunea PDL cu PNL.

Culmea, trădarea pe care a suferit Crin Antonescu este, privind în
urmă, propria sa creație. Propunerea privind alegerea fostului
democrat-liberal în funcția de vicepreședinte al PNL a fost supusă
votului delegaților la Congresul din 2012 chiar de către președintele
partidului, Crin Antonescu.

http://www.obiectiv.info/basescu-a-apasat-inca-o-data-buton…

Băsescu a apăsat încă o dată butonul Frunzăverde

OBIECTIV.INFO

Un Prospectiv .
Poate fi, dar asta-i genul de om care la un moment ca cel de acum se uita mai departe de Basescu.

Cat despre Antonescu ce sa zic, un om atat de mic pentru un partid cu o istorie atat de mare. E drept ca peneleul are talentul evitarii irelevantei prin reorientari strategice multiple (tradare, ar zice aliatii) asa ca Antonescu o fi fost doar mica rotita intr-un angrenaj rodat, care stie ce alege.
Alexandru Botu FV are si alte calitati, unii zicand ca ar fi contribuit decisiv si la alegerea patriarhului, ceea ce inseamna ca este posibil sa aiba "relatii" mai intinse decat chiar TB. Si mai eficiente. Inclusiv de a juca roluri care nu sunt posibil sa fie impuse de TB.
Gavrila Ch Singura lui legatura cu poporul este numele usor folcloric/in rest baiatul prinde posturi straine. Tradarea ii este meseria de baza. De altfel, fata lombroziana il cam de de gol.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Nicoleta Surdei

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv