sâmbătă, 25 aprilie 2015

Un Prospectiv
.
Din seria interviurilor 'Pro Diaspora Romana', Despre realism și pragmatism românesc în cadrul U.E.
Nu trebuie să uităm că prin plecarea sa, emigrantul își asumă o nouă condiție, care numai rareori se întâmplă să-l situeze pe acesta de la început într-o situație mai bună decât în România pe toate dimensiunile relevante ale vieții;
Statul român nu mai este ce era, așa că a aștepta de la acesta mai mult decât un rol de suport, limitat și acela, devine o scuză nerealistă pentru a nu întreprinde ceva;
Deși teoretic toți sunt cetățeni europeni sunt egali, tehnic sunt menținute distincțiile care de fapt ierarhizează diferitele naționalități;
Ca să accesezi fonduri europene n-ar trebui să ai un IQ de peste 120 și o diplomă în politici și administrație comunitară;
Acasă [românii, n.n.] ar putea să ia alegerile europarlamentare în serios;
Diviziunile în comunitatea românilor din S.U.A. reflectă diviziunile interne din România, deși nu cu aceeași virulență. Chiar dacă sunt atenuate, diviziunile acestea nu fac decât să întârzie momentul unui lobby românesc efectiv și eficient în America;
Până la naționalizări, mai avem încă active economice ale Statului român care trebuiesc încredințate managementului privat. Cu foarte puține excepții, nu am auzit de remigranți care să fie în structurile de conducere ale acestora, preferința fiind pentru cei rămași în România;
Prea mulți români au fost condiționați să accepte reprezentările Vestului despre ei și mi-e teamă că se alunecă încet spre resemnare;
Absorbția Ucrainei nu este trivială, indiferent de schema curentă sau viitoare – nu cred că Germania și Franța își mai doresc o nouă „Polonie” în Uniune;
Pe parcursul acestor evoluții [extinderea sferei de influență Occidentală către vest, n.n.], România crește un pic în semnificație; însă acest lucru se întâmpla numai în sensul pur geografic, ca rezultat al capacităților reduse ale Statului. Din acest punct de vedere, acum se deschide o fereastră de oportunitate pentru politicienii români de renegociere a capabilităților Statului român în sensul creșterii acestora;
Oameni întorși [acasă, n.n.] cu bani și mai ales cu idei au trebuit s-o ia de la început în Vest după experiențe antreprenoriale nefericite în România;
Cel mai probabil, emigranții vor fi sacrificați printre primii pentru a da satisfacție acestor constituente [consolidarea pozițiilor extremiștilor (de dreapta și de stânga) și a euroscepticilor inclusiv în Parlamentul European, n.n.];
În frumoasa teorie de integrare europeană, nu văd de ce azi un tânăr din Vaslui nu-și poate mâine înscrie copilul la o școală în Frankfurt pe baza unui pașaport european și a dovezii că este luat în spațiu acolo. Când va fi posibil acest lucru, într-un cadru firesc în care copilul va lua inclusiv lecții intensive de germană, am să încep a crede ca modus operandi european transcende naționalismul economic;
Cred că este foarte necesar ca noii intrați [în Uniunea Europeană, n.n.] să-și vadă interesul și să se solidarizeze, dar mi-e teamă că nu vom vedea prea curând acte de solidaritate. Ce ar trebui făcut în sensul acesta? O informare despre problemele și oportunitățile comune, urmată de educarea cetățenilor în a vedea că Sofia, Belgradul, Chișinăul și Bucureștiul au mult mai multe în comun între ele decât fiecare are cu Parisul, Londra sau Berlinul;
Cum un CSR [Corporate Social Responsability, n.n.] activ pe remigrație n-are cum să dăuneze României, cei care ar căuta să persuadeze corporațiile străine active în România [pentru a încuraja remigrația, n.n.] ar trebui s-o facă plecând de la realitatea de moment acum și cu adecvata considerație pentru profitul corporației.
PRODIASPORAROMANA.ORG

  • Mariuca Dinu mi+a plăcut articolul.Şi eu cred că primii care vor plăti succesul in alegeri a partidelor de dreapta sunt emigranţii...Trebuie ca occidentalii să aibă o mică satisfacţie care, practic, va fi atât de mică şi numai ca stare de spirit.

  • Smaranda Dobrescu Felicitari, Alexandru! Ai inceput o serie de interviuri interesante si foarte utile. Cei din diaspora e bine sa se simta incurajati. Cred ca ai inca multe persoane interesante si utile tarii prin multiple mijloace!

  • Alexandru Cosmin Codreanu Va multumesc dna. Smaranda Dobrescu. Intr-adevar, stiu multi membrii ai diasporei romane care pot si vor sa ajute Romania. De asemenea, stiu multi care vor si pot schimba Romania care nu au plecat de acasa.

    Faptul ca aceasta Romanie "alternativa" are
     atat de putina vizibilitate se datoreaza lipsei coagularii acestor oameni. Pe masura inca ce alunecam in jos, aceasta lume ascunsa inca se va cristaliza mai bine si, cine stie, poate va face o diferenta la un moment dat.

    Interviurile Pro Diaspora Romana vor continua!

  • Cristi Pantelimon Mafiile sau semimafiile locale au ocupat cam tot ce putea fi ocupat. Pentru ca cei ce revin să fie admiși la decizie, e nevoie de o politică a statului determinată în acest sens. Apropos de Chișinău și București. E probabil că mare parte din reticența guvernanților de la Chișinău de a reveni la patria mamă este teama de nu a pierde pozițiile actuale. Același lucru cu cei din afară. Iată cum, de fapt, avem trei Românii sau trei state românești: cel oficial, cel din Basarabia și cel din exil. Unite, ar fi mult mai puternice. Separate, nu contează aproape niciunul.

  • Alexandru Cosmin Codreanu Buna dimineata dl. Cristi Pantelimon. Daca alegem sa asteptam "politica Statului", va mai dura ceva. Exilatii nostri de valoare pot insa sa isi ia (din nou) soarta in maini si sa inceapa sa se autopromoveze. Nu au alta varianta daca vor sa conteze vreodata.

  • Cristi Pantelimon Da si nu. E greu de penetrat in sens pozitiv un stat care a ales aproape sa nu mai existe. Poate se va trezi, totusi, la un moment dat. Unele semne apar, foarte firave, ce-i drept... Eu respect enorm emigratia de care vorbesti, tocmai pentru independenta ei fata de tramele mafiilor locale.

  • Alexandru Cosmin Codreanu "Greu de penetrat un stat care nu mai exista"? Nu cred ca trebuie penetrat, ci inlocuit. Lipsa de legitimitate ar trebui sa fie un motor suficient de puternic pentru a genera acest lucru.

    Respectul pentru neamestecul in mafiile locale este asemanator 
    cu cel acordat bucurestilor care merg in metrou si nu fura de la ceilalti pasageri. Nu e nimic de cinste aici, ci numai ceva firesc. Acest lucru nu merita un respect deosebit. Respect ar merita cel care impiedica furtul in metrou.

    Nu este usor sa ceri loialitate celor care acum trebuie sa fie loiali inclusiv statelor gazda. Insa avem modele de diaspore care au trecut prin lucruri si mai grele decat cea romaneasca: evreii si armenii. Ei au continuat sa existe, sa viseze si sa renasca impotriva unor sanse minime de supravietuire. 

    Noi ce scuza pentru a ne declina responsabilitatea implicarii in supravietuirea noastra sociala si geografica?

Niciun comentariu: