Calculatoare și alte chestii interesante...pentru DNA
---------------------------------------------------------------------
Unul din lucrurile care i-au lipsit românului- mai mult decât libertatea scrisă pe o foaie de hârtie (Paul Eluard pentru conformitate) a fost calculatorul. Ca om care a apucat chestiile astea- înainte de 1989 veniseră primele PC-uri- Robotron- din RDG- care erau o mare afacere- la vremea respectivă invidiam sincer pe colegii de la Institutul de Mecanică Fină- care aveau astfel de jucării.
După Revoluție- în 1990- oamenii deștepți- cum erau ăia de la firma Oderom- vindeau PC-uri către stat cu prețul de mașini Dacia- mai exact la 70.000 lei. Era o chestie- încă nu se semnase acordul ăla care ne permitea și nouă accesul la tehnologie avansată- și cine a avut licențe de import a cumpărat pe scară mare PC 286- care era deja ieșit din uz în vest- și l-a vândut în România.
Era cerere pentru orice fel de prostie- și lumea (inclusiv întreprinderile foste de stat) cumpărau în draci. Îmi aduc aminte cum a trebuit să fac rost de licență de import- de la Ministerul Comerțului Exterior- pentru un harddisk care să echipeze PC Felix pe care după multe chinuri l-am obținut în 1990. Și cum contabilul șef de la Felix PC- minunata întreprindere desființată între timp- n-a vrut să-mi semneze factura pentru că horoscopul- chestie nemaivăzută până atunci - îi spunea că în ziua respectivă să nu semneze nimic.
Acuma onorabilii de la DNA ar trebui să înțeleagă că PC-ul- și programele aferente- au constituit oarece bază pentru modernizarea României- și că piața fiind liberă- și necontrolată- s-a deschis pentru orice întreprinzător suficient de meseriaș care să ofere ceva. Că s-au luat o serie de țepe - majore- e vina sistemului nu a oamenilor prinși în sistem. Prin 1994- dacă nu mă înșel- fostul meu șef a fost mustrat de către un domn din Ministerul Muncii- pentru că s-a opus achiziționării unui anumit tip de calculatoare. ”Nu-mi strici tu politica de achiziții”- i-a spus respectivul domn, pe numele său David- care a ajuns apoi- ce să vezi- șeful filialei din Canada a respectivei firme.
Chestiunea interesantă pentru DNA vine prin 1996-1998- când România semnează- fără să înțeleagă prea mult- Legea Drepturilor de Autor. Înainte de Revoluție- exista la ICI o bibliotecă de programe- care putea fi folosită de toți cei interesați- bibliotecă menținută mult după anii 90- și care era o chestie deșteaptă- în contextul dezvoltării României . Nimeni nu-ți cerea drepturi de autor dacă ”împrumutai” un program și-l foloseai o dată- sau de mai multe ori- în scopuri necomerciale. După venirea CDR-ului la putere- cineva- a reușit să-i vrăjească pe guvernanții din vremea aceea- în semnarea respectivei legi- proastă din punct de vedere al interesului național.
Interesant e ce s-a întâmplat după. Reamintim că epoca 1995-2000 a fost o epocă de aur apropo de vânzarea de software fără licență. Puteai să cumperi un CD- cu 20-100 de programe- pe care le foloseai.
Au apărut BSA-ul și ORDA- care s-au repezit precum niște păsări hrăpărețe pe tot ce era free. În 1998- primeam aproape în fiecare lună scrisorele de la ORDA +BSA în care se sugera- direct- că institutul nostru are n software fără licență- și că ar trebui să ne simțim- dacă nu vrem să avem de-a face cu legea- și să cumpărăm licențe. Evident că nu era o scrisoare făcută pentru institut- ci generală. În perioada respectivă s-au făcut descinderi, câțiva administratori IT au fost și umflați- așa ca să scoată ochii oamenilor.
Acuma DNA ar mai trebui să priceapă că orice firmă de software care are ceva în cap- cum este Microsoft-ul- nu-și permite să aibă n firme distribuitoare concurente- în aceeași țară- din simplul motiv că nu e bine pentru afaceri. Puși sub presiune prin legea respectivă- și prin manevrele la limita legalității și bunului simț a BSA și ORDA- cei de la ministere- acolo unde nu existau 30 de calculatoare ci câteva mii/minister- s-au simțit obligați să achiziționeze- măcar de gura lumii- niște licențe. Cum Office-ul era soft-ul cel mai folosit la nivel de birou- iar Windows-ul sistemul de operare răspândit- evident că respectivele licențe au fost majoritare Microsoft. Care a dus- așa cum e normal- o politică bici/zăhărel- amenințând ORDA dar și recompensând pe cei fideli- așa cum o face nu numai prin România.
Mai departe ar trebui văzut ce alți furnizori (mai ieftini) de Microsoft existau la vremea respectivă în țărișoară - care să fie capabili să livreze la nivel de minister. Aș pune pariu că nu prea existau. Dar circul e util- mai ales când s-a întâmplat acum 10-15 ani și lumea n-are o memorie nemaipomenită.
---------------------------------------------------------------------
Unul din lucrurile care i-au lipsit românului- mai mult decât libertatea scrisă pe o foaie de hârtie (Paul Eluard pentru conformitate) a fost calculatorul. Ca om care a apucat chestiile astea- înainte de 1989 veniseră primele PC-uri- Robotron- din RDG- care erau o mare afacere- la vremea respectivă invidiam sincer pe colegii de la Institutul de Mecanică Fină- care aveau astfel de jucării.
După Revoluție- în 1990- oamenii deștepți- cum erau ăia de la firma Oderom- vindeau PC-uri către stat cu prețul de mașini Dacia- mai exact la 70.000 lei. Era o chestie- încă nu se semnase acordul ăla care ne permitea și nouă accesul la tehnologie avansată- și cine a avut licențe de import a cumpărat pe scară mare PC 286- care era deja ieșit din uz în vest- și l-a vândut în România.
Era cerere pentru orice fel de prostie- și lumea (inclusiv întreprinderile foste de stat) cumpărau în draci. Îmi aduc aminte cum a trebuit să fac rost de licență de import- de la Ministerul Comerțului Exterior- pentru un harddisk care să echipeze PC Felix pe care după multe chinuri l-am obținut în 1990. Și cum contabilul șef de la Felix PC- minunata întreprindere desființată între timp- n-a vrut să-mi semneze factura pentru că horoscopul- chestie nemaivăzută până atunci - îi spunea că în ziua respectivă să nu semneze nimic.
Acuma onorabilii de la DNA ar trebui să înțeleagă că PC-ul- și programele aferente- au constituit oarece bază pentru modernizarea României- și că piața fiind liberă- și necontrolată- s-a deschis pentru orice întreprinzător suficient de meseriaș care să ofere ceva. Că s-au luat o serie de țepe - majore- e vina sistemului nu a oamenilor prinși în sistem. Prin 1994- dacă nu mă înșel- fostul meu șef a fost mustrat de către un domn din Ministerul Muncii- pentru că s-a opus achiziționării unui anumit tip de calculatoare. ”Nu-mi strici tu politica de achiziții”- i-a spus respectivul domn, pe numele său David- care a ajuns apoi- ce să vezi- șeful filialei din Canada a respectivei firme.
Chestiunea interesantă pentru DNA vine prin 1996-1998- când România semnează- fără să înțeleagă prea mult- Legea Drepturilor de Autor. Înainte de Revoluție- exista la ICI o bibliotecă de programe- care putea fi folosită de toți cei interesați- bibliotecă menținută mult după anii 90- și care era o chestie deșteaptă- în contextul dezvoltării României . Nimeni nu-ți cerea drepturi de autor dacă ”împrumutai” un program și-l foloseai o dată- sau de mai multe ori- în scopuri necomerciale. După venirea CDR-ului la putere- cineva- a reușit să-i vrăjească pe guvernanții din vremea aceea- în semnarea respectivei legi- proastă din punct de vedere al interesului național.
Interesant e ce s-a întâmplat după. Reamintim că epoca 1995-2000 a fost o epocă de aur apropo de vânzarea de software fără licență. Puteai să cumperi un CD- cu 20-100 de programe- pe care le foloseai.
Au apărut BSA-ul și ORDA- care s-au repezit precum niște păsări hrăpărețe pe tot ce era free. În 1998- primeam aproape în fiecare lună scrisorele de la ORDA +BSA în care se sugera- direct- că institutul nostru are n software fără licență- și că ar trebui să ne simțim- dacă nu vrem să avem de-a face cu legea- și să cumpărăm licențe. Evident că nu era o scrisoare făcută pentru institut- ci generală. În perioada respectivă s-au făcut descinderi, câțiva administratori IT au fost și umflați- așa ca să scoată ochii oamenilor.
Acuma DNA ar mai trebui să priceapă că orice firmă de software care are ceva în cap- cum este Microsoft-ul- nu-și permite să aibă n firme distribuitoare concurente- în aceeași țară- din simplul motiv că nu e bine pentru afaceri. Puși sub presiune prin legea respectivă- și prin manevrele la limita legalității și bunului simț a BSA și ORDA- cei de la ministere- acolo unde nu existau 30 de calculatoare ci câteva mii/minister- s-au simțit obligați să achiziționeze- măcar de gura lumii- niște licențe. Cum Office-ul era soft-ul cel mai folosit la nivel de birou- iar Windows-ul sistemul de operare răspândit- evident că respectivele licențe au fost majoritare Microsoft. Care a dus- așa cum e normal- o politică bici/zăhărel- amenințând ORDA dar și recompensând pe cei fideli- așa cum o face nu numai prin România.
Mai departe ar trebui văzut ce alți furnizori (mai ieftini) de Microsoft existau la vremea respectivă în țărișoară - care să fie capabili să livreze la nivel de minister. Aș pune pariu că nu prea existau. Dar circul e util- mai ales când s-a întâmplat acum 10-15 ani și lumea n-are o memorie nemaipomenită.
---------------------------------------------------------------------------------------------------
Ca să rezumăm. Ceea ce vrea să judece DNA-ul azi- nu se poate judeca fără a înțelege că a fost o chestiune pură și dură legată de capitalism ca atare. S-a creeat întâi o necesitate- nu mai putea trăi nimeni fără calculator. După care s-a creeat o ofertă exclusivă- să spunem cea a Microsoft. Că nu știu ce mari inteligenți ar fi putut la vremea respectivă să școlească lumea în Unix sau Linux și să folosească programe gratuite- e doar o poveste pentru cei care n-au avut de-a face niciodată cu un sistem de operare. După ofertă s-a creeat un cadru legislativ- respectiva lege a drepturilor de autor din 1996- care transforma folosirea unui soft în infracțiune- dacă nu era achiziționat legal. Softul respectiv- să spunem Office de exemplu- nu e kg de cartofi să-l cumperi mai ieftin de la țăranul din colț. Restul e istorie .
Ca să rezumăm. Ceea ce vrea să judece DNA-ul azi- nu se poate judeca fără a înțelege că a fost o chestiune pură și dură legată de capitalism ca atare. S-a creeat întâi o necesitate- nu mai putea trăi nimeni fără calculator. După care s-a creeat o ofertă exclusivă- să spunem cea a Microsoft. Că nu știu ce mari inteligenți ar fi putut la vremea respectivă să școlească lumea în Unix sau Linux și să folosească programe gratuite- e doar o poveste pentru cei care n-au avut de-a face niciodată cu un sistem de operare. După ofertă s-a creeat un cadru legislativ- respectiva lege a drepturilor de autor din 1996- care transforma folosirea unui soft în infracțiune- dacă nu era achiziționat legal. Softul respectiv- să spunem Office de exemplu- nu e kg de cartofi să-l cumperi mai ieftin de la țăranul din colț. Restul e istorie .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu