Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Prospectiv A-z

October 3, 2014 ·

.
DNA contra CORUPTIE? Din 2 in 2 nu cred.

Nistorescu: "Afacerea Microsoft ne mai obligă la o concluzie. Acelaşi tip de reţea şi aceleaşi proceduri de umflare a preţului (sau de scădere a lui) au funcţionat şi în cazul altor afaceri de proporţii de după 1990. Microsoft a fost o plasă ţesută în principal de achiziţiile din educaţie. Dar vânzarea de energie electrică, dirijată de la Cotroceni, de la Ministerul Economiei şi de la Hidroelectrica? Dar achiziţionarea de gaz metan de la Gazprom prin Wintershall? Cu ce sunt mai mici sau mai curate decât Microsoft? Dar privatizarea ALRO? Dar acordarea de energie la preţuri preferenţiale? Dar vânzarea Petrom? Dar privatizarea oţelului, de la Galaţi până la combinatele vândute ruşilor? Dar restituirea imobilelor şi a terenurilor, mai ales în Bucureşti, unde avem zeci, dacă nu sute de dosare similare cu Microsoft?"

Desi si acestea mentionate de Nistorescu fac o lista doar partiala. Sa incepem cu flota, sistemul bancar romanesc etc. Tot el incheie cu "P.S.: Mă chinuie gândul că, în ciuda anchetei declanşate, eu unul nu văd nici o soluţie valabilă în baza căreia am putea ieşi din această şerpărie." Dela Toria Nuland nu ma astept la un raspuns public, dar cei dela fata locului ar trebui sa gandeasca pe lina asta sugerata de Nistorescu la urma. Sa fi fost initiativa d-lui Adrian Severin in sensul unui candidat de tranzitie invitatia facuta elitei romanesti la o solutie locala pe fondul acestei probleme schitate de Nistorescu? Ma tot gandesc la Melescanu, acum din perspectiva unei reactii locale la aceste dezvaluiri. Cred ca miza este aceea a gestiunii situatiei dela fata locului...

Afacerea Microsoft şi macro-România

Pe zi ce trece, ancheta în afacerea Microsoft ridică vălul de pe instituţiile româneşti şi de pe clasa politică.

COTIDIANUL.RO

Prospectiv A-z .
Iata si un comentariu care adreseaza peseul lui Nistorescu:

Moftangiu
+8
Ce mai jubilati multi pe aici cand cate un comentator sau un jurnalist afirma ca nu se paoate face nimic. Apatia este cultivata si cand munca da roare produce satisfactii. Cautati la TED un video despre "redefinirea apatieie". Acolo spune ca citez: "Apatia nu este un fel de sindrom intern, este o retea complexa de bariere culturale care sustin neimplicarea, o retea ridicata si cultivata intentionat de clasa politica. .. De cate ori auzim ca oamenilor pur si simplu nu le pasa? De cate ori vi s-a spus ca o schimbare adevarata, substantiala, nu este posibila, pentru ca majoritatea oamenilor sunt prea egoisiti, prea prosti sau prea lenesi ca sa incerce sa-si ajute comunitatea? Vreau sa va spun ca apatia nu exista cu adevarat si ca oamenilor le pasa, numai ca traim intr-o lume care descurajeaza implicarea, punand obstacole si bariere in fata noastra. .. Mass-media joaca un rol important in dezvoltarea relatiei noastre cu schimbarea politica, in principal prin ignorarea politicii si centrand atentia pe celebritati si scandaluri. Dar chiar si atunci cand se vorbeste despre subiecte politice importante, se face in asa fel incat sa descurajeze implicarea. ... Cata vreme credem ca oamenii, vecinii nostri, sunt egoisiti, prosti sau lenesi, nu exista nici o raza de speranta. Dar putem schimba toate aceste lucruri pe care le-am mentionat. Putem sa deschidem primaria. Putem sa reformam sistemul electoral. Putem sa democratizam spatiul public. Mesajul meu principal este, daca putem sa redefinim apatia, nu ca un fel de sindrom intern, ci ca o retea complexa de bariere culturale care sustin neimplicarea si daca putem sa definim si sa identificam acele obstacole, atunci putem sa lucram impreuna pentru a trecem peste ele si atunci totul este posibil."
Costel Gilca eu nu am mai auzit nimic de dl Melescanu! A avut o aparitie doua si...apoi nimic!
Prospectiv A-z .
Costel, daca te intrebi de Melescanu inseamna ca tratamentul/expunerea nu te-au lasat indiferent. Continuam cautarile si sper ca cei care voteaza s-o faca pe baza si la ce vom mai afla pana la momentul alegerilor, despre toti candidatii, inclusiv despre Melescanu. Complexitatea momentului trimite cetateanul diligent la re/evaluarea solutiilor la pachet.
Costel Gilca Ideea cu dl Melescanu e c anu i ivad campania electorala. Practic parca lipseste. Nu am vazut absolut nimic. Nici lansare nici interviuri nimic. Nici pe internet nimic.
|Revenind la afacerea Microsoft..dincolo de romanii in sine....cred ca americanii sunt primii care au castigat!
Prospectiv A-z .
http://amjust.ro/?p=6517

Scrisoare deschisa catre doamna Victoria Nuland ‹ Asociatia pentru Monitorizarea...

AMJUST.RO

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Prospectiv A-z

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv