miercuri, 22 aprilie 2015

Prospectiv A-z
October 15, 2014
.
Neo-liberali din toate tarile 'emergente', platiti sa va educati copiii dupa care sa-i trimiteti mai departe. E cam scump sa faci educatie la destinatie; de exemplu, in SUA, costa cca. $245 mii/copil, fara facultate, mancare bio, limbi straine sau prea multa matematica...
The $245,000 price tag for raising an American child, in 5 charts
Child care and health care are both helping drive up the cost of raising a kid.
VOX.COM|BY DANIELLE KURTZLEBEN

  • Alexandru Botu Cei ce vor ramane needucati, in conditiile inaccesibilitatii invatamantului, vor fi declarati non oameni? Se vor ocupa de ei asociatiile de protectie a celor needucati? Statul, daca nu este social pentru educatie, cultura, stiinta, sanatate si securitatea cetatenilor sai nu ar trebui sa existe. Caci in varianta alternativa ar fi un stat de opresiune a propriilor cetateni.

  • Prospectiv A-z .
    In conditiile acestea, ma intreb daca statul social n-ar trebui sa ceara o plata dela cei crescuti si educati pe banul public care pleaca in alta parte inainte sa fi practicat o perioada?

  • Alexandru Botu Nu asa ar trebui pusa problema, ci ca statul sa ceara de la statul beneficiar o plata corespunzatoare. Cetatenii sunt si trebuie sa fie liberi pe piata muncii, statele ca institutii pot functiona foarte bine si dupa (cu) reguli comerciale. De exemplu, o parte din impozitul perceput pentru o persoana educata in strainatate sa fie virata in bugetul statului care a cheltuit cu educatia specialistului, lucratorului. Cum pentru poluare s-a gasit solutia creditelor transferabile, de ce nu s-ar gasi-in mod echitabil- si pentru opera extraordinara de educare, formare, instruire, culturalizare?

  • Alexandru Botu Cei care beneficiaza din plin de exodul creerelor nu vor accepta cu usurinta o astfel de obligatie. Dar nu vor avea incotro. Vor avea nevoie de forta de munca inalt calificata (aducatoare de multa plusvaloare) pe care nu si-o vor permite sa si-o creasca si educe singuri (banii lor avand destinatii importante pentru ei, precum luxul, razboaiele, manipularile si intocsicarile) si atunci o vor lua de la altii care o pot furniza cu cheltuieli mai mici, cu conditia sa le intoarca macar o parte din costuri, in rate mai mici decat cele concentrate in anii de scolarizare. Or daca nu vor sa o aduca la ei , atunci o vor folosi acolo unde este, deci vor trebui sa faca investitiile acolo unde este acea forta de munca si nu vor mai expatria tot profitul. 
    Multi, unii chiar dintre cei care sunt in aceasta situatie se tem de o astfel de punere de problema crezand ca s- ar complica si mai mult recrutarea si angajarea strainilor, dar asta nu va mai putea sa reziste mult in tarile in care descresterea natalitatii este ireversibila (in actualele conditii)....

  • Alexandru Cosmin Codreanu Tema aceasta îmi aruncă oarecum mingea la fileu deoarece se referă la migrația internațională a creierelor. Nu este o noutate faptul că printre țările afectate de exodul tinerilor educați și înalt calificați se află, cum altfel, și România.

    Ideile exp    use de dl. Alexandru Botu privind compensația ce ar trebui primită de către țărilor donatoare de tineri înalt calificați din parte țărilor de destinație către care se îndreaptă aceste „creiere” nu sunt noi. Din păcate aceste idei au rămas deocamdată la un stadiu strict teoretic, țările care beneficiază de creierele de import concentrându-se pe remitențele trimise de acești tineri acasă și pe beneficiile eventualei lor migrații de revenire după o carieră formată într-un mediu profesional superior celui din țara de origine. Merită menționat că domeniul în care s-a discutat cel mai mult pe această temă este cel medical, țările bogate din UE, pe fondul îmbătrânirii populației și a creșterii speranței de viață devenind importatori masivi de cadre medicale din țările mai sărace. La popul opus, țări mai sărace, deși au un sistem de educație și formare medicală bine pus la punct, încep să sufere de o criză acută de resurse umane de specialitate. România este exemplul de manual în acest sens. 

    La fel ca și dl. Botu împărtășesc convingerea că acest lucru va fi până la urmă reglementat, în special acolo unde guvernele statelor de origine ale creierelor vor avea o poziție mai fermă vis-a-vis de necesitatea implementării acestor compensații. Desigur că există și alte soluții pentru un Stat de a beneficia de „împrumutul” forței sale de muncă către terți. Un exemplu în acest sens este acordul dintre Cuba și Venezuela prin care ultima poate împrumuta cadre medicale din Cuba prin contracte de muncă cu o valabilitate de maxim 5 ani. După expirarea acestei perioade medicii cubanezi trebuie să revină acasă. În urma acestei migrații temporare, 80% din salariul oferit de Venezuela fiecărui medic îi revine statului cubanez. Dacă vă întrebați cum este posibil așa ceva, aflați că în Cuba salariul mediu este de 25 USD/ lună.

    A discuta despre cât de oportună este transformarea educației în afacere, abordare compensată cu succes de importul de creiere, presupune mai mult timp. Mi se pare mai important de menționat că unele țări de origine ale exodului creierelor care beneficiază de creștere economică și demografică, și mă refer aici în special la Asia, și-au întărit foarte mult sistemul de învățământ superior, ajungând să concureze între ele în a atrage studenți străini din regiune. Același lucru, însă la o scară mai redusă, se întâmplă și în America de sud.

    Concluziile mele sunt următoarele:
    - migrația temporară este o soluție foarte bună pe termen scurt și mediu care avantajează net țările care importă resurse umane înalt calificate. Remitențele și anemicul schimbul de experiență între specialiștii plecați și cei rămași acasă nu poate compensa privarea țărilor de origine de o forță de muncă de elită;

    - țările donatoare de creiere pot și trebuie să ceară compensații pentru pierderile suferite la educarea și formarea profesională a emigranților; o soluție rapidă în acest sens este încheierea unor acorduri de migrației profesională temporară organizată, țara de origine al migrației urmând să primească un procent din salariul oferit de țara de destinație;

    - rezultatul creșterii costurilor de educație și formare profesională conduce inevitabil la atrofierea pe termen lung a centrelor universitare care devin prohibitive. Câștigătorii acestei proces sunt zonele cu o demografie dinamică preocupate de educarea propriilor cetățeni și care fac investiții adecvate în acest sens.

la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)