ăim- mai exact de sărăcia în care trăim. Nu văd ceva genetic pe-aici- deși chestia cu capra nu-mi iese din minte. Bun, am stabilit- urâm. Și ne dorim un stat meritocratic, acolo unde Eul meu cel creator și genial să primească justa valoare și apreciere. Comunismul n-a fost exact cea mai bună orânduire meritocratică- lucrând cu cine îi era fidel- chiar dacă provenea de la coarnele vacii. Tovarășul activist- cel care le știa pe toate- era una din cele mai urâte ființe de pe planetă. ”Antreprenorul”- ca să folosim un termen generic- a fost încercat de comunismul sovietic în perioada NEP-ului- după care rușii și-au dat seama că antreprenorul și comunismul nu prea fac casă împreună- și l-au exclus. Readucându-l în perioada perestroicii- când deja era prea târziu. La noi au existat pentru o perioadă destul de scurtă, mandatarii. Care aveau în proprietate un chioșc de răcoritoare, o tarabă, etc. După care- buna ură a acționat suficient de tare ca să-i sperie pe tovarășii activiști de la nivelele 1 și 2- și ca să arunce sistemul- care totuși a însemnat progres în Iugoslavia vecină- la coș. Și așa l-am obținut noi pe nenea Bachus- dușmanul poporului muncitor- cel portretizat de Ștefan Mihăilescu-Brăila.
Bun, acum capitalismul de la mama lui- ăla din secolele XVIII-XIX- în Franța, Marea Britanie sau Germania a pornit- ca să vezi ce chestie- cu niște acumulări de capital. Feudalii cei răi nu-și mai puteau exploata iobagii așa cum vroiau ei- pentru că iobagii se duceau la oraș- să fie exploatați în fabrică. Revoluțiile burgheze- începând cu cea din Anglia la 1600 și ceva și terminând cu re-unificarea Germaniei wilhemiene n-au fost făcute nici de mine, nici de dvs. și nici de alde coate-goale, mațe-fripte, etc.- ci de oameni care aveau deja bani din industrie, comerț, etc.- fără să facă parte dintr-o clasă nobilă- și care doreau ca banii lor să le aducă și un anumit statut.
Chestie care nu s-a întâmplat la noi. În buna Românie din secolul XIX- se mai funcționa încă cu iobagi și cu un sistem feudal nereformat . Pașoptiștii din care va proveni burghezia română erau coate-goale, mațe-fripte, în cel mai bun caz jurnaliști și avocați. Capitalul- adică chestia aia care stă în spatele capitalismului- nu exista. Existau vise generoase- drept pentru care liberaii erau văzuți în epocă ca roșii. Dar numai atât. Statul burghez românesc modern s-a sprijinit în principal pe o burghezie polemică și cu clănțău- ca să folosesc un termen argotic- și nu pe burghezia industrială sau de capital- pentru că ele nu existau- sau erau extrem de firave.
După 1989 ne-am întors la post-pașoptism. Capitalismul ăsta pe care-l avem acum- în 2014- a fost făcut cu tovarășii activiști, tovarășii securiști, tovarășii directori de centrale și întreprinderi de stat. Nu s-a creat nimic. N-a existat nici cea mai vagă încercare a unui stat bazat pe meritocrație. Iliescu a fost un tovarăș activist cu față umană. Constantinescu- un intelectual rătăcit în politică- dar fără orizontul de oportunitate al Brătienilor. Băsescu e specualtorul care vindea țigări de contrabandă la ieșirea din port- nici măcar nenea Bachus de care pomenirăm- și care totuși producea ceva -vin bun din pastile.
Nu putem- fizic- să-l reinventăm pe Krupp- pentru că n-avem cu ce. Capitalismul nostru- e nefuncțional- pentru că în loc să ne folosim resursele intensiv- și să construim ceva- le-am folosit extensiv. Exact ca și comercianții din interbelic care vindeau grâu și mergeau apoi cu banii să-i piardă la Cazino- capitaliștii noștri moderni și-au construit cavouri încă din timpul vieții- au jucat suficient la cazinou și și-au risipit banii cu damele- dar n-au făcut nimic din motorul care ar trebui să ducă societatea- și propriile afaceri- înainte. Din păcate nu există scurtătură- pe unde să putem ajunge la nivelul Franței în 3 mișcări. Suntem condamnați să re-luăm și re-luăm lecțiile istoriei- până când le vom învăța în mod corect. Până când vom înțelege că capitalismul se bazează pe acumulare și pe capital- și nu pe justiție eternă sau alte aiureli.
Chestie care nu s-a întâmplat la noi. În buna Românie din secolul XIX- se mai funcționa încă cu iobagi și cu un sistem feudal nereformat . Pașoptiștii din care va proveni burghezia română erau coate-goale, mațe-fripte, în cel mai bun caz jurnaliști și avocați. Capitalul- adică chestia aia care stă în spatele capitalismului- nu exista. Existau vise generoase- drept pentru care liberaii erau văzuți în epocă ca roșii. Dar numai atât. Statul burghez românesc modern s-a sprijinit în principal pe o burghezie polemică și cu clănțău- ca să folosesc un termen argotic- și nu pe burghezia industrială sau de capital- pentru că ele nu existau- sau erau extrem de firave.
După 1989 ne-am întors la post-pașoptism. Capitalismul ăsta pe care-l avem acum- în 2014- a fost făcut cu tovarășii activiști, tovarășii securiști, tovarășii directori de centrale și întreprinderi de stat. Nu s-a creat nimic. N-a existat nici cea mai vagă încercare a unui stat bazat pe meritocrație. Iliescu a fost un tovarăș activist cu față umană. Constantinescu- un intelectual rătăcit în politică- dar fără orizontul de oportunitate al Brătienilor. Băsescu e specualtorul care vindea țigări de contrabandă la ieșirea din port- nici măcar nenea Bachus de care pomenirăm- și care totuși producea ceva -vin bun din pastile.
Nu putem- fizic- să-l reinventăm pe Krupp- pentru că n-avem cu ce. Capitalismul nostru- e nefuncțional- pentru că în loc să ne folosim resursele intensiv- și să construim ceva- le-am folosit extensiv. Exact ca și comercianții din interbelic care vindeau grâu și mergeau apoi cu banii să-i piardă la Cazino- capitaliștii noștri moderni și-au construit cavouri încă din timpul vieții- au jucat suficient la cazinou și și-au risipit banii cu damele- dar n-au făcut nimic din motorul care ar trebui să ducă societatea- și propriile afaceri- înainte. Din păcate nu există scurtătură- pe unde să putem ajunge la nivelul Franței în 3 mișcări. Suntem condamnați să re-luăm și re-luăm lecțiile istoriei- până când le vom învăța în mod corect. Până când vom înțelege că capitalismul se bazează pe acumulare și pe capital- și nu pe justiție eternă sau alte aiureli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu