Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Alexandru Cosmin Codreanu

October 20, 2014

"Nu sunt ziarist, sunt un agent al serviciilor americane de informații, chiar dacă CIA nu va admite niciodată.

Frankfurter Allgemeine nu scrie niciodată adevărul. Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi scris un articol în favoarea lui Putin. Noi avem o informație pur americană. De fapt, suntem o colonie."

Unii nemti au marturist ca au fost cumparati. Romanii care au lucrat intrecut pentru Europa Libera se tin patrioti.

Confesiunea celui mai faimos ziarist german: Am fost PLĂTIT de CIA și am scris în favoarea Casei...

Cel mai faimos ziarist german a recunoscut că, timp de 17 ani, a fost omul Agenției Centrale de Informații. Udo Ulfkotte, care are în palmares zeci de premii...

ACTIVENEWS.RO

Draghi Puterity Si Franta cauta niste explicatii pentru polarizarea mass-mediei

http://www.monde-diplomatique.fr/carnet/2014-10-14-op-correa
Stefan Kovacs La omul ăsta nu mai există decât motivația banilor. Și pe undeva e bine...pentru că nu mai lucrăm cu stupizenii patriotarde.
Alexandru Cosmin Codreanu @ dl. Stefan Kovacs
Ne place sau nu, „stupizeniile patriotarde” de la est, nord și vest de România au schimbat geo-politica regională. Ne place sau nu, aceste stupizenii considerate mulți oameni educați drept depășite, sunt principalul motor de manipulare etnică în prezent.

România nu prea mai are multe arme în prezent pentru a supraviețui dinamicii regionale. Armele cu care este presată din exterior îi pot însă deveni aliați pe plan intern. Așa cum am învățat cu toții din fizică, orice acțiune presupune o reacțiune. Naționalismul extern naște naționalism intern. Și uite așa, din ambiție sau presupusă inteligență politică, intrăm cu toții într-un joc care poate fi controlat tot mai greu.
Gavrila Ch Merita pusa pozitia d-lui Faur in contextul acelor vestale de mare puritate ce au lucrat pentru Europa Libera din motive si mai pure. Cine plateste trupa de muzicanti ordona muzica.
Prospectiv A-z .
http://www.cotidianul.ro/cia-controleaza-global-retelele.../
Draghi Puterity Intr-adevar, daca SUA reusesc sa genereze un razboi intre UE si Rusia (unul militar, pt. ca unul economic e deja in derulare si produce efecte) ambele entitati ar putea deveni o prada usoara. Faptul ca SUA isi asuma riscul unui conflict nuclear global denota, dupa mine, perceptia americana cf. careia doar o prada de razboi si o resetare a sistemului de asemenea calibru le mai pot scoate o vreme din gaura in care se afunda tot mai repede datorita sistemului pe care l-au promovat. O perceptie gresita, in opinia mea.
Prospectiv A-z .
Cred ca titlul articolului d-lui Rogojan e un pic exagerat. CIA este in subordinea presedintelui, Obama e impotriva razboiului, spre deosebire de Bush II, care si el ajunsese mai constient de inconstienta razboinica a sa de inceput sub influenta neoconilor belicosi. Neamtul acesta poate declara orice, iar Rogojan poate trage si el ce concluzii doreste.

Probabil ca intentia este aceea a delimitarii mai clare a sferelor de influenta odata ce Rusia nu mai e in sistemul mondial.

Pana la urma, Drgahi, cred ca mare parte din raspuns este la germani, desi liberalismul democratic pare a incomoda pe mult mai multi. Liberal democratii, la randul lor, nu par a face un pas inapoi dela excesele ce au zvarlit lumea in rahat, ci propun... TTIP. Ciudata logica.
Draghi Puterity Poate sunt eu prea "orbit" de mass-media germana insa, desi prospectez extrem de atent acest aspect, nu gasesc indicii privind divortzul Germaniei fata de SUA si o apropiere de Rusia, ci dimpotriva.

In opinia mea, o apropiere a Germaniei de Rusia ar putea fi benefica pentru cele doua tari din p.d.v. economic, dar, tocmai datorita controlului SUA in mass-media si in structurile de putere a UE si a unor state din Europa ea ar putea duce la fracturarea definitiva a UE, ceea ce ar reprezenta, dupa mine, raul mai mare.

TTIP-ul (CETA, TISA si ce o mai exista), in opinia mea, este impus Europei de SUA prin "cozile de topor" care au fost promovate in functii de decizie asemea jurnalistului nostru. Cel putin in Germania TTIP-ul este refuzat categoric de toti cei care au auzit de el.

Legat de Obama impartasesc si eu parerea ca in esentza e un om bun si pasnic, un "social democrat", dar (si partea asta pur si simplu ma ingrozeste), nu poate nici el sa scoata SUA de pe traiectoria auto-destructiva pe care se afla, si care va influenta soarta intregii civilizatii occidentale.
Prospectiv A-z .
'Divortul' nu cred ca descrie corespunzator decuplarea germana de anume instrumente de forta anglo-saxone--nu numai militare cat mai ales economice si financiare. Germanii fac pasi in directii opuse, ceea ce complica analiza. Asta nu stiu cat denota duplicitate versus tensiuni intre diferite factiuni ale puterii germane.

Apropierea Germaniei de Rusia este benefica celor 2 doar la prima vedere. Germania mai intai trebuie sa vada daca nu cumva risca sa piarda SUA si parte din UE, sa cantareasca aceste pierderi in balanta cu ce ar castiga din Rusia samd.

De asemenea, nu stiu cat traiectoria SUA e auto-destructiva si cat este soarta inevitabila oricarui mare imperiu. Ce fac neoconii cu mare talent este sa catalizeze acest proces.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Alexandru Cosmin Codreanu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv