Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Prospectiv A-z

October 19, 2014

.
Ce mai aglomerare avem pe *Dreapta*!

Principalele declaraţii ale premierului: Despre epitetele lui Băsescu la adresa sa Aţi început cu ceva ce nu mai există: discuţia despre stânga, este aici şi doamna Zoe Petre, care a lucrat cu un preşedinte de dreapta, cu domnul Constantinescu. Stânga şi dreapta nu mai seamănă cu ceea ce avem acum. Domnul Traian Băsescu este orice numai dreapta nu este. Guvernarea pe care am condus-o nu este de stânga, ci una social-liberală. Guvernul meu a luat cele mai multe măsuri de dreapta

Citeste mai mult despre struto-camile de genul 'social-liberala' la:adev.ro/ndpefo
http://en.wikipedia.org/wiki/Liberal_socialism

Victor Ponta: Nu sunt nici pisic, nici agent acoperit, deşi nu vorbim de Securitate, ci de...

Premierul Victor Ponta este invitat în această seară în emisiunea „Ediţie Specială“ la postul de televiziune România TV. Aceasta este prima apariţie a premierului...

ADEVARUL.RO

Prospectiv A-z .
Reporter: Aţi vorbit cu premierul Victor Ponta după ce v-a acuzat că aveţi o gândire nazistă? (premierul României a făcut această afirmaţie după ce Brok a vorbit despre amprentarea imigranţilor - n.r.)

Elmar Brok: M-a rugat să-l iert, a fost la relativ puţin timp după ce a făcut acele afirmaţii. Şi-a cerut scuze. Dar n-am devenit prieteni datorită acestor scuze.

Citeste mai mult: adev.ro/ndpcxx
Prospectiv A-z .
Primul ministru le-a spus ziaristilor ca in prezent dau doua "doua tipuri de stiri": "Ce fac eu ca premier si ce vreau sa fac ca presedinte si ce face DNA, ceea ce consider ca e un avantaj pentru mine".

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18341947-victor-ponta...
Prospectiv A-z .
Aflat în turneu electoral în afara țării, premierul a fost luat la întrebări la Torino, de către un român din Italia, pe tema exploatării de la Roşia Montană şi a celebrului MTO, potrivit unei înregistrări difuzate de Realitatea TV.

”Cu Roșia Montană, dacă îmi mai permiteți! Înainte de a ajunge prim-ministru, ați declarat că nu sunteți de acord cu proiectul de la Roșia Montană, pentru că sunt mulți guvernanți care se îmbogățesc pe spatele acestui proiect. După ce ați ajuns prim-ministru, v-ați schimbat la 180 de grade”, a spus românul.

”La domnul Băsescu, mă refeream. După ce am ajuns prim-ministru, un an și jumătate s-a negociat, cu firma respectivă, și s-au schimbat, în primul rând, condițiile de mediu. În al doilea rând, s-a schimbat participarea statului român și, în al treilea rând, redevențele pe care urmează să le obținem. Între timp, însă, Parlamentul a respins legea, deci, exploatarea nu se va face”, a spus Victor Ponta.

”Poate din cauza protestelor noastre”, a mai spus românul.

”Știți ce se întâmplă, vedeți...în România se exploatează peste tot. Doar la Roșia nu. Ideea este următoarea: nu se va face. Poate că ați câștigat dumneavoastră, dar, nu vreți să vă zic adevărul? Dumneavostră care stați în Italia nu veți avea de suferit”, a precizat Ponta.

”Nu, eu vreau să vin în România”, a replicat cetățeanul din diaspora.

”Dacă veniți acasă, atunci pregătiți-vă portofelul, pentru că oamenii care nu mai lucrează acolo vor fi în șomaj, sigur că da, și, dacă, Doamne ferește, statul român pierde procesul, o sa plătim toți”, a mai spus Victor Ponta.

http://youtu.be/hDZ9n6VXPfM

18/10/2014 Priministrul Victor Ponta in vizita la Torino

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Prospectiv A-z

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv