Prospectiv A-z

October 7, 2014

.
Este remarcabila situatia in Romania. Prin unicitatea ei. Sindicatele, acest turbo-electorat al oricarui partid social-democrat si-au dat mana cu Victor Ponta prin acel pact electoral; era firesc, mai ales dupa ani de reforme de neoliberalizare a 'pietei muncii.' Ce nu gasesc la fel de firesc este asteptarea pana in campania carlanului de a-l trage la raspundere. E ca si cum interesele sindicalistilor au fost sacrificate numai ca sa-i dovedeasca cuiva lui Ponta ca e un impostor al Stangii.

Desigur, in apararea lui Ponta as putea gandi la faptul ca economia a trecut printr-un varf de plati, gradele sale de libertate fiind cu mult reduse. Numai ca aducandu-mi aminte de nonsalanta cu care s-a lepadat de mai toate promisiunile electorale, grava fiind aceea cu exploatarile mineralelor la indiferent ce costuri ecologice, raman la parerea ca varsta si caracterul ii sunt cei mai mari dusmani.

In apararea liderilor sindicalisti nu ma pot gandi la prea multe. Au inghitit pe nemestecate toate nadele puterii (vezi Mitrea) si ale neoliberalismului.

Va dati seama ca daca oamenii n-ar astepta numai alegerile, care oricum sunt demonetizate, si s-ar INDIGNA cand politicienii o cotesc abrupt s-ar crea premizele unui civism ale carui rezultate le vedem cu placere la televizor, cu subtitluri?

Pot intelege de ce politicienii si-au tinut *asii* in maneca pana acum, stiind ca sunt avuti la mana de ceilalti, pariaza totul pe executie ireprosabila in justitie/mass-media acum in al 11-lea ceas. As vrea sa se inteleaga si costurile: in loc de o evaluare a meritelor candidatilor si programelor, electoratul trebuie sa faca niste calcule incurcate de minimizare a raului, dupa ce DNA/ANI vor fi decimat competitia. Ce nu pot intelege este de ce lumea alege resemnarea pana in ultimul moment? Unii chiar si dupa...

Protest la ușa lui Ponta (Galerie foto)

Sindicalişti "Cartel Alfa" protestează marţi, în Piaţa Victoriei, nemulţumiţi în principal de faptul că Guvernul, deşi a promis că va schimba Legea dialogului social, în realitate "nu a modificat niciun cuvânt".

COTIDIANUL.RO

• 

  Prospectiv A-z .
  Sugestie: Nu va opriti din citit pana nu treceti macar prin cateva comentarii!
  
  http://www.criticatac.ro/26307/ce-reprezint-victor-ponta/

  

  Ce reprezintă Victor Ponta?

  Victor Ponta a fost desemnat candidatul PSD la președinție într-un mod care îl caracterizează: fiind...

  CRITICATAC.RO

  
  
• 

  Stefan Kovacs Ar fi multe de povestit pe-aici. Ca om care a avut un ministru sindicalist și cretin patent- Marian Sârbu- pot să spun că majoritatea sindicatelor sunt cele ridicate în 1990 pe motivul că ”trebuie să avem și noi sindicat”.

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  Victor Ponta: Se poate atât timp cât se poate. Eu pot, dar nu mă lasă. Victor Ponta e un tip ezitant. Nu vorbim despre ezitarea cuiva care are de ales între două opţiuni pe care nu le cunoaşte sau nu le controlează. Este ezitarea unui om care e încă nesigur pe el. Ion Iliescu şi Traian Băsescu au avut dreptate când au vorbit despre Victor Ponta. Ion Iliescu l-a numit cârlan, cu accent pe lipsa sa de experienţă, dar mai ales pe incapacitatea lui de a se concentra în momentele critice. De cealaltă parte, Traian Băsescu a subliniat cât a putut de des că, în faţa lui, Victor Ponta e un pisicuţ. Obişnuiţi cu etichetele sale, am uitat să ne uităm şi la substratul comparaţiei. Cea mai bună exemplificare este discuţia filmată şi făcută publică cu ocazia scăderii CAS-ului. Opozanţii lui Victor Ponta au văzut un Prim-Ministru caraghios şi incapabil să se concentreze. În fapt, avem un politician exasperat, care ar fi vrut să fugă dintr-o situaţie jenantă şi care a renunţat la autocontrol în faţa inamicului său, atât de tare îşi dorea să dispară din respectiva situaţie. Fără putinţă de îndoială, primul lucru pe care ar fi trebuit să îl facă cel care candidează din partea PSD şi echipa sa de campanie ar fi fost o investigaţie amănunţită a punctelor slabe. A situaţiilor care riscă să scape de sub control şi a momentelor în care candidatul nu se mai poate controla. Experienţa cu Mircea Geoana ar fi trebuit să le fie suficientă. Modul în care a clacat Mircea Geoană, în 2009, la întrebarea despre Sorin Ovidiu Vântu pusă de Traian Băsescu, e de manual. Nici nu cred că a mai contat întrebarea în sine din momentul în care o spaimă primară, arhaică şi de nestăpânit se putea citi în privirea lui Mircea Geoană. Putea să spună orice, că ochii săi l-au trădat că e vinovat. Nici nu ştim cât de vinovat a fost de fapt, dar Mircea Geoană s-a condamnat singur prin propria reacţie. Din această perspectivă, Victor Ponta pare că îi calcă pe urme, cu toate diferenţele care decurg din personalităţile celor doi. Dar Victor Ponta se irită extrem de uşor când îi sunt puse întrebări care nu îi convin. Iese din registrul serios, al Prim-Ministrului, pe care echipa de strategie i-l impune şi trece în zona glumelor de cartier. Foloseşte deseori un limbaj de plastic în încercarea de a-şi ascunde emoţiile şi, în multe cazuri, a dat dovadă că nu e dispus să înveţe pentru a progresa. Victor Ponta nu poate duce, după atâta timp de pregătire, un discurs lung, complex şi stresant din perspectivă emoţională. La ambele discursuri de lansare a candidaturii, la Craiova şi la Stadionul Naţional, şi-a pierdut pur şi simplu respiraţia. Lui Victor Ponta îi este frică de progres, de propriul progres.
  
  Citeste mai mult: adev.ro/nd4utd

  

  Cu candidatul la psihiatru

  Cel mai mare blestem al unui candidat este să nu se cunoască pe sine şi să nu îşi estimeze corect propriile...

  ADEVARUL.RO