Romania trista - 18 februarie 2015

România tristă – 18 februarie 2015

Stefan Kovacs

România tristă
-------------------
România tristă- este cea cu personaje gen Cernea sau ”doamna profesoară” activistă LGBT de la liceul Coșbuc.
România tristă este cea în care la nivel guvernamental s-au terminat toate problemele importante- nivel de trai, educație, sănătate- și tot ce avem de făcut acum este să legalizăm cât mai mult LGBT precum și drepturile delfinilor și ale macacilor de stâncă.
România tristă este cea în care copiii sunt lăsați pe stradă- pentru că nu-i așa, ăsta e dreptul lor- să doarmă prin canale și să tragă aurolac. Ne-am obișnuit cu aurolacul- pentru că undeva prin niște canale pe care DNA sau DIICOT nu sunt interesate să le cerceteze- aduce bani cuiva. Îmi aduc aminte că prin anii 90 se începuse o campanie- pentru ca pur și simplu să nu mai fie accesibil- dar firma producătoare a refuzat să facă modificăîrile necesare- pentru că suntem într-o ”democrație”, ha- și e normal ca fiecare să facă ce vrea- în imaginea tristă a democrației triste din România tristă.
România tristă e cea în care 25% din liceeniii din București au consumat cel puțin o dată droguri. E o statistică făcută de Pro TV acum vreo 5 ani dacă nu mă înșel- și e prezentată la fel de nevinovat, pentru că ce naiba, e democrație și disciplina de bun simț într-o școală nu mai e obligatorie.
România tristă e cea în care doi poponari au dreptul să se declare părinții unui copil și fac un scandal monstru atunci când respectivul copil- fetiță- nu e lăsată să se dezbrace într-un vestiar de bărbați. Pentru că noi ăștia mai proști și hetero nu înțelegem corectitudinea politică, normalitatea anormalului.
România tristă e cea în care un activist pentru perversiuni e lăsat să fie profesor la un liceu din București. Vorbim despre un om care face în mod deschis propagandă unor perversiuni printre elevii unui liceu din București- și care ar merita să fie dat afară din învățământ pentru acest lucru.
Ne jucăm cu viețile copiilor și nepoților noștri. Cei din Ministerul Educației în primul rând- au un văl peste ochi de la dl. Șora încoace- și nu înțeleg că cei mai sensibili la diverse influențe contra- normalitate sunt copiii și elevii. Că o generație în care este încurajată în mod manifest ”diversitatea” nu va fi o generație normală care să conducă la o dezvoltare normală.

Top of Form

Bottom of Form

Mihai Ion Turcu Marginalii structurati, printre care si grupuri de minori,tin de marota statului minimal ca expresie a liberalismului. Abordarea problemei care ne creste peste cap in numele liberalismului, este de tip bla bla bla. Tocmai vedem ce se difuzeaza in UK ca fiind Romania si "romanii care vin'. Noi stim exact ce vedem. mai stim ca statul, administratiile locale, tolereaza ce vedem. Acele blocuri de garsoniere, cu utilitatea lor la data construirii, prezent in ruina si taiate de la apa, gaz, electricitate pentru ca aciuitii nu platesc utilitatile, si campul de gunoaie si fecale din jur, blocuri proprietate a statului, trebuie a fi DRAIMATE. Din conceptie au fost proiectate ca de scurta folosinta. Cand un primar a incercat sa civilizeze si responsabilizeze locuitorii unor asemenea facilitati, s-a iscat un scandal enorm fiind acuzat de rasism. Nu este o problema numai romaneasca, am vazut pe viu situatii similare in Germania si in SUA, ca sa nu vorbim de Franta. ceva mai septice cu oarecare organizare si cheltuiala dar severa. In orasul american, select prin natura lui de oras universitar, oamenii fara capatai aveau o cartela oferita de municipalitate, un fel de bonuri de masa, in valoare suficienta pentru a fi suficient alimentati. Puteau schimba bonurile oriunde contra alimente. Armata salvarii avea un imens depozit de haine si alte bunuri, curate, unele noi, organizate in standuri, orice lucru constand un dolar.Existau cateva blocuri cu garsoniere in care unii din ei locuiau, pe banii municipalitatii. Oameni fara capatai exista in toate societatile. Piata istorica din Tubingen , dupa ce se incheie activitatea comerciala, la ora 12 (flori, legume, branzeturi si mezeluri) foarte pitoreasca si perfect ordonata, piata care include primareia (Fachwerk,o capodopera a genului) este preluata de grupuri de tineri fara capatai, unii locuiesc in sugaletele cladirilor, fiecare cu un carcucior de supermarket in care-si depoziteaza sacii de dormit, care stau pe treptele edificiilor si fantanii, beau bere din conserve pe care apoi le arunca cu superioritate pe trotuar sau in fantana ( pe care angajatii primariei le culeg constiincios) si au acces la un complex sanitar, WC si dus, amenajat in sbbsolul primariei. unii cfersesc " eine Mark", Pentru ca nu aveam "eine Mark" ci doar 5, pe care i-am dat unei adolescente fara un picior, colegul german a facut obiectii, spunind ca fata este cu siguranta sustinuta de oficiul social si cere bani pentru droguri. Replica mea scandaloasa a fost ca daca cineva cerseste, insemneaza ca are nevoie stringenta de banul acela, nefiind treaba mea care ar fi nevoia. Am reusit sa dau peste cap un tanar alcoolic, in gara din Frankfurt, ma grabeam, tanarul mi-a cerut arogant o tigara (Hei Alter gib mal eine Tzigare her!), primind un pachet qaproape plin. Omul s-a repliat si pe cu totul alt ton a obiectat " Aber doch nicht allle !" Cei mai simpatici doi "cersetori" in piata Domului din Koln, cereau "Eine Mark" dar intr-o formula extrem de elaborata verbal,perfect politicoasa. Erau doi tineri, imbracati la fel, cu o vestimentatie extravaganta ca croi, executata la comanda, incaltati in ghete din piele fina, noi, cu berete facute la comanda. Nu primeau bani de la cineva dar abordau pe trecatorii care tocmai mergeau la concert, unele doamne cu garnituri complete (minus diadema) de pretioase, insotite de paza de corp. Cei mai putin sofisticati doar zaceau pe cartoane, unii insotind un splendid caine ciobesesc german ( primesc subventie pentru ingrijirea cainelui).Privind scola a decazut prin statutul mizerabil al profesorilor.O apropiata a mea,cu doua licente, functionar public, incaseaza ca salariu net 900 lei.