Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Octavian Lupu via Bill Moyers

Dl Stieglitz imi aduce tot mai mult aminte de cei care sunt platiti sa fie climate change deniers. E adevarat ca inegalitatile nu sunt generate in mod automat de capitalism. Asta insa numai atunci cand abati capitalismul de la cursul lui normal datorita unei catastrofe. In rest masinaria capitalista functioneaza cu inegalitate pentru simplul motiv ca asa a fost proiectata. Capitalistul nu e lacom pentru ca asa s-a nascut ci pentru ca sistemul il obliga sa fie astfel pentru a nu fi eliminat de piata.

Joseph Stiglitz: In Defense of Capitalism

Inequality isn't inevitable in capitalism, says the Noble Prize-winning economist in...

BILLMOYERS.COM

Smaranda Dobrescu Ce sustine Stiglitz, vs Piketty:
1. Cresterea inegalitatilor nu este un rezultat al capitalismului. (Daca nu ar fi profitul adus de capital care sa depaseasca cresterea economica in acelasi interval de timp, atunci se poate presupune ca da, nu capitalismul produce inegalitati, cred eu.)
2.Stiglitz conchide ca sistemul economic, capitalismul in speta nu este suficient de competitiv ca sa nu nasca inegalitati in societate ca urmarea unei proiectari necorespunzatoare de catre cei bogati dornici sa-si pastreze puterea economica si politica.
3. Stiglitz muta centrul de greutate al neajunsurilor actuale de pe inegalitatile din societate pe lipsa locurilor de munca si lipsa de protectie a mediului Ca urmare se creaza cicluri vicioase reprezentate de translatarea inegalitatilor economice in politica. Ajunge cu rationamentul acesta sa declare ca am avut de-a-face cu o criza politica si nu cu una economica (vezi caderea guvernului, criza bugetului, etc)
4. Daca solutia este politica si nu o consecinta a sistemului capitalist, Stiglitz propune o modificare a codului de taxare in sensul taxarii capitalului la nivelul veniturilor individuale.
In alte cuvinte, Stiglitz nu mai ia in considerare notiunea de avere considerata de Piketty in teoria sa, bazata partial si pe cea a lui David Ricardo, propunand evaluarea si taxarea doar a capitalului rulat intr-o unitate de timp, probabil un an de zile. In felulacesta, nu mai intra in discutie taxarea averilor. Nu imi permit sa-l banuiesc pe Stiglitz de atitudine favorabila marilor oligarhi, ci ma intreb de ce toata situatia aceasta grea si grava, intinsa in toata lumea pornind de la americani are cauze politice si nu economice. Sigur ca dereglementarea este un rezultat al unei politici de dreapta care a afectat sistemul financiar bancar. Dar, oare in SUA in 2008 nu era un guvern de alta orientare?
Mai ma gandesc la un alt aspect:: S-a conştientizat –nu global- dar în ţări cu experienţă dureroasă în crize că inegalităţile din societate sunt în detrimentul însuşi al capitalismului întrucât cele importante afectează educaţia socială ca şi cea profesională, impietând asupra puterii de inovaţie cu consecinţele grave aduse producţiei, consumului, capitalismului însuşi. La ce s-ar mai justifica capitalismul în aceste condiţii?
Desigur, nereusind sa citesc tot materialul am incercat doar sa/sa-mi ridic cateva intrebari.
Octavian Lupu Ati surprins foarte bine esenta problemei.A propos de ultima, pardon, de cea mai recenta criza: cand vine vorba de Wall Street nu exista guvern/reglementari mai de "stanga" in America.
Mihai Ion Turcu "Ban" (germ. Bann, este o prerogativa a puterii regale, posibil delegata unui imputernicit). Cred ca numai in limba romana moneda este numita "ban". Monedele din metal, insui marfa cu anume valoare de piata, erau generate si puse in circulatie de suveran.
Mihai Ion Turcu Moneda ca simbol al puterii suverane de reglementare a raporturilor comerciale (Bann), nu erau "marfa". Bancile aparute mult mai tarziu decat moneda, au facut din bani - marfa si creat o piata a banilor. Moneda cu valoare intrinseca (uneori erau topiti pentru a folosi metalul pentru a confectiona obiecte de valoare). Cantitatea de bani posibil de produs de catre suverani ramanea materialmente limitata. Bncnota, acum fara acoperire aur, dar "marfa" pe "piata", inlocuita de fapt prin cifre in evidenta unor banci, ce valoare de "marfa" are? Comertul cu o fictiune comporta relatii fictive ?
Smaranda Dobrescu Cea mai interesanta moneda mi se pare a fi bitcoinul, folosita in mediul virtual, neraportata nici la aur nici la o moneda forte existenta pe mapamond
Este tot mai des folosita, pentru ca tranzactiile nu se fac prin intermediul bancilor, asa ca sunt excluse comisioanele.
12 milioane de monede bitcoin circula in acest moment pe internet. Valoarea lor ajunge la 1 miliard de dolari. In ultimele saptamani a crescut de la 80 la 120 de dolari, si astfel mii de persoane s-au imbogatit dintr-odata, doar pentru ca moneda a fost recunoscuta in Germania.
Pretul este dat in functie de cerere si oferta, cu cat e cererea mai mare cu atat creste si pretul. Bitcoinul este atat de sensibil incat orice stire despre bitcoin ii poate influenta valoarea. Daca vreti sa folositi bitcoin, nu aveti nevoie de un cont la banca, ci de un cont special format dintr-o adresa speciala si o parola, ca pe retelele de socializare. In acest cont se tin toti banii si se pot face plati in conturi similare. Aceste tranzactii sunt instant, pentru ca nu sunt intermediate de o banca, iar comisioanele sunt zero.
"Reteaua este tinuta in picioare doar de utilizatori, nu exista un server sau datacenter', declara un specialist in bitcoin, Adrian Trinca.
Si din Romania se pot face plati cu bitcoin pentru excursii, produse IT, insa doar pe site-uri straine. Detinatorii de bitcoin din tara noastra pot acum sa foloseasca banii la 2 restaurante.
Probabil ca aceasta moneda daca nu este permisa in prea multe tranzactii reale nu poate perturba piata monetara. Deocamdata.
Mihai Ion Turcu Initiatorii bitcoin au constata ca banii actuali in realitatea sunt o fictiune.Inovatia ar consta in faptul ca aceasta fictiune este gestionata de participantii la sistem, in sensul platilor , valoarea fiind emergenta ?
Smaranda Dobrescu Nu am prea multe amanunte. exista o pagina de bitcoin pentru Romania unde poti cumpara cu diverse monede acceptate, aceasta ciudata moneda Tu trimiti prin transfer bani adevarati si primesti intr-un cont gen FB bitcoinii respectivi. Minunea dateaza din 2011, daca nu ma insel. Variatiile sunt destul de mari si sunt sensibile la numarul de comercianti care accepta plata in aceasta moneda. Exista se pare un sentiment pozitiv la cei interesati cauzat de satisfactia de a nu plati comision bancii.
Smaranda Dobrescu De fapt bitcoinul este un experiment socio-financiar urmarit de aproape atat de amatori cat si de profesionisti. Mai ales anvergura trebuie controlata.
Viorel Straoanu Un soi de barter ( sau troc ) unde increderea e parte din tranzactie.
Viorel Straoanu Cred ca este ca in afacerile ,,multi level marketing " ( mlm ) .Esti pacalit sa intri ,te apuci sa muncesti,constati ca tii in spate niste paraziti care la rindul lor au fost pacaliti,care la rindul lor pacalesc dar nu iesi din afacere din vreo citeva motive:vrei sa pacalesti si tu pe altii,vrei sa cistigi fara prea mult efort,vrei sa-ti scoti dintr-o eventuala paguba sau nu vrei sa pari prost.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Octavian Lupu via Bill Moyers

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv