Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Nicoleta Surdei

CN al PSD – oare ? A fost odată ca niciodată…
Mi-aduc aminte de munca, activitatea Departamentelor PSD… A fost uitată. Defilăm când și când cu sanchi Atelierele PSD când are loc CN al PSD. Repet, aceasta deși activitatea Departamentelor PSD a fost nulă. Altele au fost prioritățile jupânilor ce-au privatizat PSD..
Adrian Năstase : ” Nu voi participa la reuniunea CN. ”
Nici eu, AN, nici eu, nici alții… Mulți alții NU participăm la..
Președinte al CN al PSD a fost și-a rămas pentru mulți dintre noi, Adrian Năstase ! Așa se cuvenea să rămână !!!
Cum s-o impui pe ” multilateral dezvoltata ” rovana, Victore ?! Atotștiutoarea multilateral dezvoltată precum societatea socialistă, că la toate se pricepe și n-a dovedit nimic. Cine-o recomandă pe duduia ? Masoneria soțului, pistolul și afacerile fiului ..?
Din păcate și subliniez din păcate, la CN al PSD nici măcar NU se mai mimează competiția, pt șefie, zic ! e pe bază de ordin ! Cu privire la trâmbițatele modificări de Statut – iarăși zic, acestea NU sunt propuse ci IMPUSE – după bunul plac al unora ori altora, părerea noastră NU contează !! Dar știm cum e : apa rece dăunează dinților STRICAȚI. Cei sănătoși o suportă și le face bine !
https://sfinx777.wordpress.com/…/cn-al-psd-oare-a-fost-oda…/

CN al PSD - oare ? A fost odată ca niciodată...

în loc de motto : “Soarele nu va străluci până nu pui deoparte umbrela. Fii liber!” ******* CN al PSD - oare ? A fost odată ca niciodată... Azi și mâine e mascarada...

SFINX777.WORDPRESS.COM

Prospectiv A-z .
Daca AN n-a avut grija ce a semanat, acum nu mai poti distinge de buruieni in PSD. Un caracter tragic a carui greseala poate ca a fost in identificarea sa cu tot ce conta. N-a crezut suficient in institutii pentru a cladi astfel garantia continuitatii dincolo de iesirea/scoaterea sa din scena. Greseala multiplicata de mai toti care au fost cineva prin politica romaneasca a ultimilor 25 de ani.

'Parintii fondatori', aristocratii care au pus bazele institutionale ale SUA, erau si ei plimbati, toba de carte si interesati in pastrarea puterii--ceea ce le-a reusit pana azi. Cum au facut asta? Prin crearea de institutii--confundate de unii si altii cu democratia in conditiile in care SUA este o republica constitutionala.
Prospectiv A-z .
Din prima linie, Gabi Cretu:
·
"Am inceput rau Consiliul National. Ne ocupam cu dezlipirea etichetei de comuniști si câștigarea electoratului anticomunist. De jumătate de ora. Cum?! Repetând toate locurile comune ale anticomuniștilor de serviciu si toate supozițiile implicite ale dreptei neoliberale; pana la saturație. In anul de gratie 2015, in plin capitalism sălbatic, cu probleme cât casa de rezolvat in Uniunea Europeana si in regiune... "

Dupa atelierul de politica externa si afirmațiile din discursul recent încheiat, mi-e clar ca PSD-ul va fi trimis pe front, ca sa dovedească cât de antirus este; bineînțeles, dupa ce va da o lege de desființare a statutului, ca sa-si probeze neoliberalismul.

Continua mai bine!!! S-a spus inclusiv ca unii au confiscat Stanga! Vasluiul sa trăiască.

Si se voteaza prin vor secret. Nu mai pot fi Pârvulescu, de data asta!

Dar s-au intrerupt dezbaterile... Vorbește candidata unica. Nu-mi place ca avem un singur candidat, chiar daca ideea de a avea o candidata îmi place. Nu cred ca se va schimba ceva esențial si e nevoie sa se schimbe ceva esențial. Departamentele partidului pot vorbi despre orice, doar despre faptul ca ar fi vorba de un partid de Stanga, ba...

Nu mai avem departament de munca si probleme sociale. Nu avem, in contextul dat si la putere, departament de afaceri europene sau de relații externe. Avem ceva care se cheamă Rolul internațional al Romaniei, România model de mândrie naționala. Suntem nebuni! Scuze! Majoritatea sunt întregi dar cei care propun, nu!

Pe mine nu ma supăra deloc eticheta de comunista. Cred, George Serban, ca inca nu a fost nicaieri dar va sa vie. Cel autentic, in care vom fi liberi cu adevărat, pentru ca suntem egali cu adevărat. Nu stiu cand va fi momentul dar eu lucrez. Cred insa ca daca e ceva negativ asociat ideii comuniste, acel ceva nu se combate cu neoliberalism. Se combate cu democrație, multă democrație, reala, participativa, in care fiecare sa simtă ca este auzit si conteaza!

. Mai mai ca am crezut ca putem vorbi pe bune, dupa vreo doua-trei intervenții. Era evident ca mai multi capatasera curaj. Dar cum sa rămânem nealeși...

Nu cred ca mai pot lua cuvântul. Îmi pregătisem niste comentarii la raport, ca partea dura am spus-o de vreo câteva ori la grup sau chiar la înființarea Fundației Social Democrate... Dar raportul e mâine...
Mihai Ion Turcu Domnii acestia sunt blocati in campanie electorala continua.tema "comunisti" ( care din ei sunt sau au fost comunisti ) si "anticomunisti', avem oameni de 40 de ani care au doar vagi amintiri despre existenta in conditii de stat totalitar comunist, "anti" avand alt obiectiv decat ideologic ( care ideologii? ) ci anti proasta guvernare pradalnica generatoare de saracie si lipsa de perspectiva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Nicoleta Surdei

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv