Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

In opinia mea, Consiliul Național ar trebui sa-si păstreze caracterul deliberativ, altfel el ar fi neatractiv pentru membrii de partid si ineficient in ceea ce privește departamentele si pregătirea de cadre. Sper sa ma însel…
Povestea cu cocosul rosu. Eu nu cred in explicația cu comunismul. Altfel cum s-ar justifica victoria cu 40 la suta in primul tur. Au aflat romanii între cele doua tururi de scrutin ca PSD este comunist? Nu cred in explicația asta. Sigur, acest aspect a fost invocat ca pretext.
O analiza mai profunda va arata greșeala spargerii USL si impingerea lui Victor Ponta sa candideze, lipsa unei strategii de aliante pentru turul doi, unele greșeli conjuncturale.

După reuniunea Consiliului Național

De mai mult timp, făcusem o rezervare la o clinica din Franța, pentru o ratiune medicală, la sfârșitul de săptămana in care a avut loc reuniunea Consiliului Național. Chiar dacă eram in București n...

NASTASE.WORDPRESS.COM

Adrian Severin Este cea mai clară și mai precisă poziție exprimată până acum de AN în legătură cu situația din PSD. Subscriu 100% la punctul său de vedere.
Smaranda Dobrescu Rezultatul votului noii presedinte a CN, 807-37, rezultat care printr-un mic rationament se poate extinde si asupra acordului fata de conducerea partidului, nu prea lasa loc de prea multe sperante pentru PSD.
Gabi Cretu A fost așa și nu a fost așa... Cred că v-am indus eu în eroare. Din cinci vorbitori, că pe urmă s-a tăiat cuvântul, trei au fost foarte critici la adresa programului și conducerii și procedurilor... Și au primit o mulțime de aplauze din sală. Inclusiv, spre surpriza mea, s-a aplaudat serios la Gianni Pitella, când a spus că trebuie să apărăm mai ales și mai ales drepturile persoanei, indiferent că este....și a enumerat toate diferențele care-i sperie pe prea conservatorii noștri români... S-au spus ceva lucruri, destul ca să se taie luările la cuvânt... Citez câte ceva.
”Să nu ne păcălim cu această falsă solidaritate, că văd că suntem îndemnaţi în permanenţă să fim extrem de solidari la eşec şi să fim individualişti la succes.”
”Noi trebuie să demonstrăm că suntem de stânga nu prin discursurile astea meşteşugite, va trebui să demonstrăm printr-un fel de asumare, de apropriere a valorilor stângii contemporane - care e destul de colorată şi ea - şi prin faptele noastre transpuse în acte de guvernare, în legi, în tot ceea ce înseamnă capacitatea unui partid de a organiza, de a conduce societatea în diverse momente.
Pentru că altfel, eu zic că n-o să ne putem defini ca fiind de stânga, o să ne definim mai degrabă ca nişte indivizi care fac parte dintr-un partid care a confiscat stânga...” Și asta cu confiscatul stângii s-a spus de două, trei ori...
Gabi Cretu Când e un singur candidat, de regulă, oamenii votează formal, cu ideea că ”oricum iese”... Nu știu cum s-a numarat de bine, de asemenea, din aceleași motive.
Nicoleta Surdei cu privire la rezultatul votului pt șefia CN : delegatii au fost pe alese, au lipsit multi delegati, au fost inlocuiti pe sustache, apoi, ” recomandarile ” de sustinere a candidaturii multilateral dezvoltatei rova au fost semnate nu prea multe de catre presedintii orga judetene cat mai ales de presedintele OFSD deci sustinatoarele mneaei... in fine, duduia a fost IMPUSA, numita mascat si nu aleasa cu vreun entuziasm sau pt ca ar recomanda-o ceva aparte. In opinia mea pe care nu mi-o poa schimba nima-n lume, numirea multilateral dezvoltatei la sefia CN e cea mai prosta decizie !
Smaranda Dobrescu Pot crede, Nicoleta ca s-au facut o gramada de manarii, lucru practicat de altfel in toaate partidele in bine cunoscutul stil democratic. Totusi, asa, ca o parere din afara, nu toti 807 au fost manipuylati. Si apoi ei sunt membri ai CN de drept, banuiesc. Cred ca trebuie sa acceptati ca impactul celor 3 vorbitori si ai altora care nu au putut vorbi asupra CN cel putin este insuficient, sau cu alte cuvinte, masa critica pentru schimbare nu este inca atinsa. E nevoie de timp, curaj si determinare. Stiu ca a avea curaj semnifica de multe ori riscuri bine cunoscute personale. Dar, lumea nu se termina aici..
Nicoleta Surdei cât timp partidul e privatizat , nimic nu se va schimba în bine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv