Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Octavian Lupu shared Logica Economica's photo.

<<Datoriile contractate de studentii americani au depasit PIB-ul adunat al Australiei, Noii Zeelande si Irlandei. Viitorul suna bine. Oare ce gandesc acesti copii, ca astfel au o sansa sa traiasca mai bine decat parintii lor? Din ce?>>

Logica Economica

Datoriile contractate de studentii americani au depasit PIB-ul adunat al Australiei, Noii Zeelande si Irlandei. Viitorul suna bine. Oare ce gandesc acesti copii, ca astfel au o sansa sa traiasca mai bine decat parintii lor? Din ce?

Prospectiv A-z .
Asta ar trebui sa dea de gandit celor care cauta alternative la cat de investiti sunt tinerii americani in status-qvo.
Alexandru Botu Maturii trebuie sa-si asume responsabilitatea de a procrea scavi care sa le plateasca datoriile acumulate cu ducerea vietii lor curente. Cu cat mai multe generatii viitoare vor fi puse sa plateasca "luxul" de a trai astazi, cu atat mai mult omenirea va fi controlata ireversibil.
Si este ciudat, nu? Omul nu poate consuma efectiv azi decat ceea ce se produce azi, De ce s-ar indatora sa cumpere maine ceea ce se va produce maine? Azi si maine nu au semnificatie de zile calendaristice. Cei cu valorizarea si redistribuirea fac (magii) astfel incat pentru cei mai multi ceea ce se produce azi sa nu poata fi cumparat azi decat cu imprumuturi. Dar obligatoriu trebuie cumparat azi ceea ce se produce azi, altfel s-ar inregistra pierderi la intermediarii magicieni. Si astfel apare falsificarea valorii intrinseci a activitatii umane zilnice pentru a imbogati pe "magicieni"
Ionel Iani Velciov se compara mere cu pere, studenti americani cu alte tari ... tot asa putem compara datoria externa romana cu pib-ul a vreo zece tari africane luate la un loc ...
Octavian Lupu D-le Ionel Iani Velciov nu inteleg de ce va deranjeaza acest tip de comparatie larg utilizata in presa economica. Problema pe care o ridica autorul este daca merita sa cheltui atatia bani in speranta ca vei avea o viata mai buna.. Recent s-au scris o serie de articole pe aceasta tema (din pacate nu am salvat link-urile) in care se spune ca astazi MBA - ul nu mai este nici pe departe garantia ca vei primi o slujba si , mai ales, o slujba buna. Intre un candidat cu studiile nefinalizate dar cu experienta practica efectiva pentru postul solicitat si un eminent cu MBA, primul va fi de regula cel preferat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 22 aprilie 2015

Octavian Lupu shared Logica Economica's photo.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv