Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

"Un pro-americanism din perspectivă americană este fie un nonsens, fie doar un jalnic mimetism și, de fapt, devine stingheritor pentru americanii înșiși, care au nevoie de parteneri și de prieteni cu identitate asumată și nu de roboți docili."

Deutsche Welle: America este nemulțumită că găsește în România interlocutori prea zeloși și nu...

Autoritățile românești sunt criticate în relația cu Statele Unite ale Americii. Asta, în contextul în care America spune că găsește aici interlocutori prea zeloși sau...

B1.RO

Cornelius Scipio http://www.euronews.com/.../chomsky-says-us-is-world-s.../

Chomsky says US is world’s biggest terrorist

Naom Chomsky is one of the superstars of the...

EURONEWS.COM
Mihai Ion Turcu Pentru a avea viziune si opinii personale este necesar sa ai personalitate. Cert in mediul nostru politic domina "corectitudinea politica" in exprimari. Poate fi vorba de o lipsa de "personalirtate" sau de o excesiva prudenta, situatia Romaniei fiind una mereu discutata si negociata, peste capul romanilor. Optiunea noastra occidentala coincide cu epoca iluminismului, este sedimentata si implantata in cultura si ordinea politica ( constitutii). Proamericanismul nu este nici nou nici de circumstanta, are radacini in secolul al XiX-lea sfarsit pornind de la emigratia romanilor ardeleni in SUA, multi repatriati. SUA are un rol reglator in afacerile europene, afaceri in care Romania, TARA CENTRAL EUROPEANA este frecvent negociata intre Rusia si puterile din vestul europei (scoatem din discutie Imperiul Otoman inactual). De arbitrajul SUA putand depinde interesele Romaniei. Foarte personal, cind apelez DW as dori sa citesc articole scrise de germqani in optica germanilor.
Gabi Cretu Lipsa de caracter si incompetenta, iertare. De viziune globală, nu mai vorbesc. Sunt vreo doi, dar nu unde trebuie. Dar, observ ca e moda rescrierii istoriei cam...prea mult. Sa nu conferim SUA roluri pe care, la momentele vizate, nu le îndeplinea si nici nu prea putea...
Mihai Ion Turcu A putut la finele I RM, principiulautodeterminarii popoarelor si croirea statelor natiune, de care am beneficiat, putea si la Yalta.Suspectam ca a putut si la Malta. Nu exista "istorie" exista "istorisiri" diverse in diverse epoci, despre aceleasi fapte, si rescrieri urmare a noi vestigii si documente intrate in cunoaswterea istoricilor si schimbarii paradigmelor de abordare si intelegere a trecutului.
Prospectiv A-z .
Horatiu Pepine este unul si acelasi cu cel care afirma, din gashka acoperitilor din presa, ca Referendumul din 2012 a fost lovitura de stat. Adica unul din probasistii care au ridicat proamericanismul la nivel de lozinca bombastica din 2005 incoace, cam ceea ce pare a critica acum.

Care sa fie intelesul acestei lucrari/lucraturi acum? Lucreaza dl. Pepine pentru un nou patron? Imi aduce aminte, dintr-un text al lui Adrian Severin, cum erau descrisi aproximativ oamenii acestia, slugi hoatze.

Iata si articolul original:

http://www.dw.de/pentru-o-mai-bun%C4%83-%C3.../a-18387251

Pentru o mai bună înțelegere a politicii externe | România | DW.DE | 16.04.2015

Felul cum este tratată politica externă în spațiul public...

DW.DE|BY DEUTSCHE WELLE (WWW.DW.DE)
Mihai Ion Turcu Romania trebuie sa demonstreze relatii externe consecvente . in acest sens exista consens politic. trebuie sa le demonstreze intrucat este barfita a fi versatila. Romania este situata geopolitic si strategic la mijloc, situatie din care incearca consecvent sa se extraga. Nu recapitulam conditia noastra in I si al II-lea RM.sau mai departe in istorie. Acesta este un obiectiv ferm din 1989. In acest sens a fost sustinuta civil aderarea la NATO si UE, si nu sunt acuzate dezavantajele care au insotit aceste aderari. Romania ar fi putut ramane aqmbigua, calda-rece in 1989. Iliescu si cei stransi in jurul sau, initial propuneau o pozitie in sensul ideilor lui Mihail Gorbaciov. Sub presiune ceivila a inteles ca se doreste abolirea sistemului de sorginte sovietica si explicta separare de sursa sa, pentru siguranta.Este fals ca romanii sunt "nervralgic" (nevrotic ar fi corect) amti rusi. Romanii incearca sa fie romani.Parerile Domnului Bakonschi nu intereseaza pe cineva. Domnul Bakonschi a reusit sa se elimine definitiv din centralitatea pe care a avut-o.Despre articolele din DW se spune ca sunt scrise la Bucuresti.Au desigura autori nu este clar de ce acestia publica ca ziaristi germani.
Preda Mihailescu Pepine - pepene - dovleac - irezistibil?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv