Stefan Kovacs

February 11 · Bucharest, Romania

Complexul Nostru de Inferioritate (CNI)
-------------------------------------------------

Kipling are o poezie- destul de interesantă- despre neamul pict. În esență zice ceva de genul om fi noi sălbatici, ne vopseam cu albastru corupurile dar uite că ne-am descurcat și-am supraviețuit în mărețul popor de azi.
România ar avea ceva de învățat din poezia lui Kipling. Aceea că este o țară normală, cu un popor normal. Cu o dezvoltare istorică un pic diferită- dar nici mai rău și eventual nici mai bun.
CNI s-a născut probabil din contactul locuitorilor cu țări ceva mai dezvoltate. Nu cu popoare- pentru că nici turcii, austriecii sau rușii când invadau Țările Române nu cred că erau cei mai civilizați . Țările Române erau pur și simplu o altă locație. Nenorocirea a făcut ca lumea să nu ne considere doar o altă stație de metrou pe o linie foarte lungă- ci ”Hic sunt monstra”.
Dacă ar fi să căutăm ”vinovați” pentru această stare de fapt probabil că ei s-ar afla printre cei care ”...la Paris învață”. Romanticul tânăr- fie că era el Bălcescu sau Rosetti- pleca de la giubeaua și caftanul autohton , de la niște orașe - sau mai degrabă târguri- și ajungea la Paris- simțind necesitatea să dea și el vina pe cineva . De la apelepsiții lui Alexandri și până la caracudele naționale ale lui Caragiale- cineva trebuia să fie de vină.
SIncer nu cred că Gavroche-ul parizian era mult mai bun decât Ipăteasca autohtonă. N-avea cum. Tot oameni suntem- și ne mișcăm în medii diferite. Avantajul major al omului este adaptabilitatea.
Istoricii ultimei părți a secolului XIX și începutului de secol XX- De la Densușianu și până la Iorga- cu ”falsurile naționale” au și ei o vină oarecare pentru CNI și pentru nesiguranța indusă într-o intelectualitate în proces dinamic de dezvoltare. Ceea ce a condus la dubii privitoare la artefacte cu adevărat interesante- cum ar fi tăblițele de la Tărtăria sau acea piesă de aluminiu găsită în Mureș- care pare a fi un picior de stabilizare- și care a fost estimată ca provenind din paleolitic. De asemenea cercetările despre populațiile străvechi din zonă- n-au fost exact popularizate - chiar dacă vorbim despre autorii Gânditorului de la Hamangia- pe motiv de suspiciuni de canibalism. Istoria noastră- cel puțin cea învățată în școală- pomenește de reperele Burebista și Decebal- face apoi un salt la Vlad Țepeș (care nici el nu este exact un subiect prea popular- anumite manuale preluate și în străinătate derivându-i ceva afecțiuni psihice), Ștefan cel Mare (nici el un model foarte corect politic), salt la Mihai Viteazu, Cuza eventual și Carol I, Ferdinand, Carol II mai puțin (deși dacă e să cercetăm istoria vedem că pe vremea lui Carol al II-lea România interbelică a dus-o cel mai bine), comuniștii cei răi și gata. Dacă aveai un profesor de istorie excepțional (cum am avut noroc să am) învățai ceva mai multe.Dacă nu, rămâi la manualele dlor Scurtu, Spălățelu și altor domni. Comuniștii și-au format și ei micile lor realități. Care au dispărut uneori chiar în ultima perioadă a ceaușismului- atunci când despre o Olga Bancic nu se mai vorbea - pentru că fusese internaționalistă și parte a unei rezistențe reale- și populată cu români reali- dar fără Ceaușescu. Așa cum nu este clar nici până acum dacă grupul de partizani Carpați a existat sau nu.
După relativiștii neîncrederii vin nenorociții. De la faimosul Sturza- cel care a trădat în războiul din 1916-1918 (alături de alți câțiva) și care afirma sus și tare la Iași că armata germană e cea mai tare și că trupele române vor fugi doar la vederea lui Mackensen- și până la idioții actuali care se bucură că la conducerea României a venit un etnic german- pentru că românii cumva put.
Am avut ocazia- mulțumesc lui DUmnezeu- să ajung pe trei continente- Europa, Asia și America de Nord- și pot să dau în scris că oamenii sunt - sau nu- oameni peste tot. Nu sunt un naționalist. N-am fixația că noi suntem cel mai grozav popor- dar nici că am fi cu ceva inferiori altora. Fiind date condițiile necesare- și existând și educația necesară- un român va performa la fel ca un american, britanic sau singaporez.
CNI n-are nici un fel de susținere în realitate. E doar frica -uneori exacerbată- a copilului atunci când face primii pași.

• 

  Mihai Ion Turcu Romanii nu au o problema de identitate nici o probema de patrimonialitate. Putem vorbi si despre progres poitic emergent cu valorificarea oportunitatilor. Invazia mongola spre exemplu a facut posibila formarea celor doua principate romane. Despre statutu si contributia substantiala a romanilor in Transivania, atestata documentar si posibi de relevat altfel decat din perspectiva istoriei poitice, pina in sec. XIX-lea, discursul este deformat de hipertrofia eului uniguresc transcris istoriografic. Romanii au castigat competitia in Tranilvania, romanii au absorbit slavii, pecenegii si cumanii, si ar urma sa absoarba ungurii fara a exita o politica in acest sens ci prin dinamicile "naturale", odata cu deisparitia unor bariere poitice expres concepute si impuse in calea absorbtiei. Este exact probema care preocupa comunitatea maghiara din Transivania care face efortul de a se inchide pentru a subzista. Utila este o imagine de noi realista, vigielnta, si inteligtenta politica, penru a evita combinatiile cu potential de catastrofa si a valorifica oportunitatile. Pina in prezent se pare ca am reusit.

  
  
• 

  Stefan Kovacs Domnule Turcu- complexul de care vorbeam există- și un exemplu care-mi vine în minte acum este cel cu ”nefericirea” de a nu avea o universitate din România printre primele 500 sau 200. Eu m-aș bucura dacă am avea toate universitățile de stat la nivelul unei universități normale dintr-un stat vestic- de exemplu la nivelul universității tehnice din Kosice. Altfel pur și simplu nu suntem într-un context care să ne permită un loc între primele 500- iar cheltuielile necesare n-ar fi justificate.