Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Octavian Lupu shared Pandoras's photo.

N-am inteles de ce cehii huiduie tancurile americane. Sa inteleg ca le-au placut cele rusesti? De altfel si in ceea ce ne priveste au incercat sa gasesca justificari pentru a anula gestul Romaniei de a nu participa la invazie, activitate sustinuta si de cozi de topor interne de la noi. In alta ordine de idei sa facem un exercitiu de imaginatie: cum ar fi reactionat presa romaneasca, blogerii, inclusiv duduia care a scris articolul, daca SUA ar fi spus ca dat fiind faptul ca avem de a face cu un razboi hibrid care nu se incadreaza in art.5, ei isi retrag trupele din Europa urmand sa defileze cu ele prin alte parti ale lumii cum ar fi tari din Orientul Mijlociu si Pacific? Si ne-ar fi trimis si un SMS:"Keep on touch" Am fi spus atunci in pur stil farfuridio-branzovenesc: Tradare de trei ori tradare. Da, americanii sunt departe de a fi niste ingeri, ba chiar dimpotriva, dar ne aflam intr-o perioada in care interesele lor coincid cu ale noastre. Bazandu-ma pe o "suspiciune rezonabila" pot sa affirm ca niciodata interesele noastre nu vor coincide cu cele ale Rusiei si/sau ale Germaniei.

Pandoras

Și cum gură-cască se buluceau să vadă TAB-urile, cu sacoșele pline de cumpărături în mânuțele nerăbdătoare să îi salute pe eroi, sigur că s-a întâmplat un accid...

Mihai Ion Turcu In acest moment relatia bilaterala cu SUA este singurul nostru avantaj in raport cu expansiunea FR.
Octavian Lupu D-le Turcu cata dreptate aveti. Ceea ce mi se pare inexplicabil este faptul ca multi oameni cu o statura intelectuala decenta se fac ca nu pricep acest lucru.
Mihai Ion Turcu Domnule Octavian Lupu@ "Traind in cercul vostru stramt, norocul va petrece ...."Lipseste imaginea de ansamblu.
Stefan Kovacs Acuma,dacă interesele”noastre” e săavem bazestrăine pe teritoriu- cred că termenul de”noastre” eun piccamprost definit. Iarăși, dacă interesele ”noastre” sunt ca săfim conduși de o Nuland față de care dl.Dăscălescu era un academician cu Nobel- iarăși mi se pare că ”noastre” nu e exact potrivit...interesele lor, adică ale americanilor- sunt acestea. Noi nu prea câștigăm nimic de-aici decât, uite, după 1958 mai avem și noi baze străine, ura...
Gabi Cretu Si unde anume "expansioneaza" Franța de ne produce un asa afront?! Nu sunt Romania si Franța membre in UE si NATO?! Ca la Mioveni sau in fata la BRD (chiar daca ar merita) nu am vazut demonstratiile dumneavoastră pentru limitarea expansiunii... Mai curând francezii ziceau ca-i invadam... PS Sau, poate, ne-am dat seama ca ei stiu sa-si definească interesele, noi nu, bineînțeles, si simtim pericolul?!
Octavian Lupu Imi vine greu sa inteleg pe ce se bazeaza credinta dughinistilor (a se citi pro-putinistilor) ca vor reusi sa-i indeparteze pe romani de euroatlantism (cu toate pacatele si inconsecventele sale) si sa-i aduca pe "calea cea buna" a eurasiei (a se citi noul imperiu rus). Se pare ca domniile lor au uitat faptul ca nici macar in perioada stalinista cand guvernul Romaniei era intesat cu cetateni sovietici cu nume romanizate, nu s-a reusit rusificarea Romaniei. De ce acest lucru ar putea avea succes acum? Pentru ca putinismul ne este vandut intre copertile cartilor lui Jean Parvulesco? Sa fim seriosi. Indraznesc sa spun ca putinismul si filorusismul nu va avea succes nici impus cu forta armelor. Desigur, in cazul unei invazii se vor gasi cativa care vor improviza un cantecel de bun venit, precum au facut cativa botosaneni la intrarea trupelor sovietice in orasul lor: "La noi in orășăl / I-așa di frumusăl / De când Armata Roșă o vinit..., etc.
Mihai Ion Turcu Pentru ca Domnul Dughin este rus. Romanii sunt cartezieni. Este ceva ce Dughin nu intelege si cand nu intelegiceva ramai la ale tale pe care le consideri universal valabile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 21 aprilie 2015

Octavian Lupu shared Pandoras's photo.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv