Loredana A. Ştirbu

March 23 at 3:10pm

http://www.contributors.ro/…/acesti-adolescenti-care-strig…/

Acesti adolescenti care striga, dar nimeni nu sta sa-i asculte

Educatia este in suferinta. Dintre multele ei aspecte, voi retine acum unul care...

CONTRIBUTORS.RO

• 

  Loredana A. Ştirbu In opinia mea acest articol vorbeşte despre lucruri care ar fi trebuit să se schimbe de multă vreme şi nu s-au schimbat. Copiii sunt trataţi după standarde demult depăşite, nu ştiu câţi ani mai trebuie să treacă ca să se schimbe ceva. Fiul meu este unul din copii despre care se vorbeşte în articol. Un copil inteligent sufocat de prea multă materie, şi sisteme rigide de evaluare. Timpul pentru alte activităţi este redus la minim 1 oră de karate pe săptămână şi una de tenis. la ora aceasta încă învaţă pentru orele de mîine şi este clasa a VII a. Nu este deloc normal.

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu Te felicit Loredana ca ai un copil dotat.Cred ca el merge de acum intr-o inertie care i-a demonstrat ca-l plaseaza printre primii.Daca ar reusi sa scape de fobia examenelor si sa stie ca le va lua si cu nota 8 sau 9 va reusi sa termine scoala mai odihnit, cu orele lui de mici placeri si destindere, va incerca si cate o mica abatere de la reguli, va chiuli un pic, cand e cazul. Va intra mai odihnit si mai dornic de invatat la facultate.Unul din copiii mei a fost premiant pana in clasa 12-a la SF. Sava, al doilea mai prindea si cate o corijenta din cand in cand. Cine cxrezi ca are acum o slujba buna, e capabil de performante de durata, are senzatia ca a facut doar ce i-a placut? 
  Sunt foarte de acord cu spusele profesorului Solomon Marcus. Domnia sa vorbeste despre neajunsurile unui invatamant de tip informativ de care am avut si noi parte, dar cu o anumita reducere a volumului de informatii. Noi am dat rezultate bune. Nu stiu insa daca nu am fi dat rezultate si mai bune daca am fi urmat un invatamant de tip formativ fara milioane de informatii inutile bagate cu palnia fortat. E clar ca nici dascalii nu par a avea discernamantul si pregatirea necesara-parte din ei- dar nici manualele nu sunt ce ar trebui sa fie. Parca castiga la concurs manualele cu kilograme mai multe!

  
  
• 

  Prospectiv A-z .
  Doamna Ştirbu, dumneavostra sunteti in pozitia cea mai buna sa stiti ce are nevoie copilul dvs. Eu constat altceva. 
  
  Mesaje ca acesta al profesorului Marcus au condus la pierderea busolei in invatamantul american unde reformele se pot face, si adeseori se fac, la nivelul unei urbe gen Viseul de Sus/Urlati. Rezultatul este ca elevii sunt foarte slab pregatiti pentru viata/profesie, iar scolarizarea costa din ce in ce mai mult.
  
  E greu sa scoti programa scolara din rigorile ei, pe motiv de rigiditate/creativitate/etc., si sa mai ai rezultate in lipsa cadrelor didactice cu vocatie. Dl. Marcus ar trebui sa vada ca statutul profesorului a scazut in societatea romaneasca, care parca s-a grabit s-o prinda din urma p'aia model. Rezultatul este ca profesorul nu mai este ce era si programele se schimba dupa cum se plimba shpaga.
  
  Haideti sa luam un exemplu mai sucit. Citesc ca multi la Grup au avut un profesor de marxism/literatura/etc ce nu a urmarit programa, dar a insufletit si deschis orizonturi de cunoastere si simtire in cotloanele dele mai shabloide ale invatamantului pre-1990. Asta inseamna ca oameni valorosi, cu chemare/vocatie, au putut face minuni. Programa aceea rigida insa te asigura ca nu iesi mai confuz decat ai intrat in scoala.
  
  Pana se re/face ceva cu invatamantul de masa in Romania, nu va ramane decat sa lucrati personal cu copilul si/sau sa-i gasiti tutor(i) pe subiectul de interes. Atunci cand faceti asta veti fi ajuns deja in occident, fara sa fi intentionat neaparat.
  
  Cat despre dl. Marcus, numai de bine, in pace!

  
  
• 

  Loredana A. Ştirbu Aveti dreptate dar intotdeuna exista loc de mai bine.Că ar fi nevoie de profesori cu vocaţie este foarte adevărat dar si greu de realizat. Problemele de cele mai multe ori vin din educaţia de acasă şi din felul în care se ocupă părinţii de copiii lor. Eu şi soţul meu încercăm să suplinim tot ce nu face sau nu inţelege fiul meu la şcoală dar este foarte greu. Oricum sistemul este uriaş şi greu de urnit, probabil vor trece generaţii până se va face ceva dar speranţa nu moare niciodată

  
  
• 

  Nedeea Burca Situatia invatamantului contemporan pare una dintre cele mai delicate. Iar "problemele" , pe care le intuim cu totii, sunt, totusi, destul de greu de identificat. E firesc sa fie asa, cata vreme este vorba despre nici mai mult nici mai putin decat de formarea indivizilor care vor alcatui noile generatii. Solomon Marcus, de scoala veche, este derutat de masificarea invatamantului, pe care ar dori-o evitata. Ceea ce ma indoiesc ca, la ora actuala, mai este posibil. Si, intr-adevar, nu cred ca realizeaza pe deplin ca profesorul, asa cum l-am stiut noi, nu mai exista.Deci, pe buna dreptate, se pune mult accent pe formarea copiilor/tinerilor aproape exclusiv de catre familii. Ceea ce, dupa ce ca nu-i usor, mai este si un cutit cu doua taisuri. In primul rand fiindca, in tinerele generatii, "presiunile de grup" si toate celelalte influente "externe", ca sa le zic asa, au devenit foarte puternice , iar familia si-a pierdut o mare parte din autoritatea pe care o avea pe vremuri. Apoi, e lesne de observat ca nici macar copiii care provin din familiile cele mai bine intentionate (si bine dotate din punct de vedere financiar) ,nu se dezvolta pe masura asteptarilor si devin, deseori, adulti "neterminati", "neispraviti" din punct de vedere uman, in ciuda faptului (sau poate tocmai de aceea) ca au fost efectiv "dopati", pusi sa acumuleze, uneori cu forta, o imensa cantitate de cunostinte. Si au devenit oameni "educati", eruditi chiar, insa cumva "autisti", nici pe departe ireprosabili dintr-o multime de alte puncte de vedere. Sa memorezi chestii pe care sa le poti recita dupa aceea, la cerere, nu e chiar atat de greu. Mult mai dificil este sa le incorporezi astfel incat ele sa te ajute sa cresti si sa te maturizezi cat de cat corespunzator. Ori pentru asta e nevoie de timp - stahanovismul nu e o solutie nici macar la scoala. Urmaresc, de exemplu, evolutiile unor tineri care provin din asemenea familii. Ii cunosc (i-am cunoscut) pe parinti si stiu ca au fost de cea mai buna credinta, ca nu au precupetit nimic pentru buna educatie a odraslelor, din familii extrem de diferite, ei insisi diferiti dar, totusi, cat de asemanatori pana la urma! O generatie in spate, parintii lor au mers pur si simplu la scoala si au iesit oameni intregi. Personalitati de tipul lui Leon Danaila, un chirurg genial, sau Stefan Milcu, sau Alexandru Pesamosca, sau Ionel Haiduc, sau scriitori de varf, pictori celebri, oameni care s-au remarcat in profesiile lor, au pornit de jos, din familii modeste si au mers pur si simplu la scoala. Oare de ce nu mai poate scoala sa formeze oameni, rezumandu-se doar (si asta in cazul cel mai bun) la cultivarea si dezovoltarea unor abilitati, foarte folositoare, fireste, dar care nu sunt totul?

  
  
• 

  Mihai Ion Turcu Invatamantul public are rostul de a asigura un nivel de instruire adresat segmentului mediu. Pentru tinerii superior dotati, nu neaparat cei de nota 10, se poate organiza invatamant special ca si pentru cei submediu dotati. Invatamantul modern pune accent pe autoinstruirea asistata metodologic de profesori. Articolul porneste de la o contradictie in termeni, tineri care-si cunosc nevoiel personale (?) frecventand mediile globalizate (!?)....