Gheorghe Gradinaru shared Constantin Cojocaru's post.
IDEI PENTRU UN POSIBIL PROGRAM DE GUVERNARE (2).
Împroprietărirea cetăţenilor României cu capital productiv.
Împroprietărirea cetăţenilor României cu capital productiv.
Continui publicarea propunerilor mele privind un posibil Program de Guvernare a României pentru următoarele două decenii, prin care am putea elimina decalajele care ne despart de ţările dezvoltate ale Europei. Aştept critici şi propuneri, pe care le vom lua în considerare la definitivarea textului Programului. Vom supune acest text aprobării Congresului Partidului Poporului şi, apoi, aprobării poporului român, în campania pentru alegerile parlamentare din anul 2016.
Iată propunerea mea privind împroprietărirea cetăţenilor României cu capital productiv, prin care am putea să înlocuim actuala economie oligarhică cu una democratică.
Iată propunerea mea privind împroprietărirea cetăţenilor României cu capital productiv, prin care am putea să înlocuim actuala economie oligarhică cu una democratică.
„Din cele 550 miliarde de euro, care ar putea fi colectate la Fondul Naţional de Capital Distributiv, circa 65% , adică 360 miliarde de euro, vor fi folosite pentru împroprietărirea cetăţenilor României cu capital productiv. Diferenţa de 35%, circa 190 de miliarde de euro, va fi folosită pentru capitalizarea fondurilor publice de pensii şi de asigurări de sănătate, ca şi a regiilor autonome care vor exploata activităţile economice declarate monopol ce stat, care fac obiectul altor capitole ale programului.
Toate cele 360 miliarde de euro vor fi folosite pentru investiţii productive, pentru crearea de capital productiv, pentru achiziţionarea de terenuri, construcţii, utilaje, echipamente etc. Tot acest capital va intra în proprietatea PRIVATĂ a cetăţenilor României. De aceea vorbim de ÎMPROPRIETĂRIREA cetăţenilor cu capital productiv.
Desigur, toate cele 360 miliarde de euro ar putea fi folosite pentru crearea de capital care să intre în proprietate COMUNĂ, PUBLICĂ, a întregului popor, sau a statului, ceea ce ne-ar duce, înapoi, la economia comunistă.
Eu resping, însă, atât economia COMUNISTĂ, aceea în care DOMINANTĂ este proprietatea COMUNĂ asupra capitalului, cât şi economia OLIGARHICĂ, aceea în care DOMINANTĂ este MAREA proprietate PRIVATĂ asupra capitalului. Eu propun românilor o economie DEMOCRATICĂ (demos=popor; kratos=putere), aceea în care DOMINATĂ este MICA proprietate PRIVATĂ asupra capitalului, economia în care MAJORITATEA capitalului rămâne în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor ţării, a poporului. Folosesc cuvântul DOMINANTĂ deoarece nu există economii pure. În economia comunistă a existat şi există şi proprietate privată, în economia oligarhică există şi mică proprietate, în economia democratică pot exista şi proprietate publică şi mare proprietate privată. Important este care formă de proprietate este dominantă, aceea care dă tonul, care impune regula, care determină caracterul economiei în cauză.
Experienţa dovedeşte că economia bazată pe mica proprietate privată asupra capitalului este net superioară faţă de toate celelalte tipuri de economie. A se vedea exemplul economiei elveţiene. Ea asigură, pe de o parte, cea mai eficientă valorificare a resurselor folosite în activitatea economică, atât cele materiale, cât şi cele umane, pe de altă parte, cea mai echitabilă distribuire a rezultatelor activităţii economice către cei care participă la această activitate: proprietarii capitalului şi proprietarii forţei de muncă.
Acesta este motivul pentru care propun ca întregul capital creat prin investirea celor 360 miliarde de euro să ajungă în mica proprietate privată a tuturor românilor, prim împroprietărirea lor cu acest capital. În următoarele două decenii, vom folosi această împroprietărire atât ca instrument de democratizare a capitalului, a economiei, cât şi ca instrument justiţiar, de despăgubire a cetăţenilor României pentru capitalul de care au fost deposedaţi prin Legea 15/1990, ca şi pentru profiturile realizate cu acest capital, în ultimul sfert de veac.
Dacă împărţim aceste 360 miliarde de euro la cele 18 milioane de cetăţeni români care au, acum, 18 ani şi peste, sau vor împlini această vârstă în următorii 10 ani, ajungem la cunoscuta cifră de 20.000 de euro, care va fi valoarea cotei individuale de capitalul productiv care va intra în proprietatea privată a fiecărui român. Atât poate economia românească, în următorii 10 ani, ţinând seama de PIB-ul de la care pornim, 150 miliarde de euro, de partea din PIB propusă a fi folosită pentru împroprietărie şi de numărul celor ce urmează a fi împroprietăriţi. Bani există şi vor exista. Poporul este cel care va hotărî, prin referendum, dacă aceşti bani vor continua să intre în conturile oligarhilor sau vor intra în conturile cetăţenilor României, de unde vor fi folosite pentru împroprietărirea acestora cu capital productiv
Cetăţenii vor putea accesa cele 20.000 de euro fie ca persoane fizice autorizate, fie asociaţi, în formele prevăzute de lege: asociaţii familiale, întreprinderi individuale, societăţi comerciale, pe acţiuni, sau cu răspundere limitată, cooperative etc.
Cei 18 milioane de români vor intra în posesia celor 20.000 de euro eşalonat, pe parcursul primilor 10 ani de aplicare a programului. După terminarea acestei etape, urmează să fie împroprietăriţi, în fiecare an, cei care împlinesc 18 ani, în anul respectiv, ceea ce va face ca suma disponibilă pentru fiecare să fie mult mai mare. Ca ordin de mărime, în anul 2025, PIB-ul României va fi de peste 400 miliarde de euro. Dacă păstrăm procentul de 20%, înseamnă că, în anul 2026, de exemplu, suma colectată la Fondul Naţional de Capital Distributiv va fi de peste 80 miliarde de euro. Dacă avem în vedere că numărul românilor care vor împlini 18 ani, în acel an, 2026, ca şi în următorii 10 ani, va fi de circa 250.000, rezultă că suma disponibilă pentru fiecare ar fi de 320.000 de euro.
Este o sumă foarte mare. Personal, consider că, pentru România, pentru acel deceniu, suma de 100.000 de euro va fi suficientă pentru a se asigura preponderenţa micii proprietăţi asupra capitalului utilizat în economia românească.
Restul sumelor colectate la Fondul Naţional de Capital Distributiv va fi utilizat pentru capitalizarea fondurilor de pensii publice şi de asigurări de sănătate, ca şi a regiilor autonome create pentru exploatarea resurselor naturale şi a altor activităţi economice declarate monopol de stat.
Sumele colectate la Fondul Naţional de Capital Distributiv, destinate împroprietăririi cetăţenilor, vor fi puse la dispoziţia cetăţenilor prin concursuri de proiecte, organizate în fiecare an, prin folosirea de metode de selecţie stabilite prin lege. Aceste sume vor fi repartizate pe judele ţării, în funcţie de numărul locuitorilor, iar, în cadrul fiecărui judeţ, pe ramuri ale economiei naţionale: industrie, agricultură, construcţii, transporturi etc, mai departe, pe subramuri ale industriei, agriculturii, construcţiilor, transporturilor, astfel încât fiecare cetăţean să poată investi cele 20.000 de euro în sectorul de activitate pe care şi-l alege, corespunzător pregătirii şi aspiraţiilor sale profesionale.
Desigur, în competiţia de pe piaţă, unii dintre beneficiarii celor 20.000 de euri vor intra în faliment, vor pierde capitalul, în timp ce alţii, mai capabili, mai buni întreprinzători şi administratori de capital, vor obţine profituri, cu care îşi vor spori capitalurile, proprietăţile.
Important este că cea mai mare parte a beneficiarilor programului, în jur de 70% din numărul familiilor româneşti, va rămâne în posesia capitalului, care va putea fi sporit, treptat, prin investirea unei părţi din veniturile realizate din muncă şi din capital. Important este că, în timp, majoritatea capitalului va râmne în proprietatea majorităţii cetăţenilor, a clasei mijlocii a societăţii româneşti, că, în România, va funcţiona o economie democratică, aceea care va asigura valorificarea superioară a resurselor ţării şi distribuirea echitabilă a avuţiei create prin consumarea acestor resurse.”
Toate cele 360 miliarde de euro vor fi folosite pentru investiţii productive, pentru crearea de capital productiv, pentru achiziţionarea de terenuri, construcţii, utilaje, echipamente etc. Tot acest capital va intra în proprietatea PRIVATĂ a cetăţenilor României. De aceea vorbim de ÎMPROPRIETĂRIREA cetăţenilor cu capital productiv.
Desigur, toate cele 360 miliarde de euro ar putea fi folosite pentru crearea de capital care să intre în proprietate COMUNĂ, PUBLICĂ, a întregului popor, sau a statului, ceea ce ne-ar duce, înapoi, la economia comunistă.
Eu resping, însă, atât economia COMUNISTĂ, aceea în care DOMINANTĂ este proprietatea COMUNĂ asupra capitalului, cât şi economia OLIGARHICĂ, aceea în care DOMINANTĂ este MAREA proprietate PRIVATĂ asupra capitalului. Eu propun românilor o economie DEMOCRATICĂ (demos=popor; kratos=putere), aceea în care DOMINATĂ este MICA proprietate PRIVATĂ asupra capitalului, economia în care MAJORITATEA capitalului rămâne în proprietatea privată a majorităţii cetăţenilor ţării, a poporului. Folosesc cuvântul DOMINANTĂ deoarece nu există economii pure. În economia comunistă a existat şi există şi proprietate privată, în economia oligarhică există şi mică proprietate, în economia democratică pot exista şi proprietate publică şi mare proprietate privată. Important este care formă de proprietate este dominantă, aceea care dă tonul, care impune regula, care determină caracterul economiei în cauză.
Experienţa dovedeşte că economia bazată pe mica proprietate privată asupra capitalului este net superioară faţă de toate celelalte tipuri de economie. A se vedea exemplul economiei elveţiene. Ea asigură, pe de o parte, cea mai eficientă valorificare a resurselor folosite în activitatea economică, atât cele materiale, cât şi cele umane, pe de altă parte, cea mai echitabilă distribuire a rezultatelor activităţii economice către cei care participă la această activitate: proprietarii capitalului şi proprietarii forţei de muncă.
Acesta este motivul pentru care propun ca întregul capital creat prin investirea celor 360 miliarde de euro să ajungă în mica proprietate privată a tuturor românilor, prim împroprietărirea lor cu acest capital. În următoarele două decenii, vom folosi această împroprietărire atât ca instrument de democratizare a capitalului, a economiei, cât şi ca instrument justiţiar, de despăgubire a cetăţenilor României pentru capitalul de care au fost deposedaţi prin Legea 15/1990, ca şi pentru profiturile realizate cu acest capital, în ultimul sfert de veac.
Dacă împărţim aceste 360 miliarde de euro la cele 18 milioane de cetăţeni români care au, acum, 18 ani şi peste, sau vor împlini această vârstă în următorii 10 ani, ajungem la cunoscuta cifră de 20.000 de euro, care va fi valoarea cotei individuale de capitalul productiv care va intra în proprietatea privată a fiecărui român. Atât poate economia românească, în următorii 10 ani, ţinând seama de PIB-ul de la care pornim, 150 miliarde de euro, de partea din PIB propusă a fi folosită pentru împroprietărie şi de numărul celor ce urmează a fi împroprietăriţi. Bani există şi vor exista. Poporul este cel care va hotărî, prin referendum, dacă aceşti bani vor continua să intre în conturile oligarhilor sau vor intra în conturile cetăţenilor României, de unde vor fi folosite pentru împroprietărirea acestora cu capital productiv
Cetăţenii vor putea accesa cele 20.000 de euro fie ca persoane fizice autorizate, fie asociaţi, în formele prevăzute de lege: asociaţii familiale, întreprinderi individuale, societăţi comerciale, pe acţiuni, sau cu răspundere limitată, cooperative etc.
Cei 18 milioane de români vor intra în posesia celor 20.000 de euro eşalonat, pe parcursul primilor 10 ani de aplicare a programului. După terminarea acestei etape, urmează să fie împroprietăriţi, în fiecare an, cei care împlinesc 18 ani, în anul respectiv, ceea ce va face ca suma disponibilă pentru fiecare să fie mult mai mare. Ca ordin de mărime, în anul 2025, PIB-ul României va fi de peste 400 miliarde de euro. Dacă păstrăm procentul de 20%, înseamnă că, în anul 2026, de exemplu, suma colectată la Fondul Naţional de Capital Distributiv va fi de peste 80 miliarde de euro. Dacă avem în vedere că numărul românilor care vor împlini 18 ani, în acel an, 2026, ca şi în următorii 10 ani, va fi de circa 250.000, rezultă că suma disponibilă pentru fiecare ar fi de 320.000 de euro.
Este o sumă foarte mare. Personal, consider că, pentru România, pentru acel deceniu, suma de 100.000 de euro va fi suficientă pentru a se asigura preponderenţa micii proprietăţi asupra capitalului utilizat în economia românească.
Restul sumelor colectate la Fondul Naţional de Capital Distributiv va fi utilizat pentru capitalizarea fondurilor de pensii publice şi de asigurări de sănătate, ca şi a regiilor autonome create pentru exploatarea resurselor naturale şi a altor activităţi economice declarate monopol de stat.
Sumele colectate la Fondul Naţional de Capital Distributiv, destinate împroprietăririi cetăţenilor, vor fi puse la dispoziţia cetăţenilor prin concursuri de proiecte, organizate în fiecare an, prin folosirea de metode de selecţie stabilite prin lege. Aceste sume vor fi repartizate pe judele ţării, în funcţie de numărul locuitorilor, iar, în cadrul fiecărui judeţ, pe ramuri ale economiei naţionale: industrie, agricultură, construcţii, transporturi etc, mai departe, pe subramuri ale industriei, agriculturii, construcţiilor, transporturilor, astfel încât fiecare cetăţean să poată investi cele 20.000 de euro în sectorul de activitate pe care şi-l alege, corespunzător pregătirii şi aspiraţiilor sale profesionale.
Desigur, în competiţia de pe piaţă, unii dintre beneficiarii celor 20.000 de euri vor intra în faliment, vor pierde capitalul, în timp ce alţii, mai capabili, mai buni întreprinzători şi administratori de capital, vor obţine profituri, cu care îşi vor spori capitalurile, proprietăţile.
Important este că cea mai mare parte a beneficiarilor programului, în jur de 70% din numărul familiilor româneşti, va rămâne în posesia capitalului, care va putea fi sporit, treptat, prin investirea unei părţi din veniturile realizate din muncă şi din capital. Important este că, în timp, majoritatea capitalului va râmne în proprietatea majorităţii cetăţenilor, a clasei mijlocii a societăţii româneşti, că, în România, va funcţiona o economie democratică, aceea care va asigura valorificarea superioară a resurselor ţării şi distribuirea echitabilă a avuţiei create prin consumarea acestor resurse.”
Constantin Cojocaru
16 martie 2015.
16 martie 2015.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu