Pe facebook: Clisee false - 14 februarie 2015

duminică, 19 aprilie 2015

Clisee false - 14 februarie 2015

Clisee false – 14 februarie 2015

Prospectiv A-z a distribuit postarea publicată de Gabi Cretu.

Există o idee falsă care ne-a fost vârâtă în cap sistematic și a ocupat tot locul. Ea ar suna cam așa - orice abuz de putere al serviciilor de informații sau autorităților judecătorești, ca și orice nedreptate din societate, sunt cauzate de influența sau amestecul nepermis al altor puteri, în speță, a politicienilor.
În caz contrar, aceste instituții ar fi garanția dreptății, echilibrului, armoniei, etc. Soluția propusă - independența politică a ”justiției” și serviciilor - ar fi calea spre cea mai bună dintre lumile posibile, care ne așteaptă dar noi nu ne grăbim spre ea...
Prostia, hoția, incompetența, abuzul brutal, dezinteresul față de cetățeanul obișnuit și tendința oricărei puteri concentrate de a fi abuzivă sunt prezente, conform teoriei, doar la politicieni. Judecătorii și procurorii numiți pe viață (dacă nu se dau în petec prea tare) sau agenții serviciilor (care pe lângă puterea nemărginită a informației mai controlează și resurse economice de nimeni măsurate) sunt puri și inocenți, depozitari ai științei iar, cei de la servicii, chiar depozitarii interesului național.
Ei, nu!?
Nimeni nu spune că politicienii au din ce în ce mai puțină putere și nu prea au cu ce să facă abuz; că legislația e dictată din alte părți, că executivul funcționează după reguli nedemocratic stabilite (vezi, Compactul fiscal sau acordurile cu FMI) și că am săpat atât de mult la încrederea în parlament încât nici ce se mai hotărăște la nivel național nu poate fi controlat de acesta, că nu-l ia nimeni în seamă. Doar infiltrații puterii economice (corporațiilor, mafiilor, etc.) și ai acelorași inocente servicii mai zic câte ceva. De ce ne mirăm că nu zic ceea ce ne așteptăm!?

PS Independența, recent inventată, a băncilor naționale a garantat cea mai favorabilă politică monetară pentru cetățean și micul întreprinzător în căutare de credit, după cum am putut vedea în acești ani. Asta, ca să nu iert nici independenta BNR!

Alexandru Botu Pai daca este asa, adica:

"... Nimeni nu spune că politicienii au din ce în ce mai puțină putere și nu prea au cu ce să facă abuz; că legislația e dictată din alte părți, că executivul funcționează după reguli nedemocratic stabilite (vezi, Compactul fiscal sau acordurile cu FMI) și că am săpat atât de mult la încrederea în parlament încât nici ce se mai hotărăște la nivel național nu poate fi controlat de acesta, că nu-l ia nimeni în seamă. Doar infiltrații puterii economice (corporațiilor, mafiilor, etc.) și ai acelorași inocente servicii mai zic câte ceva. De ce ne mirăm că nu zic ceea ce ne așteptăm!? .."

de ce nu-si dau politicienii demisiile pentru ca li s-au desfiintat, la o adica, atributiile posturilor si iau salarii necuvenite? Adica institutiile fundamentale ale statului au ajuns teatre de papusi? Eu nu cred asta, desi sunt inclinat sa cred ca politicienii, in cea mai mare masura santajabili, voteaza voios, dupa ce dezbat "democratic" ceea ce nu au fost ei in stare sa propuna pentru dezbateri.

Smaranda Dobrescu „Nimeni nu spune că politicienii au din ce în ce mai puțină putere și nu prea au cu ce să facă abuz; că legislația e dictată din alte părți, că executivul”
Eu sunt de parere ca politicienii, parlamentarii in speta au atata putere cata isi doresc.Nu vreau sa dau exemplul Ungariei care a avut o libertate totala in a-si decide politica, caci nu stiu inca in ce directie se va indrepta tara si ce sistem democratic va adopta. Nici nu sunt de parere ca directivele europene trebuie ignorate. Stiu insa ca sunt state care prin inalt reprezentant in Consiliul European au obtinut conditii propice dezvoltarii si altele nu. Balanta dintre puterile statului de drept daca se lasa inclinata in favoarea Justitiei este vina exclusiva a Parlamentului care se lasa influentat de presa, SRI, DNA si nu in ultimul rand de sefii de partid care indeplinesc angajamente doar de ei cunoscute. Daca cei care in Parlament fiind au o alta parere pot forma o masa critica care sa dispuna de votul lor asa cum doresc. Riscul unic care exista este ca mandatul sa nu li se prelungeasca. Si ajungem la adevar.

A.B In situatie extrema, pentru a se apara ori indeparta vina de la actiunile propri si Elena Udrea a zis:
"Romania este condusa de forte oculte care nu au nimic de-a face cu democratia! ........."
Dar oamenii normali nu pot sa creada asa ceva, nu?

Mihai Ion Turcu Puterie in stat sunt cee astfe definite de constitutie, acetea sunt institutiie fundamentale. Organizatiile de forta din tat nu sunt nici institutii fundamentale nici puteri in stat ci instrumente. Procuratura nu face parte din puterea judecatoresca. Puterie in stat esential legilativa di executiva (guvern plus presedinte sunt alese de cetateni, si pot fi direct sau indirect demise de cetateni (institutia plebicitului si puterea deegata paramentarilor care pot demite guvernul). Ce nu alegem si nu putem demite nu sunt nici institutii democratice nici puteri in statu liberal-democratic si "de drept". "De drept" insemneaza suprematia legii nu suprematia judecatorilor care doar apica egea si cu atat mai putin a procurorilor care sunt niste functionari cu rol in cercetarea penaa si acuzare in proces egali ca importanta cu apararea. procurorii fac parte din executiv i se subordoneaza Ministrului Justitiei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 19 aprilie 2015

Clisee false - 14 februarie 2015

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv