Pe facebook

vineri, 1 mai 2015

Gheorghe Gradinaru

" Imi dau seama ca americanii stiu aproape totul despre aceasta organizatie discreta a romanilor de top. Mesajul este foarte clar- clasa politica actuala va disparea si SUA si UE nu dau doi bani pe ea. Omul asta se pisa pe toti politicienii din Romania si drept urmare discuta cu noi pentru ca in acest moment pentru SUA, economia de piata, economia reala este mai importanta decat toti mascaricii care umplu ecranele televizioarelor."
De remarcat ca selectia viitoarei clase politice se face de americani. Problema reala si care nu este pusa pe tapet este legata de modul in care interesul national va fi o prioritate pt noua generatie politica mosita in mod unilateral de SUA."

Security isn't free...

Oare sa imi iau masina? Oare sa ma duc cu un taxi ? Imi aduc aminte cat de greu gasesc un loc de parcare in Bucuresti asa ca ma decid sa iau un taxi. Ajung cu...

REPORTAJELIVE.WORDPRESS.COM

Prospectiv A-z .
GG, esti o resursa, domnule! Sa le luam pe rand:

1) Cat de veridica e povestea?

2) "de ce poporul roman l-a ales pe Iliescu a doua oara, de ce poporul roman tace in fata jafului national fara sa se revolte, de ce poporul roman nu isi gestioneaza viata si nu lupta pentru o societate curata si cu valori." Care-i problema cu Iliescu, de ce nu se spune in clar? In plus, porcariile au demarat in Romania odata cu culesul, nu mi-e clar daca asi alesul, Emil Constantinescu. De asemenea, nicio vorbulita despre Referendumul din 2012 cand romanii s-au exprimat cel mai democratic in sensul decapitarii regimului satrap? Adica nu i-a spus careva astuia ca, cel putin la nivel de perceptie, romanii pierd pe mana Vestului?!

3) "cumva ca as putea sa fac echipa buna cu Razvan Ungureanu pe care ei il apreciaza foarte mult" Daca Vestul vorbeste in Romania cu bursierii lui Marc Rich si copiii generalilor pro-sovietici, se mira ca romanii voteaza a doua oara pentru Iliescu? Azi, cel mai probabil ar vota si a 3a oara...

4) Am scris deja aici ca speranta este ca planul DNA sa fie urmat de un plan Marshall. Altfel...

5) Aici circula o vorba, talk is cheap, put your money where your mouth is!
Gheorghe Gradinaru Personal eu cred ca este posibila o asemenea discutie cu un reprezentant oficial al SUA dar nu cu viitorul ambasador( nu stiu de nici o vizita a viitorului ambasador al SUA in Ro care by the way este contrara normelor -vizita unui ambasador desemnat in tara respectiva)).Problemele discutate si modul in care sunt prezentate nu fac decat sa ridice si mai multe semne de intrebare privind veridicitatea articolului. In concluzie am sentimentul ca se incearca sa ni se vanda ceva sub ambalaj american.
Cornelius Scipio comentariul lamuritoir al lui Zamolxis din 25 martie: "Înţeleg că autorul scrie şi proză SF. Pentru că, să fim serioşi: „o organizaţie de elită”, „unii din cei mai puternici oameni din România”, „nici unul nu este printre milionarii implicaţi în scandalurile de corupţie” şamd. Asta sună deja a comedie, nu mai pare nici SF. Trebuie să credem că există, printr-un mare miracol al naturii, „oameni de afaceri” care au ajuns să fie „puternici” în România fără să facă parte din sistemul mafiot corupt trans-partinic? Ca şi cum acest lucru este posibil… Aceste poveşti sunt bune pentru copilaşi inocenţi....."
Mihai Ion Turcu Unii traiti in SUA, altii am avut contact cu americani la ei acasa, stilul este american.Privind incalcarea normelor dipolmatice, SUA incalca toate normele sub aparenta ca le respecta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 1 mai 2015

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv