Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

December 27, 2013

O propunere de strategie a dezvoltarii pietei de capital:
http://adevarul.ro/…/piata-capital-chestiune-omi…/index.html#

Piaţa de capital şi o chestiune omisă: macroprudenţialitatea

În acest an, am participat la o serie de întâlniri la care s-a vorbit despre piaţa de capital în România. De pildă, dialogul între oficiali români şi partenerii externi în...

ADEVARUL.RO

Un Prospectiv .
"Criza financiara a dovedit ca stabilitatea preturilor nu echivaleaza cu stabilitatea financiara..."

Nu-s convins! In prima faza, Criza s-a manifestat prin cresterea preturilor la actiunile companiilor, mai ales cele de tehnologie; In a doua faza, prin cresterea pretului caselor. Recent, deoarece cauzele Criza n-au fost adresate, prin cresterea preturilor la materii prime, mult dincolo de corespondentul cresterii cererii chineze.

Vehiculul instabilitatii financiara este o des/crestere de preturi. Din punctul asta de vedere, germanii stiu ei ceva...

Dupa aceea, dl. proaspat academician, vine cu o serie de recomandari, care mai de care. Prea putin si prea putine pentru Romania--miroase treaba a compilatie de sarbatori. Noroc cu comentariul Alinei Popescu pe care-l redau pentru edificare:

"Citesc de multa vreme in presa zilnica sau in cea culturala articolele dv. si va marturisesc surprinderea mea privind modul paradoxal in care folositi instrumentul cu care va transmiteti ideile; limba romana. Va aduc aminte ca si limba romana are regulile ei si ar fi bine sa le respectati odata ca intellectual si apoi in sprjinul mesajelor pe care doriti sa le transmiteti cititorilor. Avem in romana cuvintul PRUDENT a carui sfera semantica e sufficient de larga incit nu exista nici necesitatea largirii familiei de cuvinte( este sufficient PRUDENTA, de ce PRUDENTIALITATE?) si in nici un caz aceea a alipirii particulei MACRO- ! Daca e vorba de o "traducere" in romaneste, nu suna bine!...., daca e o "creatie"personala, ar fi bine sa fiti mai precaut.... Despre respectarea topicii limbii: va rog sa recititi spre exemplu fraza "Criza financiara a dovedit ca stabilitatea [....] si proliferarea de produse financiare riscante(noxe) le produc. Spirit fals academic: dese explicitari englezesti intre paranteze- rostul lor e discutabil din perspectiva lectorilor: "un grup de lucru(task force)", "piata unica( single market)", etc. Erori privind sensul unor termeni: -"piata de capital ca ALTERNATIVA) - alternativa inseamna ALEGEREA INTRE 2(doua) POSIBILITATI, nu e sinonim cu VARIANTA, spre exemplu -EUFEMISM inseamna altceva, nu se poate imbina cu "prudentialitatea" -spatiului financiar nu I se potrivesc nici termeni colocviali/ apartinatori ai unei alte sfere de indeletniciri; citez numai "crizele ne vor VIZITA tot mai des"( profetic final de articol!). In fine, ajungem pina la urma si la Caragiale: "cresterea operatiunilor[...] ar trebui in tot sistemul". Incercati,d-le Daianu sa meditati . putin si la limba/stilul in care va emiteti ideile si sint sigura ca impactul lor asupra cititorilor va fi mai substantial
Cu prietenie, Alina Popescu"
Smaranda Dobrescu Sunt atatea alte neclaritati incat americanismele mai ca le-as trece cu vederea. Totul este atat de alambicat!
Un Prospectiv .
kAcademic?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv